Despre prostie...

In Romania... (2)

2012-01-23T02:47:00.000+02:00

Femeile arata mai bine. Nu zic neapărat mai frumoase, cum susţin nişte clişee, dar se vede cum pun mult mai mult preţ pe aspect. Asta ar fi chiar mai bine decât frumuseţea, zic eu.

Iubitele sunt întreţinute. Sau măcar amantele, şi nu zic acum de paraşute. Femeia iubită aşteaptă să i se dea - vacanţă, restaurant, bijuuri.

E plin de paraşute. Judecând după ziare si cantităţile de anunţuri de masaj cu finalizare garantata, branşa pare să fie foarte bine reprezentată. Asta în condiţiile în care şi în Europa fetele noastre sparg piaţa...

Şi acum întrebarea: există vreo legătură între aceste trei constatări? Eu cred că da. Şi vorbeşte ea oare despre starea naţiunii? Aşa, în medie, cred iar că da. Vai de capul nostru, dacă fetele au învăţat că sexul este singurul lucru care se vinde încă.

Caz concret:
fiica-mea si vara-sa se joaca de-a parada modei. Fi-mea, 10 ani, crescuta in strainataturi, se stramba, face grimase, topaie imprejur. Verisoara, 7 ani, scoala de Bucuresti, se unduieste si-mi zice languros :"hai frumuselule, pune mana, stiu ca ma plaaaci". Parada modei, da? Nu stiu unde se uita fetita aia la Bucuresti la asa ceva, si cat de mult ar trebui sa dau vina pe parintii ei. Oricum, m-a apucat greata.

PS:
uite si un text de pe Hotnews, scos chiar azi (coincidenta, ha).

In Romania...

2012-01-05T23:03:00.000+02:00

- e plin de popi. Dacă deschizi tv-ul şi aştepţi 5 minute sigur apare vreunul ca invitat la orice emisiune. Se pricep la toate oamenii ăştia.

- e plin de superstiţii. Vrăjitoare şi ghicitori la ştiri, la interviu sau în sumedenii de publicaţii mai mult sau mai putin specializate. Se câştiga bine, aş zice.

- e plin de medicină alternativă. Dacă nu partenerul de discuţie atunci mama, vecina sau colega de servici, cel putin unul a trăit o vindecare miraculoasa prin pupat de moaşte, ingurgitat de fierturi super-naturiste sau amplificatoare bio-energetice.

...şi ca să nu fie trei ci patru:

- se consuma antibiotice cu polonicul. Indiferent dacă te doare în gat, ţi-ai scrântit degetul sau te simţi deprimat, nu e nimic din care să nu te scoată o pastila de streptomicina.

Concluzia: la ce ne mai trebuie un sistem sanitar când salvarea ne stă chiar aşa la îndemâna fiecăruia? Pai nu-i asigurarea medicala bani aruncaţi pe geam - pe un geam sub care nu sta nici un şarlatan cu tolba deschisă să-i prindă?

Corectură: tolba la fereastra sistemului sanitar o ţin până una alta interesele de partid şi mafie.

Omul sfinteste locul - cand incearca

2011-12-30T16:44:00.000+02:00

Asistenta de la neonatologie catre mama cu cezariana blocata la pat "Sa stiti doamna ca astazi nu i-am dat nimic de mancare copilului dumneavoastra, asta fiindca nu v-ati dus deloc la el sa-l vedeti."

La urgenta apare un tanar mort de beat, de abia statea pe scaun, adus de un politist care-l prinsese la volan in halul asta. Curand dupa aceea apare tatal tanarului care "aranjeaza" ca proba de sange sa i se ia... politistului. Care accepta.

Se aduce proba pentru viol, i se da in mana doctoritei responsabile care ia lamela intre degete si o rupe. "Oops, ce ziceati ca trebuie sa scriem in raport?" intreaba ea ranjind.

Pe langa abuzurile astea pentru care de altfel ar trebui facut puscarie, exista in sistem si oameni extraordinari, ba chiar in aceeasi unitate: manageri recunoscuti, infirmiere inimoase... oriunde te uiti gasesti si destui oameni cu chemare. Omul sfinteste locul si aici, si existenta acestor Oameni adevarati este insasi dovada ca SE POATE.

Puteti schimba ceva, fiecare dintre voi, cu o singura conditie: sa incercati.

Calatorii tematice

2011-12-16T15:08:00.004+02:00

Am stat odata si m-am gandit asa: de ce nu se fac excursii cu tematica relatiilor interumane? Una in care sa te duci cu (viitoarea) prietena si sa fii consiliat pe parcurs, sa ti se explice fazele unei rellatii, si bineinteles traseul sa corespunda intrutotul temei. Asa ca asta, bineinteles pentru vorbitorii de limba engleza (clic pentru marimea originala):

Oricum, si daca cu prietena nu iese nimic tot putem oferi o consolare la sfarsit de traseu:

Dar, intre timp a venit insa criza peste noi. Nu mai avem timp de amorasi, nici macar la porniri animalice nu ne mai da mana. Singurul traseu pe care ni-l mai permitem la ora actuala este cel de mai jos, parcurs bineinteles pe jos ca banii ni i-am cheltuit cu santierele de autostrazi si ferestrele matusii.

Distractii scolare, 2

2011-07-21T02:09:00.007+03:00

Si a venit si momentul intrarii inauntru unde spectacolul a continuat cu body drumming. Dupa ce am vazut pana acum am presupus ca niste copii o sa-si dea unul altuia in cap cu niste betze sau tot felul de astfel de scenarii fataliste. Nu, a aparut un coleg de-al fiica-mi cu o mutra super serioasa (sau cum s-a comentat mai tarziu, mutra de cioclu), cu un djembe si o partitura. Ati stiut ca si la toba exista partituri? Ha? Bravo, eu nu. Omul si le-a aruncat in fata scarbit, apoi le-a cules de jos ca nu le aruncase cu partea corecta in sus si le-a aruncat din nou. Tot scarbit. O pedagoaga a intervenit cu un scaun pe care sa-si puna partitura dar tot ce a primit a fost o privire de gheata asa ca s-a retras rusinata cu scaun cu tot. No, si a batut omul ce a batut in toba, dupa care si-a tras niste palme singur (asta era partea de body drumming), si-a frecat palmele si s-a retras in ovatiile publicului minor si aplauzele respectuoase ale majorilor (in usoara majoritate).

Apoi au urmat despartirile, sfarsitul anului fiind. Cea mai veche pedagoaga a tinut un discurs, adica abia a inceput discursul ca un fratior mai mic a descoperit sub o masa un trenulet si a inceput sa-l frece pe acolo. Dupa cateva dresuri de voci si o atentionare nu foarte subtila din partea oratoarei, mama responsabila si-a inhatat plodul si a iesit cu el pe hol. Chestia asta n-a adus tocmai efectul scontat, fiindca afara copilul a descoperit ca trenul are si sirena. Cred ca era una adevarata ca pedagoaga a trebuit sa isi urle discursul, e drept ca si noi ne cam hlizeam. Despartirile au constat in trei fete ce au schimbat scoala sau au promovat in ciclul urmator (a 7a) care au venit pe rand sa primeasca un cadou specific tarii lor de origine (Australia, Maroc si nu mai stiu) si sa tina un mic discurs care mai incalcit, care mai timid si, la urma intre lacrimi. Asta a fost inceputul sfarsitului. Toata suflarea feminina sub 12 ani a inceput sa verse lacrimi de despartire, in frunte cu sora mica a uneia dintre vizate care nu reusea nicicum sa inteleaga ca sora-sa nu se desparte SI de ea. S-au udat tricourile, s-au jurat intalniri si asa pana cand s-a stins lumina si intre suspine a inceput muzica prezentarii de filme si diapozitive. Dupa ce a fost alungat ochelaristul din fata obiectivului proiectorului (cred ca se intreba baiatul de ce se vede asa de rau cand sta el in locul ala bun) am vazut poze si filme cu copii ce faceau body drumming in cel mai variate moduri (coate de masa, pumni in falca, imaginatia nu are limite), isi uscau ciorapii pe batz la foc, se scobeau in nas, pocneau baloane, ce mai tura vura, cred ca e o sarbatoare continua in hortul asta.

Dupa care a venit vremea desertului! Si bineinteles, a urmatoarelor confuzii. Tiramisu? Nuuu, ananas in spuma de ou. Muffins? Nuuu, biscuiti in cupe de hartie (sau muffins de anul trecut). Plus sucuri in sandale, stim noi deja cum. Masina de cafea a dat ortul popii, a trebuit scoasa din priza ca nu se mai oprea din rasnit... cafeaua pudra nu pare sa fie prea apreciata. Fetele au mai plans o tura, sau au continuat in grupulete pe dupa casa, dupa care s-au hotarat sa mai prezinte o ultima data numarul lor de dans in grup pe Shakira. Date fiind fetzele rosii si ochii umflati a fost un moment cu adevarat special. Nici nu puteau saracele sa se opreasca sa-si sufle nasul linistite in toiul melodiei ca si se ciocneau celelalte dansatoare de ele. Singura victima a fost din fericire arta, nu ca anul trecut cand dupa jocurile cu frisbee trei copii si-au spart buza (ghici ce se intampla cand iei doi copii, unul care arunca foarte precis si celalalt care nu poate prinde bine) si unuia i-a picat un dinte care trebuia oricum sa-i pice, ca norocul.

Lumea se cam pregatea de plecare asa ca a fost scoasa repede la bataie noua catapulta de Mohrenkopf. Nu stiu ce s-a intamplat cu catapulta veche, cred ca a bagat destui copii in spital si a putut fi retrasa. Asta nu mai arunca prajitura direct in fata copiilor ca si cealalta, ci in sus.

Cum era noapte deja nu era deloc o chestie usoara sa vezi cand coboara aia catre tine si sa apreciezi unde te pocneste, dar oricum era doar spuma de vanilie impachetata bine, si si mult mai mica decat anul trecut. Copiii mai mari oricum le prindeau din zbor, cei mai mici care cum avea norocul (ii mai aparau si ochelarii pe cei care aveau asa ceva). Apreciez ca s-a renuntat la aruncatul la tinta cu mingi de tenis, cred ca s-au plans parintii de numarul de gauri in genunchii cautatorilor de mingi pe sub casa. Acum s-a aruncat cu saculeti cu nisip, care nu s-au spart chiar toti si n-au suparat pe nimeni cand mai aterizau pe cineva dupa o aruncare mai nefericita. Cei mai mici au fost foarte ex-ta-zi-ati de catapulta. S-au batut si tras de par ca sa-si stabileasca ordinea aruncarilor, dupa care s-au pus pe treaba. Ceilalti s-au luat cu dansul mancatul respectiv plansul asa ca au uitat de cei mici care au continuat sa arunce pana cand s-au terminat Mohrenköpfe. Pana cand nu i s-a facut unuia rau de la ele (bineinteles ca le-au mancat imediat) nu s-a sesizat nimeni ce frumos stau ei la rand dragii de ei si tot artunca mereu si mereu - era pur si simplu prea mare liniste si ordine.

Asa ca am inceput sa impachetam. Dupa ce le-am strans pe toate am constatat ca mesele si bancile odata impachetate au niste numere pe spate si tot felul de lemnisoare diferite, dar n-a mai stat nimeni sa dezlege acest puzzle. Am zis ca nu le mai miscam de acolo "nici sa ploua cu carnati" si am pornit catre case carandu-ne in brate copiii epuizati, in sunetul clopotelor de miezul noptii. La anul venim din nou, mi-am scris in calendar deja.

PS: Colegii de servici au intrebat daca chestiile astea chiar s-au intamplat si nu e cumva vreun film, dupa care au sugerat sa vindem bilete ca sigur ar veni si altii sa vada asa sarbatoare. O sa transmit ideea persoanelor cu putere de decizie.

Distractii scolare, 1

2011-07-14T02:09:00.000+03:00

Ah, si a mai trecut un an si am supravietuit unei alte sarbatori a verii la after-scool. Sarbatoarea cu aceasta ocazie a sfarsitului de an si inceputului verii e scrisa cu rosu in calendarul meu, e ceva ce odata vazut nu mai vrei sa ratezi. Sau te feresti ca dracu' de tamaie, depinde de personalitatea fiecaruia (eu apartin primei categorii) Am ratat inceputul de data asta fiindca am vrut sa termin ceva la lucru. Nu am ratat atat de mult pe cat credeam caci desi pe invitatie scria 5 jumate, a inceput la 6 jumatate, de vina fiind o regretabila greseala de tipar. Nu stiu ce-au zis cei care au fost la ora de pe invitatie, nu i-am intrebat din motive de siguranta personala. Oricum la 7 si jumatate cand am ajuns eu deja se terminasera gustaricile si mai primeai numai bauturi racoritoare. La standul de bauturi servea fiica-mea, o persoana foarte generoasa din fire. Copiii au apreciat-o vizibil, parintii cred ca mai putin - cum generozitatea ei intrecea un pic marimea paharelor, daca veneai din greseala prea aproape de masa primeai picaturi racoritoare direct in sandale. Cum ziceam, nu oricine se poate bucura de chestia asta, as zice ca bucuria scade odata cu varsta. Pana la urma s-a trecut totusi la autoservire caci copiii si-au reluat spectacolul.

Prima parte de spectacol am ratat-o la servici fiind, asa ca m-am apropiat plin de sperante. Spectacolul de obicei e o scena unde vin pe rand toti copiii care au chef sa arate ceva, si chiar arata de vrei sau nu vrei. Scartaie copilul tau ingrozitor la vioara? Pai sa vina la noi, avem loc si pentru el. Acum insa se spuneau poezii si se hlizea. N-am prea inteles ce poezii au fost, lumea s-a distrat insa foarte bine. Fiica-mea a fost distrusa de vestea ca trebuie sa renunte la rolul de politist din sceneta urmatoare (poate si din cauza ca nu a fost la nici o repetitie) dar cand s-a inrosit toata a fost consolata imediat cu un rol de scolarita care citeste dintr-o carte (nu garantez ca nu l-au inventat pe loc pentru ea). O carte a uitat insa sa-si ia pe "scena" asa ca a trebuit sa isi citeasca din palme, experienta cu siguranta utila pentru cand va trece la cititul in palma altora ca si ilustrii nostri concetateni cu salba de galbeni.

Hopa, de la un etaj de deasupra au inceput sa cada parasute facute din servetele cu bomboane. Spectacolul a trebuit bineinteles intrerupt din cauza chiotelor, debandadei si inghesuielii create. Nu se stie cine a dat startul la parasute dar a fost clar ca n-au gasit timpul sau resursele necesare sa se construiasca toate parasutele planuite. Dupa primul si singurul desant, copiii de sus au inceput sa arunce cu bomboanele asa, fara parasute. Bomboane din alea tari, zic. Dupa cateva rafale lumea de jos a realizat ca nu-i de gluma si in aceleasi tipete au fugit sa se adaposteasca, respectiv cine avea capul mai tare a zis partz si a cules nestingherit mai departe.

Apoi s-a anuntat masa principala... Mesele astea sunt organizate asa ca fiecare parinte aduce ceva, conform traditiei sale de la mama ei/lui. Si atatea traditii sunt reprezentate aici... e o aventura dupa ce iti umpli farfuria, nu stii niciodata ce o sa-ti aduca imbucatura urmatoare. Confuziile de astazi au fost, in ordine: in loc de salata de boeuf era piure de cartofi cu fasole si ou fiert, ce parea snitzel era omleta cu chorizo, couscous cu menta era bulgur cu peste (si menta, na) iar ce arata ca un tort de castraveti era de fapt un munte de sandviciuri cu ton pe care le taiai cu cutitul (daca aveai peste 18 ani, daca nu iti infigeai degetele). La grillul unde se lupta un tatic sa salveze carbunii dintre carnatzi (sau invers) nu m-am mai dus, i-am lasat pe altii sa-si trateze aciditatea linistiti. M-am conversat insa cu noua sefa pedagoga care mi-a relatat despre fostele ei slujbe la copiii hiperactivi din scoala speciala sau cu delicventii minori. Ce sa zic, respekt total. Cred ca aici printre noi i se pare pepsi, a venit sa-si pregateasca pensia sau asa ceva (nu ca ar avea mai mult de 40).

Basescu de fata cu reactiunea

2011-06-25T01:20:00.000+03:00

Exista un proverb ce se potriveste excelent la faza asta: un prost arunca o piatra in apa si zece intelepti se chinuie sa o scoata.
Trebuie cu adevarat sa ii pese cuiva ce mai scoate Basescu pe gaura de mancat?

E doar o dovada in plus ca romanului nou ii place sa se tavaleasca in noroi. Iubeste asta, indiferent de cate diplome are.

IP2 v2

2011-05-21T03:07:00.000+03:00

A mai trecut un pic de la vestea cea buna si mi-a mai trecut avantul revolutionar. Dar chiar daca mi-a trecut indignarea si s-a lasat greata, asta sa fie problema mea caci faptele simple raman.
- actualul papa a spus ca beatificarea a fost grabita caci deja la inmormantarea lui IP2 i-a simtit mirosul sfant (ce spune?!)
- si ca asa repede a vrut Aldesus (El a scris cererea?)
- a facut si o minune: o calugarita l-a intalnit o data, apoi dupa cativa ani s-a vindecat de Parkinson (clar, fiindca s-a intalnit cu IP2)
Ce sa mai zic, curat murdar. Sunt sigur ca i se va gasi imediat o a doua minune, ca a preschimbat apa din frigiderele Vaticanului in gheata, sau ca a inmultit o paine in mii de faramite. Fiindca merita, da.

IP2

2011-05-03T02:30:00.000+03:00

Tocmai ce m-am intors din vacanta sa aflu ca Ioan Paul al doilea (numit de acum si IP2) va fi beatificat si pe urma sanctificat. Alta mai gogonata n-am auzit, trebuie sa scriu neaparat despre asta!
Insa zilele urmatoare, cand ma mai asez.

Zvarcoliri proto-politice

2011-03-28T02:36:00.000+03:00

Niste romani s-au saturat de PDL, de PSD sau de PNL. Vor sa-si bage picioarele in toti astia. Si ce e nou in asta, veti zice? Ei, nou este ca romanii vor sa se organizeze. Vor sa-si faca vocea auzita. Nu mai vor sa se milogeasca de alde ala sau alalalt sa le mareasca pensia, nu mai vor sa primeasca ulei si faina de alegeri. Ce fraieri, ar zice unii. Ce naivi, ar zice altii. Si o si zic, si unii si altii, insa romanii astia de care e vorba s-au saturat cu adevarat si nu-i mai baga in seama pe toti palavragii.

S-a pornit cu un grup pe Facebook, fiindca na daca se poate in Tunisia de ce nu si la noi. N-a durat insa mult pana lumea si-a dat seama ca pe Facebook poti sa faci galagie mare, insa nimic mai mult. De Twitter ce sa mai vorbesc, asa ca s-a propus un forum. Lumea insa si-a dat seama ca-i place de fapt sa faca galagie pe Facebook, si i-e lene sau rusine sa scrie pe inca un forum cu un nume asa pretentios. Asa ca unii s-au gandit ca tot modul traditional, la o tacla, e cel mai sanatos. Si bine au facut, s-au adunat in grupuri de initiativa si au inceput sa puna tara la cale.

Si astfel a inceput sa se vorbeasca despre grupul 1 de initiativa, cu un nume promitator, Alternativa Romania Europeana. Cele cateva intalniri offline nu au lasat prea multe urme in constiinta neparticipantilor, in ciuda promisiunilor de transparenta. Nu s-a vazut vreo ordine de zi, nimeni nu a luat notite, asa ca nu prea stim ce se intampla acolo. Transparenta, nenicule. Insa Alternativa a venit cu un ditamai formularul oficial de inscriere, in care viitorul membru jura ca nu fura, ca aduce ofrande saptamanal maicii tereza si ca-si doneaza rinichii la saraci. Pardon, vorbesc prostii. Viitorul membru jura numai ca adera la valorile, principiile, doctrina si programul organizatiei, precum si ca respecta statutul si regulamentele interne si militeaza pentru obiectivele acestuia. Dupa care da o gramada de date personale, o mina de aur pentru cei care vor sa ia imprumuturi in numele tau. Dar pardon, care sunt valorile organizatiei? Si care organizatie, partidul sau o alta organizatie? Dar care-s principiile ei? Sau doctrina? Stim care e programul? Pai frate, eu daca semnez cearceaful asta la ce ader? Vivat birocratia, traiasca-n veci farmecul ei, hei hei hei ea-ti aduce tot ce vrei (muzica: Marina Voica). Mai putin membri.

In acest moment de tensiune sare in schema grupul doi, cu un nume mai simplu si mai direct: Grupul de Initiativa Online. E drept ca in manifest aminteste si activitatea offline, ceea ce nu e deloc rau. Urmeaza insa contradictiile, bineinteles: deciziile sunt luate atat direct cat si indirect, liderul insa direct, admisia semnelor de intrebare pe baza unei comisii inca nedefinite... nu lipsesc nici cuvintele grele, cu priza la alegatori "baroni de partid", "securisti". Iar modelul, care este? Cel al managementului proiectelor. Sper ca nu este vorba de proiectele alea din bani europeni, gaurile negre. Fiindca na, un proiect nu este neaparat un succes, din contra... si ce vad aici nu incepe deloc bine: nu au nevoie de observatori sau comentatori. Opinia palmasului este singura care conteaza, doar se stie din intelepciunea populara, cine munceste nu greseste. Parca asa era, nu?

E bine insa ca incepe. Conform unui motto super rasuflat "romani, vi se pregateste ceva". Romanii insa merita ceva mai mult decat inca un fleosc. Sunt oameni care au si ei pareri, si au ochi sa vada in jurul lor. Cine o sa-i intrebe si pe ei?

Fericiti cei primitivi

2011-02-28T02:19:00.001+02:00

Intrebarea de astazi este: chiar au fost mai fericiti oamenii primitivi, asa cum citeaza Lex ca spun Gray/Diamond?

Asa cum exista destui care critica calculatoarele scriind esee in Word, altii critica agricultura rontaind un colt de paine. Cum-necum, odata cu trecerea la agricultura succesul omului ca specie n-a mai putut fi stavilit. Tragand linia din punctul de vedere al Mamei Naturi, am evoluat. Omul o fi trait o vreme mai putin odata cu acel salt, insa cu timpul s-a adaptat si acum traieste mult mai mult decat atunci. Ok, astazi cu ajutorul nenatural al medicinei moderna, dar altfel daca ma uit la inceputul secolului trecut totusi nu observ nici o scadere a duratei de viata naturale fata de epoca primitiva (iar tentatia ma trage sa zic din contra).

Daca traieste mai deprimat si mai anxios decat inainte? E greu de dovedit, daca nu imposibil... chiar sunt curios ce fel de argumente poate aduce cineva in favoarea unei noi depresii. Un animal salbatic este mai fericit in mediul sau salbatic, insa ce este aia mediul sau salbatic depinde de la animal la animal. O cartita este super fericita in intunericul din mina, de ce nu ne comparam cu aia daca tot e sa facem comparatii exagerate? Insa omul primitiv, ehei, isi putea oare permite sa fie anxios? Existau si conditii pentru criminali in serie? Nu, nu-s intrebari retorice si cel mai bun raspuns la ele este "habar n-avem". Eu chiar o sa ma aventurez sa raspund ca "da' de unde". Oricum, multe din hulitele boli care-i macina omului astazi sanatatea nu existau inainte pentru simplul fapt ca microbii si fiarele salbatice aveau grija sa te macine mai devreme. Plus ca "zeci de milioane" de suferinzi la ora actuala inseamna nici macar un procent din populatia speciei.

E adevarat ca evolutia aceasta a omului a mers cumva invers. "Evolutia" speciei in acceptanta obisnuita se face la presiunea mediului, pe cand omul cel putin astazi evolueaza sub presiunea proprie. E drept, e tot un mediu, insa e un mediu creat si controlat chiar de om, un bumerang al actiunilor proprii daca vreti. Omul la ora actuala, dara ar fi sa ne luam dupa regulile Mamei Naturi inca o data, sucomba sub presiunea propriului succes. Orice animal se inmulteste pana cand mediul nu-l mai suporta. Cum s-ar comporta o familie de sobolani inchisi intr-o camara cu alimente? Ar fi mai economici si mai chibzuiti decat oamenii? Sau s-ar inmulti linistiti, ar manca toata faina, ar kk toate colturile si in sfarsit ar muri toti de foame, anxiosi si luptandu-se intre ei. De ce s-ar comporta omul altfel? Din cauza semintei divine? Ok asta ultima a fost o gluma...

Arta pentru arta

2011-01-19T01:43:00.000+02:00

Ne referim mereu la arta omului primitiv, dar vorba e: avem vreun habar ce insemnau pentru Ugh figurile de pe peretele din Lascaux? Pai n-avem dom'le nici un habar, asa ca orice comentarii despre arta comunei primitive sunt total aiurea. Dar revenind la extrema numita comuna primitiva despre care ne dam cu parerea fara sa avem habar, si tragand o linie pana la arta contemporana despre care avem foarte habar (cica) rezulta o serie de epoci despre care avem foarte putin habar, si apoi tot mai mult pe cat ne apropiem de ziua de azi.

Bineinteles dupa asa o interpolare putem si extrapola, anume la picturile maimutelor desi pe astea nu le ia multa lume in serios. De ce, nu stiu, probabil fiindca animal=prost pentru multi. Dar, ce inseamna culorile pentru cimpanzeii aia din zoo? Ca sa le picteze le face vizibil placere...

Dar ce e aia ARTA? Cand comparam arta de astazi cu cea de acum 1000 de ani, comparam in acelasi timp si NOTIUNILE de arta de acum cu cele de acum 1000 de ani? Comparam si consumatorii, si criteriile lor? Nu prea, hm? Doar, de cand se reduce arta la simplul obiect de arta? Se scriu volume peste tomuri de filosofii de circuit inchis, dar ce-i pasa consumatorului despre aceste filosofii? Si de fapt, cine este consumatorul? Ii pasa de fapt artistului de consumator? ASTA este o deosebire majora fata de, sa zicem evul mediu, sau renastere cand se picta pentru cineva anume, sau pentru o ocazie anume. Astazi artistul creeaza ce are chef, iar cel ce se intampla sa aiba succes este acuzat de preacurvie. Na, dupa normele de astazi da Vinci si Boticelli au fost niste curve artistice.

Cati dintre cei vechi si-au folosit arta pentru a explica ceva filosofic? Ca na, astazi daca opera ta n-are si semnificatie esoterica esti de kko. Cati dintre cei vechi s-au autodenumit rebeli? Hm, nu cred ca au indraznit prea multi. Zau, a vorbi despre istoria artei nu ajuta cu absolut nimic intelegerii artei de astazi.

Dreapta de poveste

2011-01-07T01:30:00.001+02:00

Ia ce observ eu pe hotnews acolo unde tot romanul critica pe unii sau pe altii pan' la cenzurare: intr-o directie e totusi practic unanimitate. Care? Care? Toti isi doresc un adevarat partid de dreapta. Sufera ca niste caini cand Crin sau ailalti caraghiosi scapa ca nu-s chiar de dreapta, ca nu-s adevarati (ci sunt adevarahati). Si se lamenteaza.

Dar nu asta e problema mea. De ce insa nu-si doreste nici unul si un partid de STANGA? Zic de un PARTID, adica chestie din aia cu doctrina, cu planuri economice, cu oameni cu tinuta, adica avioane cum nu s-au vazut pe la noi prin tarisoara noastra cuibusor de mafioti. Adicaa cumva tot romanul e convins de justetea doctrinei de dreapta, sau hotnews aglomereaza cumva polul asta?

Dupa care stau stramb si ma gandesc la sondajul nu-foarte-vechi al ICCV si realizez plesnindu-mi fruntea ca de fapt romanul habar n-are ce-i ala liberalism si dreapta si aia aia: dreapta e pentru noi un fel de Fat Frumos gata sa taie din coapsa (la concret, preferabil a altuia) ca sa scoata din groapa Ghionoaia si pe el cu ea. Ditamai eroul - de poveste.

Dar ce-ar fi sa mai coboram din aburii povestilor?

Aventura oranj

2010-12-20T00:36:00.000+02:00

Ca sa vezi ce mi-a trecut mie prin cap mai asta vara: sa-mi activez internet pe telefon. Notitele pe care le-am scris pe vremea aia au ajuns in sfarsit si aici. Deci, legati-va centurile, calatorim in timp cu cateva luni in urma. Start!

- telefonul mergea intotdeauna conectat la computer, de ce n-ar merge si acum. Ce mare lucru sa-ti citesti posta pe computer prin telefon.

- a, da, trebuie net de la Orange daca nu vrei sa platesti transfer de date in roaming. Orange ca restul celor din jur asta au. Te trec fiori deja.

- te intorci acasa fericit posesor al unei cartele prepay nou-noute Orange Romania. Plus o hartie care-ti confirma ca ai si incarcat-o cu ceva bani si o indicatie sa suni la numarul steluta-osuta-diez.

- la numarul steluta-osuta-diez te intampina un meniu cu cateva sute de optiuni. Probabil programatorii sunt platiti la kilogram pe aici.

- oook acum ce planuri tarifare sa alegi? Nu sunt decat cateva zeci, lejer. Inchizi ochii si alegi unul la nimereala, n-ai altfel nici o sansa ca oricum sunt raspindite pe zece ecrane, pana navighezi la capat ai uitat de und ai pornit (vezi, de aia nu folosesc pensionarii din Romania telefoane mobile)

- optiunile pe care de fapt le vrei sunt incompatibile, asa ca trebuie sa te hotarasti ce e mai important - sa vorbesti cu parintii sau sa te dai pe net. Alegi parintii (ce noroc, mai tarziu se va dovedi singura optiune valabila)

- poti alege si oferta de toamna 2008 sau primavara 2009. Stiam eu, calatoria in timp TOTUSI e posibila!

- ooo, ai insa si posibilitatea sa incerci 7 zile gratis netul, meserie, nu mai trebuie sa mergi la Mall. Optiunea ASTA nu e incompatibila. Se declanseaza momentul de euforie al zilei.

- setarile de net ti se spune sa le iei simplu de la www.orange.ro. A naibii, cum sa ajungi pe net ca sa iei setarile de net? Numai mie mi se pare ridicola chestia asta?

- suni la suport si navighezi optiune dupa optiune, apoi de la capat inca o data poate poate nimeresti unde trebuie. Si inca o data, a treia e castigatoare. raspunde o tanti care-ti zice ca suportul ala tehnic care-ti trebuie tie e pe bani. O juma de euro minutul. Pac.

- suni dincolo si astepti sa-ti zica o duduie robot tot felul de platitudini pe banii tai, vezi mai sus tariful/platitudine.

- dupa o vreme raspunde un domn competent care iti zice ca prin hatisul de optiuni de la stelutaosutadiez poti sa-ti aduci setarile singur. Nu astepti sa se duca si alti centi si-i zici pa.

- meniul blabladiez se plange ca are probleme de retea si te lasa balta. Mai incerci mai tarziu.

- introduci de mana marca telefonului, apoi modelul. Operatorul maria-sa Orange nu e in stare sa vada ce telefoane are in retea. Asta ar trebui sa fie o veste buna in contextul Big Brother, ma gandesc (din ciclul "hai sa gasim ceva pozitiv in toata idiotenia asta")

- hopa, Orange n-a auzit de Sony Ericsson Aino. Nici de U10i. Ai abandonat deja?

- alegi la intamplare un alt model de telefon S-E pe care l-ai vazut prin vitrine, daca-s contemporane or fi si optiunile la fel, nuuu?

- no dar acum CARE setari sa le iei? Sunt trei optiuni plus "toate". Normal ca alegi "toate", ce-i sigur e sigur.

- trece o vreme si-ti vine un mesaj cu setari de MMS. Incepe bine, iti zici, astea erau primele optiuni din lista. Astepti frematand restul.

- dupa doua ore ii dai dracului si repeti procedura de cerere setari. De data asta, fiindca oricum de fapt vroiai internet, alegi setarile de internet.

- trece o vreme si vin niste setari de browser. Browserul e de net, nuuu? Grozav. Netul insa tot nu merge.

- injuri un pic dar macar stii ca a treia optiune e castigatoare. Alegi WAP si astepti. Si astepti.

- dupa o vreme iti vine un mesaj care-ti zice ca ai avut deja doua cereri de setari in ultimele 24 de ore, sa stai naibii pe kuru tau ce-ti tot trebuie avioane.

- te duci cu telefonul la un ghiseu Orange sa dai cu el la cineva nevinovat in cap.

- acolo insa o tipa iti spune ca oricum, netul prin calculator NU merge cu oferta aia speciala. Optiuni incompatibile, senzatie de deja-vu.

- traiasca Mall-ul si Aino ca are wireless.

Cine se gandeste macar ca asa ar fi normal sa se desfasoare o sesiune de setari, sau ca e normal ca operatorul sa-ti ofere o astfel de flexibilitate, sa fie atent ca e spalat pe creier sau cu tulburari de personalitate.

Surpriza de sub nas

2010-12-09T10:47:00.001+02:00

Hai ca nu-mi vine sa cred.

Domnii oameni de stiinta tocmai au facut ditamai descoperirea epocala cum ca intr-adevar ADN-ul asa cum il stim noi nu este singura posibilitate de ADN:

NASA finds new life form

Acuma nu vreau sa zic ca nu este o chestie super cool si noua, dar surpriza cu care a fost anuntata si primita ma nelinisteste existential. Conform Wikipedia, de mult se gandeau unii ca ar fi posibil asa ceva:

Arsenic as alternative to phosporous

insa pe vremea editarii articolului stadiul era inca de "This section's factual accuracy is disputed". Notand in treacat si faptul extraordinar ca draga de NASA a reusit astfel sa decida o disputa de pe Wikipedia (una din cele 3287623589761234), ceea ce ma lasa pe mine cu gura cascata este surpriza cu care au anuntat descoperirea, si cum se gandesc cu excitare ca de acum o sa poata cauta si ALTE tipuri de forme de viata in univers.

Exact, comunitatea pare sa recunoasca cu dezinvoltura ca nu ar fi luat deloc in considerare ipoteza cum ca o forma de viata diferita de cea de pe meleagurile noastre ar putea exista cu adevarat. Adica cum ar spune intelepciunea populara: ori la bal ori la spital, Banatu'i fruncea... da-le naibii de citate: cum naiba, astia chiar erau convinsi ca daca aici e asa, TREBUIE sa fie peste tot asa? Unde-i atitudinea stiintifica aici? Ipoteze si de-astea??? Sunt de-a dreptul ~~ingretosat~~ siderat de atata ingustime in practica.

Si eu care credeam ca imaginea de mai jos este o gluma... pai nu-i gluma deloc fratilor, este o realitate zilnica.

O zic fiindca sunt convins ca de acum exobiologii vor cauta ADN normal PLUS din ala cu arsenic. Si atat. Fiindca na, asta avem cu asta defilam.

Nu gandesc si totusi exist

2010-11-27T02:50:00.002+02:00

(vezi si prima parte)

Bineinteles aceasta are si o interesanta concluzie negativa, cum ca omul nu ar fi cu adevarat "inteligent" si nu ar avea cu adevarat "liber arbitru". Asa-i oare? Cata vreme reactioneaza pe baza unor reguli impuse (de experienta, de gene, de context) nu prea putem spune ca ia decizii libere si "la intamplare", si nici ca este cu adevarat "creativ". Pe mine insa nu ma deranjeaza deloc aceasta concluzie. Asta sunt, cu asta defilez, si sunt mandru de ce a realizat omul pana acum cu aparatul lui simplist.

Nu in ultimul rand, un fel de intelegere dobandeste englezul chiar in momentul in care memorizeaza aceste reguli. El va intelege cum un semn va curge dintr-altul, poate va dezvolta propria sa "Logica" din aceasta si va produce ceva ce nu este un simplu raspuns ci ceva original. Situatia ca ACEST produs original sa fie inteles de adevaratii vorbitori de chineza nu este deloc garantata! Acesti vorbitori de chineza nu sunt si cunoscatori de "Logica", pentru ca semnelor li s-a atribuit un alt inteles pentru care ei, chiar vorbitori nativi de chineza fiind, nu au nici un acces la semantica. Asta nu ii face insa mai putin inteligenti ca inainte. Prin aceasta inversiune se poate sustine la fel si ca englezul gandeste chinezeste - la un anumit nivel, intr-o anumita masura, deci in cantitati dificil de definit (daca chiar se pot defini din afara camerei), in functie de cantitatea de intelesuri proprii atribuite suitei de simboluri. Pastrand mecanismul de functionare presupus in camera chinezeasca (si nu numai), inteligenta se transforma dintr-o stare binara intr-un spatiu continuu, sustinut de o masa critica de reguli si un mecanism sa le pastreze si sa le prelucreze in timp util.

Concluzia negativa a acestei a doua parti? Caci si aici exista una negativa: comunicarea intre doua inteligente este foarte dificila. E esential ca cele doua inteligente sa aiba un bagaj comun de cunostinte (deci simboluri, intelesuri) si o limba comuna (sau alta metoda) pentru a si le transmite. Cum e cand se intalnesc oameni din culturi diferite? Deja e problematic, ce sa mai vorbim de comunicarea cu furnicile sau extraterestrii.

Ca sa ma si repet (cred ca am mai spus asta pe undeva, eu si castravetii mei): noi programam in calculatoare numai reguli. Daca insa inauntru au loc procese emergente sansele de a le detecta sunt minore, si oricum odata detectate prima intentie ne-ar fi de a le "corecta" printr-un nou set de reguli. Ironic, nu?

Gandesc deci cica exist

2010-11-17T01:18:00.002+02:00

Camera chinezeasca porneste de la exemplul unui englez fara habar de limba chineza, care cu un set de reguli in fata poate produce raspunsuri corecte la intrebari in aceasta limba. Dar el totusi nu are habar de limba chineza deci nu are habar de ce produce acolo! La fel si un program cu un set de instructiuni poate da raspunsuri super corecte la intrebari super complicate fara insa a intelege despre ce este vorba, deci fara a fi de fapt inteligent. Se demonstreaza astfel ca inteligenta artificiala oricat ar fi de incarcata de reguli (sintaxa) nu este de fapt inteligenta cata vreme este lipsita de inteles (semantica).

Eu insa cred ca aceasta este o falsa dihotomie. Caci ce este semantica de fapt? Ce este intelesul? Este o suma de corelatii intre informatii. La urma urmei nici creierul sau mintea unui om nu este altceva decat o suma de experiente si de reactii la ele, ponderate de anumite inclinari ale personalitatii fiecaruia, totul facilitat de mecanismele de comunicare si stocare neuronale. Deci faptul ca "intelegem" ceva este practic maparea rapida a acelui concept peste suma cunostintelor noastre si nimic altceva. Englezul din camera pur si simplu nu are acele cunostinte pentru a intelege ce semn chinezesc se mapeaza pe ce concept - pentru ca nu i s-a furnizat in prealabil nici o cunostinta despre conceptele respective. Astfel in aceasta camera nu este vorba de o lipsa a lui de inteligenta ci de o lipsa de informare. Omul a primit prea putine reguli si i s-a refuzat tocmai setul de reguli care spun "semnul asta este o casa" - casa avand-o deja definita printr-un set mai vechi de reguli. Sustin astfel ca "inteligenta" nu este altceva decat un set extins de reguli, iar diferenta dintre camera chinezeasca si adevarata inteligenta artificiala (sau naturala) este numai una cantitativa.

Cartile si memoria

2010-11-07T14:33:00.001+02:00

Mi-am pierdut o carte draga.
Am citit-o o singura data, insa a durat foarte mult pentru ca am revenit si am revenit si am revenit. Apoi am terminat-o si am pus-o deoparte cu gandul sa o recitesc mai tarziu. Apoi am pierdut-o.
Cand am realizat asta am cautat-o. O vreme, asa superficial cum ma pricep eu sa caut, apoi m-am obisnuit cu gandul ca a disparut. Dupa inca cativa ani am inceput sa ma gandesc sa o cumpar din nou... Am intrebat in vreo doua librarii si am aflat ca nu s-a reeditat (fiind destul de veche). Asa ca m-am gandit, lasa ca o sa ma uit prin anticariate. Si iarasi au mai trecut ceva ani. In drumul meu nu sunt anticariate.
Intr-o zi trec pe langa o taraba cu titlu pompos "anticariat". Gandul cartii mele pierdute imi vine imediat in minte... Ma indrept catre taraba, ma uit peste cotoarele cartilor si aproape imediat vad un cotor subtire, cenusiu, pe care nu scrie nimic.
O iau si o platesc.

Acum o recitesc.
Italo Calvino - Orasele invizibile

Berea si amintirile

2010-10-24T20:56:00.002+03:00

A fost odata ca niciodata,

Pe cand berea tinea vreo trei zile, dupa care se tulbura si nu era prea bine pentru tine s-o mai bei...
Cand strainezul venit in vizita spunea bere nu multumesc ca de la ultima am facut imprastiat...
Pe cand circulau povesti despre un prieten al unui prieten al unui vecin al unui prieten care pe cuvantul meu daca nu a vazut un soarece intr-o sticla de bere, si toata lumea dadea din cap aprobator...
O vreme in care ca sa cumperi bere trebuia sa mergi cu sticle la schimb ca altfel nu primeai nimic...
Si cand sticla proaspat deschisa putea sa aiba gust de ulei, de la o sticla data inapoi gresit, din intamplare sau din comoditate - cineva n-avusese destule goale pentru schimbul de mai sus, iar vanzatoarea fusese neatenta...
Iar daca sticla fusese ciobita, oricum intrase aer la ea si...
Cand iti faceai suport de creioane dintr-o cutie de bere taiata cu cutitul, ca dadea bine sa ai chestii din astea din strainatate pe masa...
Iar berea neagra era o curiozitate, de aceea "mai buna"...
Cand se vindea BR RC in camin - cu 2 lei oare? Sau ala era CFF-ul?
Si se stoca sub pat sau in dulapuri bine inchise ca sa nu o ajunga "prietenii care platesc mai tarziu"...
Insa tu dadeai faliment in incercarea de a te face vanzator, fiindca ti-ai consumat propria marfa... berea adica.
Cand calculai pentru seara de chef cam o lada de bere de caciula, ca doar mai vin si invitati (care insa nu prea veneau cu mana goala)...
Dar trebuia sa organizezi inainte casete cu sticle goale, ca fara ambalaj la schimb...
Insa de unde ajungea cineva - primul posesor - sa posede o caseta, a ramas pana in ziua de azi o enigma pentru mine...
Si asa te duceai cu pile si cu caseta direct la fabrica ca sa poti lua mai multa deodata...
O vreme cand puteai sa deschizi usor sticla de bere cu dintii, ca tabla din capace era moale...
Ba chiar cu ochiul - unii cel putin...
Oare nu exista si bere cu capac de aluminiu din ala de trageai de limba, ca la sticlele de ulei? Hmm...
Cand eticheta statea aiurea de stramba ba se si dezlipea si avea mai nene un clei maro si unsurossssss...
Iar daca treceai pe langa fabrica de bere mirosea totul asa dulceag...
Pe cand exista berea "Pinguin" facuta si imbuteliata la fabrica de frigidere. Ok, asta a fost mai tarziu, dar cum ii zicea de fapt??.

A fost odata...

Despre parinti

2010-10-07T00:53:00.000+03:00

Ce am mai invatat eu despre parinti? Ca pe parinti de fapt nu ii scoleaza nimeni ca sa fie parinti. Pot citi ei niste carti dar de fapt tot la plesneala iau decizii, dupa cum ii taie capul ca ar fi mai bine. Trebuie sa le ia, deci le iau. Bineinteles, se gandesc si la binele copiilor, al familiei, al lor si probabil si al vecinilor, dar pana la urma totul poate iesi si pe dos (si si iese) fiindca na, nu devii supraom daca ajungi parinte.

Cum au fost parintii tai? Cand ai fost copil ai crezut ce ti-au spus - normal, nu stiai altceva. Cand ai mai crescut i-ai considerat niste inapoiati pentru ca trebuia sa te desprinzi, sa-ti gasesti felul tau. Mai apoi ai inceput sa le vezi greselile si sa ii condamni ca nu-s perfecti. Apoi ai devenit parinte si surpriza: nu esti perfect. Ei insa de ce-ar fi fost?

Asta ti-e soarta, draga parinte. Sa dai cu stangu-n dreptul uneori, sa ti se scoata ochii chiar si atunci cand n-o faci, sa ti se urmeze sfaturile taman pe dos, si poate, daca vei avea noroc, cand vei deveni bunic sa fii mangaiat pe crestet cu intelegere si sa ti se spuna "lasa, a trecut".

Sa nu spui ca n-ai stiut.

Romania grecizata

2010-09-25T03:51:00.000+03:00

Un articol ce mi-a dat fiori. Nu e despre Romania, dar gasesc ATATEA asemanari ca mi se zbarleste parul...

- minciuna catre EU (dati-ne bani sa mai angajam bugetari)
- Goldman Sachs (si cum dispare deficitul bugetar)
- sistem de educatie si sanitar in colaps (las ca mergem la privati)
- poporul de fapt nu vrea sa schimbe nimic (merge foarte bine cu o mita)
- demonstratii violente (m... boc)
- pomana electorala (cat ziceam ca-i varsta de pensionare?)
- neincrederea in aproape (in hotul ala?)
- preotul om de afaceri (ia hai sa mi te confesezi!)

Michael Lewis - Beware of Greeks Bearing Bonds

Fara alte comentarii. De rumegat.

Alta poveste cu trenuri

2010-09-17T03:28:00.002+03:00

Iarasi trenuri, iarasi cu muzica-n urechi, iarasi noapte, iarasi gari... mi se pare ca desi isi schimba fetele, oamenii din gari si trenuri sunt aceiasi. Acelasi baiat de baiat cu parul gelat, aceeasi stewardesa pensionata, aceeasi chinezoaica vorbind la telefon, acelasi tip cu alura de tipa prietenoasa, acelasi politai masiv, aceeasi tanti stearsa cu naframa... toti sunt aceiasi si totusi toti sunt noi. Oare eu sunt acelasi sau sunt unul nou? N-am timp de alte ganduri ca trenul intra in gara si urc, ajungand langa tipul prietenos care ma priveste prietenos. Nu ma conformez.

La difuzor se aud voci puternice, e cazul sa scot castile si ce-mi aud urechile: din cauza unui accident cu persoane, trenul opreste in gara urmatoare definitiv. Dati-va jos fraierilor si ascultati la megafoane ce si cum. Valeu, imi zic, dar ce-o fi facut cu persoanele alea ca a trebuit sa opreasca circulatia trenurilor??? Brrr, cobor infiorat. Pe peron dezorientare, megafoanele tac chitic iar persoanele in uniforma se dovedesc a fi insotitori de handicapati, gunoieri sau agenti de siguranta. Nici un folos sa-i intrebi deci - nu ca nu i-ar fi intrebat tot al doilea calator.

In gara e un tip in uniforma de ceferist in fata ghiseului inchis de informatii. Pare competent, cel putin asa gandesc eu si inca douazeci de cetateni de toate sexele care fac coada in fata lui si-l intreaba toti acelasi lucru: ce ne facem acum nene? Nenea ne zice sa iesim la locul de taxiuri afara si la stanga si sa asteptam 20 de minute pana vin taxiurile din gara ailalta aducand alti oameni enervati de acolo. Ar fi putut sa puna un robot sa spuna chestia asta ca tot nu ne-am fi dat seama (eventual trebuia sa incrementeze minutele de intarziere din timp in timp).

Afara e racorica placuta, bate vantul taios adica. Ne strangem tot grupul unii aproape de altii si inaintam ordonat catre taxiuri - evident nu-s alea care ne intereseaza fiindca au evident numere locale. Asteptam, intrebandu-ne unii pe altii daca asteptam aceleasi taxiuri. ca si cum n-ar fi fost evident - cine naiba mai sta ca fraieru' in fata gramezii de taxiuri libere in speranta ca nu va trebui sa plateasca in plus.

De grup se apropie un tip cu un dulau si se intereseaza daca asteptam acelasi taxi (s-a integrat imediat cum s-ar zice). A ales sa intrebe pe singura persoana care vorbea la telefon (chinezoaica de mai sus) care a inceput prin a se speria de dulau apoi i-a raspuns politicos si a continuat la telefon. Ba nu, mai e un tip la telefon mai departe un pic care se plange ca e ultimul si vai de capul lui cand o sa prinda un taxi. Oricum nu vine niciunul. Ma plictisesc si ma duc sa apas butonul de informatii ca sa ma intretin cu permanenta de la informatii in legatura cu trenul absent. Tipul nu stie nimic nou dar mi-au mai trecut cateva minute asteptandu-l pe muzica de Vivaldi la difuzor.

Dupa o vreme apare ceferistul competent si ne zice ca un tren special o sa circule de la peronul trei. Fraierilor, se subintelege. Fraierii se bulucesc catre peronul trei si se aranjeaza in ordinea sperantelor, mai aproape sau mai departe de scari. Nu vine nimic, insa se aud aununturi dupa anunturi care toate spun cam acelasi lucru, numai numarul trenului se schimba (exista in gara asta oare trenuri care merg si intr-o ALTA directie???). Dupa o vreme o voce la megafon ne comunica ca trenul special va pleca de la peronul unu. Fraierii se bulucesc ordonat catre peronul unu. Si stau acolo. Si stau. Uuu vine trenul! Ne inghesuim in el unde ni se comunica (la megafon, dragul de el) ca n-o sa oprim nicaieri pe parcurs ci doar la statia terminus. Fine with me.

Atunci insa de ce oprim pe parcurs??? Ni se zice ca e o oprire tehnica, asa ca nu ne ramane decat sa ne uitam in ochii umezi ai celor din statia intermediara care isi strivesc nasurile de usile care nu se mai deschid. Pai n-ar vrea si ei sa calatoreasca cu trenul asta? Trenul spre fericire? Aleluia! Nici vorba, stati acolo pacatosilor si ardeti in focurile... na ca ma intrerupe megafonul care ne zice ca vom intarzia 4 minute din cauza unui accident cu persoane. Stai un pic, INCA un accident cu persoane? Sau e tot ala? Se petrec lucruri ciudate aici. Nimic nu e ce pare a fi. Doamnele din compartiment povestesc istorioare de groaza cu oameni calcati de tren, ambulante si accidente. Ne distram de minune.

In sfarsit ajung la destinatie. Ura, coboram toti, inclusiv chinezoaica vorbind in continuare la telefon (sau poate nu si-l mai poate dezlipi de ureche de cativa ani, nu stiu). La chioscul garii singur deschis imi iau provizii = bere si pornesc catre taxi. Greu sa te intelegi cu taxistii astia pe limba lor, noroc ca numele hotelurilor nu necesita declinari speciale... dar uite hotelul! Fericit intru in hol si ma indrept catre barmanul-receptioner.

Zambetul imi piere repede cand tipul imi spune ca n-am nici o rezervare, eventual luna viitoare dar clar NU azi. Ha??? Tipul e eficienta intruchipata, da imediat telefon la centrul de rezervari de unde i se zice ca nu exista nici o camera libera in intreg orasul fiindca e nusce targ de masinisti si tzeapa. Eventual in oraselul vecin. Hmmm. Cu demnitate ii spun ca asa aranjamente nu ma intereseaza si decat nustiuunde mai bine ma intorc acasa. Tipul ma priveste ciudat si nu zice nimic, la care ii comunic ca ma retrag un pic pentru consultari. Hop scot compu din geanta si-mi citesc posta - vai ce bou is, aveam rezervare la ALT hotel. Cu aceeasi figura demna ii comunic receptionerului ca vreau un taxi, si ma eclipsez. Pe asta l-am bagat in ceata.

Afara cat pe ce sa ma urc in masina unui alt taxist: adica nu a celui chemat la telefon, nu ca n-ar fi facut totul sa ma sui la el dar eu am ramas ferm - telefonat asteptat. In sfarsit, a aparut si cel asteptat, astalalt a mormait pe limba lui (nu foarte diferita de ce zicea pana acum - adica n-am prea inteles nici inainte nici dupa). Nu ca asta nou ar fi vorbit mai bine, oricum permisul nu si l-a luat pe aici dupa ce manevre a facut la intoarcere. Mi-am pus repede centura, vreau sa-mi revad familia curand.

Oooh, dar ce hotel sclifosit am domnilor, cine-mi rezerva camerele trebuie ca ma iubeste (la cum arata cu ochii bulbucati, sper ca ma insel). Ma instalez intr-un junior suite in care cred ca as putea juca un pic de beach volley daca as avea cu cine si ar fi nisip pe jos. Aaah provizia de bere soseste la timp, si daca nu mi-ar fi lene as si iesi s-o ascult pe tanti din lobby cum canta la pian - de fapt as iesi sa mananc ceva dar mi-i leeeeeeeeennnnnnnnnneeeeeeeee asa ca si alunele din minibar sunt bune. Adica nu-s, dar ceaiul de musetel primit din mila receptionistei (cica tusesc tare) e suficient sa le faca consumabile.

A sosit si vremea dusului. Um, am mentionat ca nici aici nu-s despartite dusurile de restul baii? Am inceput sa ma obisnuiesc sa plescai prin baltoace dupa dus, macar astia sunt constienti si mi-au dat si papuci de casa. Oricum, in dus am un scaunel. Na, asta e ceva nou! M-or fi vazut asa mai handicapat. E comod insa domnilor, zau! Nu merita sa ma atac, ca daca vii la 1 noaptea in camera e ceva extraordinar sa stai jos in timp ce te speli pe cap. Mai ales dupa ce ti-l incalzesti un pic inainte cu dusul care are numai doua pozitii: "fierbinte" si "au" (unde "au"=varianta prescurtata a "f*@*##@§°i"). Secretul e sa astepti un pic, timp in care li se termina apa calda (ha, ha) si din fierbinte devine ok. Sau sunt eu crioman? In fine, gata, plici plici catre halat (am si halat, cooool) si buf in pat la nani.

Over. A fost o seara

Despre copii

2010-09-05T02:11:00.005+03:00

Copiii vostri nu sunt copiii vostri. Ei sunt fii si fiicele dorului vietii dupa ea insasi. Ei vin prin voi, insa nu din voi. Si desi sunt cu voi, nu va apartin. Aveti voie sa le dati dragostea voastra insa nu si gandurile voastre. Caci ei isi au gandurile lor. Aveti voie sa le dati corpurilor lor o casa, insa nu si sufletelor lor. Caci sufletele lor locuiesc in casa de maine. Pe care voi nu o puteti vizita, nici macar in visele voastre.
Aveti voie sa va straduiti sa fiti ca ei; dar nu incercati sa ii faceti pe ei asemenea voastra. Caci viata nu merge inapoi, nici nu ramane in ziua de ieri. Voi sunteti arcul din care copii vostri sunt trimisi ca niste sageti vii.

Asa le zicea Khalil Gibran.
Asa-i ca le zicea bine si frumos?
Asa-i ca e greu de crezut ca se poate asa ceva?

Asa-i ca asa e?

Despre plictiseala

2010-08-24T02:39:00.000+03:00

Ce e aia plictiseala totusi? Din cate aud, e ceva cand stai cu ochii-n soare si nu faci nimic fiindca nimic nu ti se (mai) pare interesant. Se spune ca odata cu varsta ai vazut si ai trait toate, si lipsit de exaltarea copilariei fata de lucrurile constant noi incepi sa te plictisesti.

Asta e probabil inceputul sfarsitului, si nu ma refer la sfarsitul biologic. Din acel moment esti demn de numele "batut in cap". Adica cum dom'le nu ti se intampla nimic? Alo, centrala, cum sa ti se intample ceva daca te-ai plafonat in insasi ideea ta limitata de "eu-sunt-adult-si-deci-stiu-totul"? Chiar iti inchipui ca stii totul si ca nimic nou si surprinzator nu mai exista pe lume? Poate nu esti constient de asta, de aceea incearca sa-ti aduci aminte de cate ori ti s-a spus in ultima vreme ca esti plafonat, retrograd, de moda veche, inchistat, rezistent la nou, inflexibil? Poate ca suntem obisnuiti sa atribuim toate aceste "calitati" adultilor si se turnam singur in acest mulaj de lut. Poate ca suntem obisnuiti sa atribuim exact contrarul acestor "calitati" copiilor si vrem sa ne dezicem de ei. Noi nu suntem copii, nuuu, noi avem experienta dom'le si cand deschidem orificul de mancat ne ies din el numai siraguri de margaritare.

Margaritare pe naiba. Asta se cheama plafonare si in momentul in care te simti prima data plictisit te rog sa te dai cu capul de primul perete, sa dai in panica (exact, panica) si sa faci ceva, ORICE. Deschide ochii, in jur o sa vezi o caraghioasa de musca pe perete cum se spala pe ochi. Sau pe geam o motocicleta murdara ingrozitor, oare pe ce dirt-track a fost? Sau la televizor zice de cercetari in genetica de care habar n-ai si probabil nu esti de acord oricum fiindca sunt ceva nou (dar totusi habar n-ai). Sau pe net sa afli ce-i aia genetica aia blastamata. Si daca tot esti acolo sa citesti un blog. Sau sa scrii tu unul, cu care sa-ti enervezi prietenii si sa-ti plictisesti dusmanii.

Asa e, mi s-a intamplat nu o data sa fiu intrebat ce mai fac si sa constat ca scot numai platitudini pe gura - sau cel putin sa fie receptate astfel. Dar ce conteaza? Poate ca sunt un povestitor prost, poate ca milioanele de nuante de alb sau cresterea copacilor nu impresioneaza pe nimeni altcineva. Conteaza insa numai ca nu am simtit niciodata ca ma plictisesc, din contra, am un stres continuu ca nu apuc sa fac tot ceea ce am in cap. Insa unele le termin totusi, ceea ce e superb. Incearca si tu.

O zi in Romania

2010-08-15T03:59:00.007+03:00

Primesti in posta o instiintare de la Banca Transilvania ca contul pe care nu l-ai mai folosit de un an de zile iti va fi inchis iar banii pusi in nustiuce cont comun. Atata numai ca pentru contul acela ai facut cerere scrisa acum 5 ani sa ti se inchida si sa-ti dea suta aia de lei inapoi. Na, e inchis sau nu e si si-au perindat prin el toti infractorii banii la spalare? Mai ai suta de lei sau nu ca a fugit vreun functionar cu ea? La ghiseu se uita unul la tine crucis, iti ia copia cererii de acum 5 ani asa cu doua degete si iti promite sa chipintaci.

Ai parcat senin alaturi de o suta de altii pe marginea strazii, dar cand te intorci la masina ai biletel de amenda pe parbriz. Se pare ca acolo nu era voie de fapt. Pe biletel zice ca daca platesti in 2 zile ai conditii speciale si amenda este de numai 100 de lei. Cat e daca NU o platesti in 2 zile? Mai mult? Cat, 1000 de lei? Sau mai putin, 10 lei? Nu zice, probabil nu se asteapta nimeni ca tu n-o sa-ti platesti amenda in 2 zile (banda cu rasete in fundal). Bineinteles ca sa o platesti trebuie sa mergi la CEC apoi sa duci per-so-nal chitanta la sediul politiei. Aparent politia habar n-are ce i se intampla in conturi. Te temi ca acolo te asteapta un portar inrait, cozi si ghisee cu o suta de formulare de completat.

Tipul de la asigurari Tiriac zice sa-i semnezi o hartie in alb. Adica nu chiar in alb, ci numai ca esti de acord cu ce suma urmeaza ei sa iti dea pentru incident, insa fara sa se completeze suma. Cica nu are calculatia pregatita si nu stie cat este. Zau zau, ba ridica si din sprancene convingator. Asta in conditiile in care de un AN se tine el dupa tine sa incheie cazul. E tampit sau a gasit o metoda cum sa fure? Daca da, de la cine, de la tine sau de la asigurari?

Asta a fost de fapt numai o dimineata.

Inventii sub dus

2010-08-08T20:28:00.000+03:00

Ce liniste e in oras... echipa nationala tocmai a pierdut asa ca chiar si taxistul care abia o rupe pe limba tarii e nervos si critic sportiv. Ma alatur necazului lui ba chiar ii las si bacsis. Ma lasa in fata hotelului. Insa... in fata hotelului nu e intrarea hotelului. Fraierilor, nu ma fentati voi pe mine, eu o iau pe langa unde vad asa intr-o parte mai lumina si ca sa vezi, un covor rosu. Ahaaaa. Intru, vad o tejghea si o duduie imi spune servus iar eu ma holbez ca e cu o halba in mana. Langa ea un dozator, uuuhhhh in mine se da o lupta... castiga totusi misiunea: pardon zic eu, unde-i receptia? Aici zice ea - asa-i modelul la noi, avem bar cu receptie (sau receptie cu bar o corecteaza colegul barreceptionerman). Am mentionat ca stau intr-un designer-hotel? Iau cardul-cheie si dupa scurta bajbaiala ajung la camera. Mare hotel dom'le. langa camera obisnuitul dozator de prostii, printre altele cu chipsuri cu chili. Ia sa vedem ce zice... selectez produsul, bag moneduta dupa moneduta unele de doua ori pana se hotaraste sa mi le ia, pana se strange suma, mai introduc o data numarul produsului ca l-a uitat intre timp, si,bbbbBLONKbrrrBLONKBLONK se misca ceva inauntru dupa care-mi zice "Lift up error" si sa introduc banii. Ha?!? Da ailalti ce-au fost? Adica i-am platit numai reprezentatia cu brrBLUNK??? ma duc la receptie-bar si in loc de bere comand un barman-receptioner caruia ii explic indignat porcaria. Ala ma asculta rabdator, cauta prin zece dulapuri un vraf de chei si vine cu mine. Dupa cateva minute de incercat degeaba chei la dozator o lasa balta si ma roaga sa vin cu el la receptie sa-mi dea porcariile alea de chipsuri in mana. Pe care bineinteles ca nu le gaseste in primul, al doilea, al treilea... al zecelea dulap si dupa ce am citit lista de meniu cap-coada-cap de cateva ori apare triumfator cu punga de chipsuri cu chili. Uraaa, ma pot retrage in camera fericit. Camera e draguta, designer carivraszica, flori negre pe pereti, buline, mobila modulara... na. Priza de pe birou are si legatura de monitor (catre TV presupun) asa ca as putea sa scriu astea si sa mi le vad pe teveu, DACA as avea cablu de legatura intre ele. Dar cine naiba se gandeste sa-si ia cablu VGA de acasa... zic noroc ca m-am intors din drum sa-mi iau adaptor de priza (multumesc pe aceasta cale familiei mele ca mi-au subliniat acesta lipsa). Pe lista de room service nu scrie nimic de cablu VGA asa ca o las balta. Ops cititorul de amprente al calculatorului nu functioneaza dupa ce mananci chipsuri cu degetul ala. La televizor ruleaza ceva cu numele de Pumpkin Man - bai ce de nume romanesti sunt pe generic. Filmul totusi pare o tampenie (daca nu cumva considerati capodopere filmele in care unii urmariti de monstri noaptea prin padure cad cu capul in capcana de ursi) asa ca hai sa fac o baie. Un dus de fapt dupa cum reiese imediat. Designerul ori a facut economie la sticla mata ori a hotarat ca usile la dus sunt ceva perimat si de moda veche, asa ca asez precaut prosopul de picioare in fata deschiderii si iau la mana tuburile cu chestii de pe pervazul de deasupra chiuvetei ca o cutie de banane de portelan (cutia nu bananele). Ce naiba e in astea? Pe fiecare scrie un text de vreo juma de pagina de prostii din care, cu rabdare maaaareee, deduc de fapt la ce-i bun fiecare: un dus-gel ca sa poti fi agatat mai bine, un sampon ca sa atragi privirile blondelor cu "prosoape" mari (sa-nnebunesc chiar asa scrie pe tub!) si un ceva pentru corp la care n-am avut rabdare sa-i citesc tot textul. In ce hotel am nimerit??? Imi propun sa ies dupa baie prin holul hotelului, ca dupa ce zic tuburile se promite o noapte activa. Oare daca eram femeie ce fel de tuburi imi puneau? In fine, pasesc cu curaj in despartitura dusului, iau o tzeava modernista in mana si invart de un robinet mai mare. Nu se-ntampla nimica. A naibii. Invart in partea ailalta. Tot asa. A naibii idioti. E un robinet ma mic deasupra lui, il invart si pe ala. A NAIBII **** pe tzeava din mana iese apa rece printr-o parte surprinzatoare si ma improasca exact in fata - panicat invart de robinetul mic inapoi se pare insa ca prea cu viteza fiindca imediat incepe sa-mi curga din tavan in cap aceeasi apa rece. Aici urmeaza partea cenzurata pentru minori. Cine naiba ii impinge pe creatorii de instalatii sanitare sa inventeze mereu noi si noi metode de a te surprinde? Ce-au robinetele clasice unul de rece si unul de calda??? Sau manivela aia haida na... in fine, ochesc eu ca pe mijloc nu ma stropeste nimeni si ca ala mare de fapt e de cald-rece si ma apuc de sapunit in cap. Oooohh, samponul ala de agatzat are o consistenta pastoasa, daca apesi tubul si-ti umpli mana cu el si slabesti presiunea pe tub, ti-l suge inapoi pe tot imediat. Nu stiu daca e by design sau nu, dar trebuia sa filmez. Coool, i-am mai iertat pentru dusul scotian. Din tavan iese apa in toate directiile, iarasi nu stiu daca by design sau li s-au cam infundat gaurile cu calcar. Pariez pe design. In fine, gata treaba, cand ies din dus bineinteles in baie e apa aproape pana la glezne (remember, fara usa) dar camera e oricum la parter asa ca n-am vecini sa se planga. Total aburit ies in camera BRRRRR clima vad ca era pusa pe 10 grade na s-au gandit oamenii ospitalieri sa nu mor de cald la ei. N-am murit de cald. Deloc. Ops ca cititorul de amprente nu functioneaza nici dupa baie... iar chipsurile cu chili si poze cu pompieri interbelici s-au terminat deci noapte buna.

Poveste cu trenuri

2010-07-25T12:40:00.000+03:00

Stai in tren si astepti sa plece, si astepti sa plece, si asptepti sa plece. O voce la difuzor iti spune ca din cauza incarcarii liniei vei avea intarziere. Te gandesti "astia-s batuti in cap? Cand au calculat mersul treburilor nu s-au gandit ca o sa incarce liniile? Sau un bug in programul de calcul a programat 287682332 trenuri in acelasi timp?". Bineinteles cand urmeaza sa schimbi trenul cu cel urmator iarasi astepti. Macar acum stii exact cat: exact cat aveai la dispozitie pentru a schimba din nou, mai tarziu. S-a dus rezerva carevrasazica. Te stresezi, astepti si astepti si bodoganesti si-ti desfaci berea din provizii cu naduf. Da-o-ncolo, la ce s-o pastrezi. Cand vine in sfarsit trenul si urci in el, in intreg vagonul gol tocmai pe locul tau rezervat sta un mosulet, care insa nu comenteaza nimic cand iti dregi vocea langa el, zice numai pardon si se muta la locul lui pe partea cealalta. Unii se pare ca prefera sa stea in soare, poate vine cu varsta (ca la dinozauri?). Iti desfaci bagheta cu salam picat italian, picant RAU, noroc ca a mai ramas ceva din bere, si citesti cu admiratie intr-un ziar strain despre performantele unei trupe de teatru romanesc. Conductoarea iti spune, la plangerea ta, ca problema cu legatura ta este cunoscuta si a fost anuntata dar cum nu ei decid ci caile ferate trebuie sa stai cuminte pana cand se anunta la difuzor daca o sa prinzi legatura ultima sau daca nu ce anume poti face (peretele de dat cu capul este pregatit). O crezi. Anuntul de la difuzor vine intarziat: trenurile X si Y si al tau vor astepta sa-si ia calatorii programati. Cobori din tren totusi stresat si te grabesti la peronul anuntat unde nu e nici un tren. Hopa! insa scrie mare ca si trenul respectiv are intarziere. Sa fi asteptat pe altii in statia dinainte? Sa fi avut oricum intarziere iar treaba cu asteptatul a fost o poveste "just in case"? Oricum te urci multumit in el. In statia urmatoare de tranzit afli ca si urmatoarea legatura a intarziat atat de mult incat te sui relaxat intr-alt tren si te bucuri ca sunt de fapt atatea pe tablou dintre care sa poti alege.
O poveste cu prea multe trenuri... a fost insa o poveste trista? Sau a fost o poveste comica? In orice caz, n-a fost o poveste romaneasca (motivele sunt multe).

PS: doua saptamani mai tarziu, acelasi traseu. Ghici ghici cum a mers? Pai, tot asa - adica mai rau ca a intarziat si mai mult asa ca n-am mai prins legaturile alea bune. Mai am de mers pe acolo asa ca raman tensionat.

Cum vei vrea sa fii maine?

2010-07-05T00:44:00.003+03:00

Anticorpi din plastic?
Vaccin anti cancer sau SIDA?
Nanoparticule ce impiedica infectiile?
Readucerea creierului la invatarea din copilarie?
Spray pentru memorie?
Ochi ajustati dupa profesie?
Magnet anti-remuscari?
Picioare sau degete artificiale?
Ba chiar autoregenerarea tesuturilor pierdute?
Virusi artificiali care produc combustibili?
Alge producatoare de curent?

REPLICANTI? (vezi Blade Runner)

La toate astea se lucreaza ACUM.
Pe langa iPad si alte prostii, oamenii lucreaza la chestii care ne vor schimba cu adevarat - atat viitorul nostru cat si pe noi INSINE.

Gandeste-te la asta.
Cum vei vrea sa fii maine?

Geniul si maciuca

2010-06-23T01:16:00.001+03:00

Tema de astazi:
Intelectuali enciclopedisti sau intelectualii clasei de mijloc?

Mi se pare amuzant cum, desi punctul de plecare a fost ideea de "idoli infailibili" si unele dintre comentarii si raspunsuri intr-adevar se refera la aceasta, in prea multe se cauta prilejuri de a se da cu pumnul in piept, de a se indentifica cu o tabara sau cu cealalta...

In fine, revenind: Cornea are dreptate spunand ca acesti intelectuali enciclopedici nu fac decat sa articuleze ceea ce altii nu percep decat confuz. E ok asa. Problema mea este ca aceasta articulatie intelectuala este apoi aurita si asezata in rama ca si cum ar avea vreo valoare in sine. Da, Liiceanu e citit din cap pana in picioare, insa lumea nu functioneaza dupa metafore si comparatii. Logica este placuta si gadilatoare gandirii insa nu inseamna nimic daca nu are si o baza. Metoda stiintifica respinge orice studiu daca baza de pornire este gresit aleasa, de ce n-am face la fel si cu parerile intelectualilor de elita? Patapievici nu ofera nici un continut dincolo de logica perfecta si gramada de metafore. Si n-ar fi nici o problema aici, dar lumea il ia apoi de "specialist". Specialist in ce? Este un scriitor dom'le, si asa cum zice Cornea, inafara de chestii de morala sau alte teorii nu este indreptatit sa fie luat in seama la nici un alt subiect. Sau
na, nu mai indreptatit decat mine sau tine sau Gicu de la scularie cata vreme singura diferenta dintre noi si ei este faptul ca noi nu ne putem exprima la fel de pretios. Diferenta de forma, nu de fond deci, dar aparuta intr-o societate in care forma a ajuns sa primeze. Da, forma primeaza: daca dau din gura tare sunt destept, daca am masina tare sunt de succes, daca am tzoale ultimul racnet sunt sexy, daca am diplome teanc sunt intelectual.

Bineinteles exista si problema generalizarii aici. Nu toti oamenii de rand au habar de lumea pe care traiesc, si nu toti scriitorii sunt total pe langa problemele despre care vorbesc. Intre alb si negru exista nenumarate nuante de gri - X va emite pareri mai fondate in domeniul A decat Y - ecuatie in care A, X, si Y pot lua orice valori de la trasul cu pila la macroeconomie si de la Bula la regele Mihai. Deci si intelectualii in cauza mai zic si bine uneori, fara insa sa si aiba automat dreptate caci dreptatea de obicei este ceva ce se poate determina cu certitudine numai la 100 de ani dupa decesul tuturor celor implicati. Intr-adevar, modelul patriarhal ne mananca, de la institutia prezidentiala la intelectualul luminat si pana la tatuca de la rasarit.

PS:
In plus mai am (din nou) o problema cu atacul la persoana. Stiu ca in Romania asta a devenit un mod de viata, stiu ca altfel nu se mai poate discuta mai mult de 5 minute, dar TOTUSI! Cand citesc un articol de Plesu in care se ia de cineva, sau citesc argumentele lui Cornea din articolul de mai sus, automat ii plasez in categoria "plin de gaz" si imi vine sa le "rasfoiesc" argumentele. O fac in ciuda faptului ca recunosc ca sunt cititi, ca sunt pregatiti, ca LE AU. Dar la ce le foloseste? Evidenta spune ca la nimic - se folosesc de intregul bagaj de cunostinte ca de o maciuca, nu ca de o pana. Intelectual cu maciuca, nu se prea potriveste dupa mintea mea. Pamfletul e pentru pseudointelectuali sa am pardon. Daca ai o idee spune-o, daca nu taci in banca ta fiindca o pancarta cu "sunt destept" atarnata de gat nu te face automat si destept.

Romanul emigrant

2010-05-13T01:55:00.003+03:00

Atatea afirmatii, atatea situatii, pe care poate nu le-as fi remarcat altfel, care nu mi s-ar fi parut ciudate, deosebite, anormale, zic anormale in sensul de nepotrivite, dar atat de normale in sensul de des intalnite...

- trebuie sa tinem toti unii cu altii, suntem romani toti, aveti un job si pentru mine?

- va credeti smecheri ca ati ajuns de mult aici?

- cum adica sa citesc informatiile de la autoritati, adica nu vreti sa ma ajutati voi?

- sa nu mai aud de avocati, auzi a vrut sa-i platesc pentru niste simple informatii...

- stiu eu pe cineva care-ti rezolva problema, suna-ma sau mesaj privat

- astia habar n-au sa se distreze, n-am vazut vreodata pe unul beat

- colegii mei sunt batuti in cap, de cand vin de dimineata aproape numai despre servici vorbesc

- a naibii strainii astia, numai negri si arabeti

- invatamantul din Romania nu-l bate nimeni, astia habar n-au care e capitala Zimbabwe

- aiurea spitalele astea, stai si astepti, acasa dadeam ceva si intram imediat

- cea mai buna slanina din lume tot in Romania se face

- mi-a cumparat frate-miu cartela din tara sa prind satelitul ala romanesc

- organizatorii ne-au pus sa ne platim mancarea, nesimtire

...si cate am mai uitat probabil... cate inseamna oare dintre astea "spirit romanesc" si cate "traditii", cate sunt de fapt calitati si cate le purtam pe unde mergem ca pe niste tare?

Omul din tara lui e alt animal decat cel scapat. Macar atat este clar, chiar daca dupa explicatii n-am prea cautat.

Viziuni in delir

2010-04-08T12:51:00.003+03:00

Tot ceea ce vedem in jurul nostru sunt de fapt "viziuni". Universul nu "arata" asa sau altfel, ci il "percepem" asa sau altfel. Beauty (si tot restul) is in the eye of the beholder.

Experienta dobandita de la nastere incoace ne face sa-l "vedem" intr-un anumit fel, si prin interactiunea cu cei din jurul nostru felul asta ajunge standard. Prin aceasta vedere inteleg perceptia senzoriala (cu ajutorul senzorilor nostri, deci cateva seturi de lungimi de unda acolo) plus maparea acestor senzatii pe niste concepte stabilite de comun acord de catre societate si poate alterate pe ici pe colo dupa cheful propriu. Pentru ca exista deja un "standard", tot ceea ce nu se invarteste in jurul acestui standard este numit "delir". Acuma se pune intrebarea: este acest delir mai bun? Mai rau? Superior deci? Experienta colectiva il trateaza ca pe ceva rau - de aici si conotatia negativa a termenului "delir". E rau asa cum si saritul fara parasuta este rau - poate scapi, daca da castigi o experienta foarte interesanta, insa tragand linia este o chestie proasta pentru om. Totusi asta nu inseamna neaparat ca este rau, ne lipsesc insa niste criterii plauzibile pentru a-i aprecia utilitatea.

Faptul ca delirul este uneori frumos (uuuuhhh culoorrriiii, mi-am facut praf senzorii) nu-l face mai bun, vedem chestii frumoase la tot pasul ca sa zic asa. Senzatia ca delirul te face sa intelegi universul (in delir poate mi-am alterat logica) nu dureaza nici ea mai mult decat delirul insusi deci cat dureaza si alterarea gandirii logice de zi cu zi, deci imi pare foarte indoielnic sa fie ceva mai mult decat o alta gadilatura placuta. Fascinatia haului, pericolului si necunoscutului? O, dar asta ne este atat de specifica: cadem pe spate la fel si in fata piramidelor mayasilor, prapastiilor din Alpi, masinilor Ferrari... dar atunci ce ramane ca sa faca delirul mai SPECIAL? Cu ce e mai special decat masturbarea, de exemplu?

Falsa alternativa

2010-03-17T01:52:00.005+02:00

Mai, ce-au astia de la medicina alternativa impotriva statisticii?

Bun, cand intrebi pe nea Vasile-mare-fan-homeopatie imediat iti sare cu un caz din familie in care Lilica s-a vindecat de tuse magareasca luand timp de 3 ani nasturei homeopati de 5 ori pe zi. In exemple izolate sa ne batem? Si eu am in familie cineva care a luat picaturici de levantica 2 ani dupa care mergand la un doctor "clasic" a aflat ca are astm si dupa 3 saptamani de nusce spray n-a mai tusit deloc, si nici de-atunci incolo. Ha, 1:1 carivraszica. Dar ce relevanta are duelul nostru in fata statisticii? Nici una, deci argumentatie fassss.

Dar cum sa faci statistica, zice iar fanul-homeopat, cand un tratament din asta nu trateaza o boala anume ci cateva sau intreg individul? Alo domnilor, cred ca a trecut ceva vreme deja de cand s-au inventat formularele cu mai mult de o casuta de bifat: pui pe lista si migrena, si depresia si matreata. Omul cand se duce la doctor de obicei cam stie ce-l doare, ca altfel nu s-ar duce. Primeste tratament pentru aia plus cele 5 probleme holistice nou descoperite, si dupa o juma de an sau cat vreti voi bifeaza la care punct s-a facut bine. Iaca si statistica dorita.

Si cine spune ca statistica e facuta cu rea-vointa sa faca bine sa sponsorizeze singur studii. Cum exista studii care spun ca homeopatia ajuta exact cat placebo, sa plateasca si Scoala Academica De Homeopatie sau vreo asociatie profesionala, ceva, un studiu cat de mic, ridicand un piciorus. Dar chiar niciunul dom'le? Cumva dovedirea propriilor afirmatii e considerat bad feng shui de catre medicina alternativa?

Chinezii au intr-adevar miiiiiiiiiii de ani experienta in acupunctura. Dar conteaza anii astia? Daca ar fi un criteriu relevant ar insemna ca prin shiatsu se pot trata toate bolile existente - sau ma rog toate bolile din China. Se trateaza insa? Paaaaaiiii... nu. Traiesc chinezii o mie de ani si se inmultesc ca Rahila? Paaaiiiii.... da (insa numai partea cu Rahila)

Si da-o-ncolo, unde sunt exemplele negative ale tratamentelor natiuriste? Adica aia o nimeresc intotdeauna, si au o rata de succes de 100%? Ori nu se vorbeste deloc despre rateuri si atunci vedem mereu numai o fata a medaliei (traiasca ochelarii de cal), ori e chiar geniala insa neinteleasa ca ochii inginerilor. Sau bineinteles se mai poate si sa n-aiba nici un efect negativ - o iei poaaate te faci bine (chm chm, chirurgie psihica anyone?), sau in cel mai rau caz nu ti se intampla nimica nimica (atentie, injectiile cu bicarbonat nu intra aici bineinteles)

Pai si atunci de ce nu luam toti medicamente alternative, nu ne dam in bobi, in stele, nu bem urina si alte alea? Ca doar ce riscam, daca nu ajuta nici nu strica, si daca exista o sansa minora s-o incercam si pe ea? Asta e ca si religiile - nu poti sa crezi in toate asa ca mai bine nu cred in nici una fiindca oricum nici una nu are vreun argument sa stea in picioare. Nu, nici macar monstrul spaghetti. Sunt si norocos fiindca nici nu-s atat de disperat incat sa am nevoie de aceasta ultima speranta, nu ca as avea vreo statistica care sa mi-o indreptateasca: la mine in familie/cerc din trei bolnavi de cancer unul a murit cu tot cu naturisme, unul a murit fara naturisme si al treilea s-a vindecat numai cu chemo usoara si fara naturisme. Deci nici macar exemplele irelevante nu ma conving... nu ca n-ar putea sa fie ceva adevarat in toata tarasenia, in toate miile de tratamente respinse din lipsa de dovezi. Asteptam insa inca dovezile.

Astept statistica. Astept o abordare sistematica, astept studii verificate de alte grupuri care sa confirme afirmatiile. Nici una dintre aceste cerinte nu afecteaza tratamentul propriu-zis alternativ, asa ca inafara de bad feng shui nu vad nici un motiv pentru care nu sunt facute.

Sau sa fie si reaua vointa un motiv?

Pehedofiliehee domle

2010-01-07T02:35:00.004+02:00

Faptele: un artist oarecare s-a hotarat sa isi pozeze odrasla ferchezuita si unii au sarit cu gura ca e pedofilie.

Daaar totusi, cine hotaraste ce este pedofilie si ce nu? Mai are artistul vreun control asupra a ce a aruncat in lumea mare? Caci daca hotaraste ochiul privitorului, poate fi orice de la pedofilie la marea plictiseala.
Din punct de vedere legal ar trebui sa fie incadrata la pedofilie, si nu cred ca poate comenta cineva la asta. Intr-adevar e pacat de cine a avut alte intentii facand astfel de poze ca astfel ajunge sa fie aruncat cu tot cu albia, dar poate un anumit nivel de constiEnta se poate astepta si de la artistul respectiv ca om. Doar nu s-a nascut ieri...
Dar poate fi spus ca e pedofilie daca nu a fost folosit/chinuit nici un copil pentru asta? Si de fapt si de drept, deranjeaza pedofilul pe cineva daca nu se leaga de copiii nimanui ci numai se masturbeaza privind la poze artistice?

PS: oare citesc si alt blog decat al Oceaniei? :))

Pe ei ii meritam!

2009-11-26T01:57:00.004+02:00

Conform statisticilor unor oameni mai statisticieni decat mine alegatorul roman mediu e un barbat de peste 50 de ani si sub 10 clase pregatire. Conform concluziilor de altfel evidente ale altor oameni mai scriitori decat mine, acestor oameni li se adreseaza campaniile electorale, discursurile politice, dezbaterile televizate si toate celelalte pe care eu, neincadrat fiind in segmentul de mai sus, le consider niste mizerii ordinare.

Partea proasta este ca toate aceste discutii mizerabile sunt purtate de oameni sub 50 de ani, peste 10 clase pregatire si printre altii si femei. Si asta nu numai in televiziuni ci si in ziare, bloguri, comentarii si probabil si in alte locuri unde eu nu patrund. Cloaca s-a extins peste tot: orice parere este insotita si intarita de invective, nimeni nu se deranjeaza sa raspunda argumentelor ci ataca direct persoana, si as putea continua dar cred ca ati prins ideea. Omul de rand s-a obisnuit sa injure si pare sa iubeasca asta. Nu e asa cumva? Cine gaseste un articol din care sa lipseasca invectivele merita un premiu - premiu pe care nu-l pot da eu dar cred ca insasi citirea unui astfel de articol este un premiu pentru cititor. Cum se face ca discutiile fara mizerii au ajuns atat de rare?

Cum se face de fapt ca DISCUTIILE au ajuns atat de rare? Bineinteles, aruncatul cu excremente (ca rudele noastre de care ne rusinam - maimutele) nu se considera discutie. Cate discutii televizate serioase ati vazut despre starea sistemului sanitar? Cate anchete jurnalistice in ziare de mare tiraj despre educatia nationala? Cate discutii ati purtat pe forumuri, pe bloguri, unde va mai preumblati, in care sa se intalneasca un basesc cu un taricean si sa nu purceada imediat in a-si aplica lovituri la turloaie?

Ce e de-a dreptul caraghios e modul in care, mai sincer sau mai degraba mai mincinos, fiecare isi vede candidatul calare pe un cal alb aparand valorile democratiei/libertatii/economiei/insertyourfavorite ca nimeni altul, in contrast cu SAAATAAAHHNAAA de contracandidat care este adolfhitlerpolpotstalinloyolanero pe pamant. Atatea exagerari teatrale ca nu mai vezi argumentul din spatele mucavalei prafuite (in caz ca exista vreunul). Dar, cati romani au votat o adevarata schimbare = jos cu cei deja preabinecunoscuti? Vreo 185.000 zice BEC - adica aproape 1,5%. Bravos.

Pai nu avem reprezentantii pe care-i meritam? 98,5% dintre alegatori sunt multumiti cu alde basescu, becali, geoana, antonescu si ceilalti. Va mai rog si sa nu ma plictisiti cu termeni ca "manelizarea" - caci da, avem si muzica pe care-o meritam.

Nu merg la vot, muuUU

2009-10-02T00:48:00.002+03:00

Mie nu mi se pare o pozitie logica asta cu "nu ma duc ca n-am cu cine", ci una sentimentala, o pozitie a unuia dezamagit, morocanos si inciudat. Pe buna dreptate zic eu, privind inapoi peisajul politic romanesc, o pozitie justificata de TRECUT. Dar cu ce ajuta aceasta pozitie situatia tarii si cea personala a alegatorului? Cu ce schimba asta VIITORUL? Din cate citesc primprejur singura motivatie concreta de a NU merge la vot este ca nici unul dintre cei eligibili nu va face ceva. Intrebarea mea este atunci: CUM va putea ajunge unul nou sa fie eligibil? Daca nemultumitii refuza sa se uite la unul ca Remus Cernea, cum va ajunge el sau altul pe o pozitie care sa ameninte capii mafiei actuale? Daca toti cei nemultumiti nu vor merge niciodata la vot, domnia celor eligibili si nefacatoridenimic va continua pe vecie. Pe plan personal, te face sa te simti mai bine faptul ca nu te duci la vot? Prin ce, e vorba de economia de bani si timp? De cand face lehamitea fericiti pe oameni? Ai putea sa te duci sa votezi un candidat ne-eligibil pentru a-i da un semnal acelui candidat ca nu e singur, ai putea sa te duci pentru a vedea dupa aceea cati alti nemultumiti ca si tine exista in tara, nemultumiti care s-au dus la vot numai si numai pentru a vota un candidat neeligibil si a-si arata astfel dispretul fata de cei eligibili. Daca cei nemultumiti ar fi un bloc suficient de mare, ar exista si urechi care sa-i asculte - asta e legea pietei. Insa copilul care nu plange nu capata sa suga... iar prin neprezentare se poate spune cu siguranta ca am ales CEVA: am ales exact ceea ce a ales majoritatea. Muuuu, brother.

Nemtii au zis-o foarte bine aici:
Geh nicht hin

PS: un argument mai stupid ca "Ygreceanu nu are experienta" rar mai auzi. Adica domnilor cum vine asta, pe de o parte acuzam ca toti cei eligibili sunt mafioti si afaceristi versati, si pe de alta bocim ca celui nou ii lipsesc aceste "calitati"? Pun pariu ca si lui Fat Frumos, daca ar lua acum o pauza de la infrant vrasmasi si condus imparatii si ar veni sa candideze, i s-ar reprosa ca "e rupt de realitate", lui Obama daca ar vrea sa conduca Romania ca "nu e de pe-aici", lui Vlad Tepes ca "e demodat" si asa mai departe. Este evident ca nu suntem in stare sa ne sortam prioritatile daca incurajarea jafului practicata de toate guvernarile anterioare poate fi pusa in balanta cu cusururi de genul asta.

Si tu, bloggerule fiule

2009-09-07T03:27:00.003+03:00

Chiar daca nu intotdeauna a fost evident, postarile dinainte mi le-a pregatit cu o oarecare grija. Acum insa scriu pur si simplu ce-mi vine. M-am straduit sa si pastrez o oarecare distanta fata de mocirla politicii de zi cu zi. Am pastrat distanta fiindca mi-era clar ca nu cunosc indeajuns pentru a putea face distinctia intre convingeri politice si interese materiale. Dintre voi, putinii bloggeri ai caror jurnale le citesc, cati scrieti ceea ce scrieti din convingere si cati scrieti pentru ca asa "trebuie"? Pentru ca asa "da bine"? Nu sunt in stare sa fac deosebirea, si n-am vrut sa arunc copilul cu tot cu apa din albie. Mi-e insa tot mai greu sa pastrez aceasta distanta, poate si fiindca
NU VREAU
s-o pastrez. Mi-e scarba de aceasta distanta. Mi-era scarba inainte de clasa politica, cancerul insa s-a extins si a inceput sa-mi fie scarba si de jurnalisti, de scriitori, de bloggeri. Exact, politica romana care murdareste tot ceea ce atinge. Sau aproape.
Inca nu am vazut un blogger "independent" pro-Basescu, lucru de-a dreptul suspect - statistic vorbind. Argumentele prezentate, nu numai la televiziuni, sunt puerile, propagandistice, bau-bau-istice, evident sub nivelul de pregatire a celor care le prezinta. Am inteles deja ca tara ne vrea prosti, inculti, bolnavi si in genunchi (ma repet cu link-ul), dar a ajuns s-o faca chiar asa, pe fata??? Daca vreunii dintre cei ce scriu asa ceva o fac cu cu sinceritate, din pura convingere, as spune ca in cazul lor tara a castigat meciul.
Sper ca nu l-a castigat insa definitiv. Nu e niciodata tarziu sa (re)invatam sa vedem padurea de dincolo de copaci. Dar bineinteles ca n-o s-o facem, e atat de convenabil sa fii aparat de o putere mai mare...

Citate

2009-07-28T00:12:00.004+03:00

Light in the absence of eyes illuminates nothing. Visible forms are not inherent in the world, but are granted by the act of seeing. Though the world and events do exist independent of mind, they obtain of no meaning in themselves- none that the mind is not guilty of imposing on them.

The height in tension in any game occurs when the rules allow for the influence of human judgement.

Pain isn't real beyond the individual who feels it.

We can undo only what others have already forgotten.

What the flame does not consume consumes the flame.

Love isn't the answer. It's the problem.

We're meant to die. Its what makes everything about us matter.

They say cats always land on their feet but at this point there's really no floor.

(Æon Flux)

Asa sa fie?

.
..:

Ganduri sexuale

2009-07-07T01:10:00.002+03:00

Atatia ani s-a zis ca barbatul e superior, apoi ca suntem egali, sau ca femeia e superioara... aceeasi gandire simplista si liniara pe o axa artificiala superior/inferior care ignora complet faptul ca oamenii, indiferent de sex, gen sau rasa sunt niste fiinte complexe cu mii de calitati si defecte. Una spune ca femeile sunt mai bune fiindca stau mai mult cu burta pe carte. Altul spune ca barbatii sunt mai buni fiindca pot ridica greutati mai mari. Vreti categorizari? Dar care e criteriul potrivit? Luati mai bine cateva mii de axe si atunci o sa vedem cine e superior si cine nu si in ce directie anume din cele cateva mii. Oho si cum se inghesuie parerile: uneori ne convine sa spunem ca suntem egali, alteori ca femeia e mai subtila, sau ca barbatii mai directi, si bineinteles bias-ul domneste peste tot. Zau, rar discutii mai sterile si mai pline de prejudecati ca si cele despre sexe (depasite doar de cele despre religie).

Si ca sa-mi zic si parerea mea: votez pentru diferenta. Trendul politicocorect la zi e sa spunem ca suntem toti egali, negandu-ne unii altora calitatile care ne fac speciali. Progresul vine din schimburi de idei, schimburi care prin definitie cer diferente de idei. Chiar daca o suportam atat de greu, chiar daca tribalitatea ne este innascuta si ne imparte automat in noi si ei, in barbati si femei, in stelisti si caini, in catolici si adventisti, diversitatea ne inalta. Traiasca diversitatea!

Si in alta ordine de idei, cateva teme de gandire. Ia ganditi-va un pic la cateva chestii:

...pestii guppy isi schimba sexul dupa chef in cateva secunde...
...se discuta despre observarea aparitiei la insecte a unui al treilea sau chiar al patrulea sex...
...a lipsit putin sa impartim planeta cu alte cateva specii de oameni...

Cum ar suna sexismul daca ne-am gasi (si) in astfel de situatii?

Exercitiu de integrare

2009-06-17T00:33:00.002+03:00

Ne e foarte usor sa vorbim despre integrare si toleranta. Dar ia sa vedem, in numele exercitiului, ce ne-am face daca ar trebui sa ne mutam cu serviciul intr-o tara asa mai diferita, sa zicem Arabia Saudita, sau Etiopia. Ne-am cioparti genitalele, atat personal cat si intregii familii? In numele integrarii, bineinteles. La ce varsta v-ati vinde fata si pe cate camile? Daca ati trai in Mauritania si fiica si-ar dori sa manance ca o sparta ca sa fie frumoasa (adica obeza), ati aproba? Sau ati chiar forta-o sa manance ca sa-si poata gasi un sot?

Oripilati deja? Drepturile fundamentale se definesc in functie de cultura fiecaruia si fiecare se tine de drepturile SALE fundamentale. Oamenii aia care vin in occident vin pentru o viata mai buna, nu neaparat pentru o viata ALTFEL. Nu se gandesc destul, e adevarat, si chiar daca se gandesc nu isi dau seama ca vor fi presati sa renunte la modul lor de viata. Repet, majoritatea nu au venit ca sa-si schimbe modul de viata, ci ca sa aiba mai mult de mancare. Cand au venit aveau probabil probleme mai mari decat sa-si bata capul cu parerea vecinilor despre lacasul de cult in care o sa-si petreaca timpul... Intai haine si papa, restul nevoilor abia dupa aceea - zicea nenea Maslow.

Scoala romaneasca

2009-05-12T02:17:00.004+03:00

Printre alte ocazii de a fornai despre Rrromania si meritele ei, am observat ca e la moda si sa se critice scoala din occident si sa se extazieze despre scoala din Romania. Mai jos cateva citate din studiile PISA (Programme for International Student Assessment) care pot fi consultate partial si online pe situl OECD (Organisation for Economic Co-operation and Development http://www.pisa.oecd.org). Oricum va recomand citirea rezumatului pe 56 de pagini al studiului.

Am spicuit cateva constatari despre educatia romaneasca:

A number of countries saw a decline in their reading performance between PISA 2000 and PISA 2006, comprising nine OECD countries (in descending order) - Spain, Japan, Iceland, Norway, Italy, France, Australia, Greece and Mexico, and the partner countries Argentina, Romania, Bulgaria, the Russian Federation and Thailand.

(in cadere libera)

Students scored 10+ points lower in using scientifc evidence than in science overall in Norway, the Czech Republic and the Slovak Republic, and in the partner countries Azerbaijan, Kyrgyzstan, Qatar, Jordan, Bulgaria, Brazil, Romania and Serbia

(asta oare datorita educatiei religioase in scoala?)

Self-efficacy was lowest in Japan, Korea and Italy and the partner countries Indonesia, Azerbaijan and Romania.

(sa ni se dea!)

Among the lowest-performing countries in PISA, a very high proportion of students had low levels of proficiency, indicating a need to improve standards across the board, for example through improvements in the curriculum. In Mexico and Turkey, as well as the partner countries Kyrgyzstan, Qatar, Azerbaijan, Tunisia, Indonesia, Brazil, Colombia, Argentina, Montenegro, Romania, Thailand, Jordan, Bulgaria and Uruguay, more than 40% of 15-year-old students performed at Level 1 or below (Table 2.1a).

(Nivelul 1 inseamna: "At Level 1, students have such a limited scientifc knowledge that it can only be applied to a few, familiar situations. They can present scientifc explanations that are obvious and follow explicitly from given evidence.". Iar in Romania sunt 40% SUB NIVELUL 1 ceea ce se traduce "Those unable to perform even the easiest PISA tasks reliably were rated as 'below Level 1'")

At the other extreme, fewer than 1% were proficient at Level 5 [in reading] in Mexico and in the partner countries/economies Indonesia, Kyrgyzstan, Azerbaijan, Tunisia, Jordan, Thailand, Serbia, Romania and Montenegro it was less than one-half of a percent (Table 6.1a).

(Nivelul 5 in citire: "These students are capable of sophisticated, critical thinking.". Unul din 200 de elevi romani de 15 ani poate asta.)

Si clasamentele finale cu 57 de tari:

la stiinte Romania locul 44 din 57 de tari
la citire Romania locul 44 din 57 de tari
la matematica Romania locul 43 din 57 de tari

Am auzit adesea si comentariul "ah dar avem atatia olimpici cat alte 75 de tari la un loc" Sa fim totusi realisti: cati dintre acesti olimpici isi invata materia pe bancile scolii? Olimpicii nu sunt in nici un fel un criteriu reprezentativ de apreciere a calitatii invatamantului actual din Romania. De asemenea, se spune ca programa noastra de clasa 1 comparata cu cea din alte tari invata elevul mult mai multe chestii... insa chiar il invata? Fapt este ca statistic, la 15 ani scolarul mediu din Romania este mult mai prost pregatit decat media vest europeana. Cauze pot fi multe:

ori ca in anii urmatori sunt invatati in Romania numai prostii (chiar daca dupa clasa 1 sunt mici genii),
ori ca ceea ce arata extraordinar pe hartie (programa scolara romaneasca de clasa 1) in practica functioneaza de kko
ori ca lipsa materialelor si spatiilor si mai ales a unui mediu in care omul sa se poata dezvolta cum trebuie, atat acasa cat si la scoala si pe strada, in Romania de azi cam lipseste.

Inca o data spus, ma refer la ziua de azi. Rezultatele scolii ardelene, a scolii din Schei sau a olimpicilor de pe vremea lui Ceasca ma lasa COMPLET rece. Ba ma chiar deranjeaza, in momentul in care mi se falfaie prin fata ochilor cu intentia constienta sau inconstienta de a masca actualitatea dezolanta.

PS: si cum sa ne miram cand insasi doamna ministru nu stie diferenta dintre ore facultative si optionale...

Sondaje si ideologii

2009-03-17T00:34:00.003+02:00

Cat de (i)relevanta este in ziua de astazi o distinctie intre stanga si dreapta politica se observa si in numarul 3 al sondajului "valorile romanilor" efectuat de ICCV. Rezultate care se bat atat de tare cap in cap nu pot denota decat o falsa dihotomie, o neintelegere a acestor concepte sau mai bine, o inaplicabilitate in lumea reala a conventiilor de "stanga" si "dreapta". Cum altfel imi pot explica faptul ca, desi la primele intrebari concluziile aparente sunt ca romanul are o gandire de dreapta, jumatate dintre romani doresc ca diferentele de venituri sa scada? Ce poate fi mai de stanga decat egalitarismul?

Bineinteles, o astfel de concluzie simplista ca si cea a mea din paragraful anterior nu rezista la o analiza mai atenta. In discutia aceluiasi grafic despre diferentele de venituri se mentioneaza ca Romania s-a situat pe locul 3 in urma Elvetiei. Nu cred ca poate considera cineva Elvetia o tara de stanga. Atunci de ce isi doresc elvetienii o mai mare egalitate in venituri? Poate fiindca in Elvetia nu de putina vreme se discuta intens despre salariile manageriale lipsite de orice legatura cu realitatea, nemultumire acutizata acum in conditiile crizei actuale in care atatea firme sufera din cauza actiunilor iresponsabile ale atator manageri... deci eventuala plasare stanga-dreapta din nou pierde din relevanta.

Se discuta mai apoi despre dreptul somerilor de a refuza un loc de munca. La o extrema se situeaza sintagma "somerii ar trebui sa accepte orice slujba disponibila sau sa nu primeasca ajutorul de somaj" iar la cealalta "somerii ar trebui sa aiba dreptul de a refuza o slujba pe care nu o doresc". Ce inseamna insa "orice slujba disponibila"? Sa fie obligat inginerul sa accepte sa spele vase? Sa accepte orice slujba disponibila chiar daca e in alt judet? Sau cum? Cata vreme acesti termeni nu au fost definiti, fiecare intervievat a trebuit sa-si completeze de la sine golurile (probabil inconstient) lasandu-ma pe mine cu o statistica de nefolosit in fata.

Paranteza: o statistica de nefolosit s-a strecurat si in numarul anterior (2) al analizei sondajului, unde am intalnit graficul "Valorile medii ale religiozităţii în funcţie de anul naşterii". Nu cumva ar fi trebuit sa fie "Valorile medii ale religiozităţii în funcţie de vârsta"? Daca cel nascut in 1960 avea in 1993 33 de ani, in 2008 va avea insa 48 - diferenta de varsta deci o variabila in plus. Ma rog, oameni suntem.

Revenind la numarul 3 observ o chestie semnficativa pentru Romania de azi: aproape doua treimi dintre romani considera ca responsabilitatea bunastarii sta in atributiile individului. De dreapta, suna concluzia oficiala. Dreapta sa fie? Daca adaug acestui rezultat si observatia ca jumatate dintre romani considera competitia un lucru foarte bun, plus ca suntem si pe ultimul loc la importanta acordata prietenilor... Romania s-a transformat intr-o jungla, dog-eat-dog, in care statul a esuat vizibil in a-si apara si sustine cetatenii a caror singura optiune ramasa este lupta. Nu e o imagine prea mioritica, as zice, si nici prea imbucuratoare.

De aceea si refuz sa interpretez aceste rezultate ca o orientare spre dreapta a poporului, ci mai degraba ca un semnal de alarma luminand falimentul statului de drept in Romania. Daca ma uit la modul in care romanul se autopozitioneaza pe axa stanga dreapta (chiar prima intrebare a sondajului) pot recunoaste o distributie gaussiana - adica la nimereala. Asta ar cam confirma concluzia ca, de fapt, omul mediu nu prea stie ce-i cu notiunile astea. Indiferent de ce pregatire are, taran, inginer sau sociolog.

Istoria pentru popor

2009-03-09T00:44:00.005+02:00

Istoria ne salveaza, istoria ne da identitate, istoria ne invata...

Istoria ne salveaza... de la ce? Ne-a salvat istoria de Ceausescu? Doar nu a fost primul dictator din lume iar cetatenii Romaniei au invatat istorie pe vremea aia nu gluma - spre deosebire de generatia de acum care habar n-are de istorie *buuuu*. Daca tinerii de acum nu mai invata istorie ca pe vremea noastra, cum se face ca noi, cei care suntem toba de carte de istorie le-am pregatit o lume plina de gunoaie, de dictatori, de razboaie, de ura rasiala si religioasa, de... Cum se poate ca noi, cei care ne batem cu pumnii-n piept atata cu "pe vremea mea" nu avem nici o dovada ca am pus in aplicare aceasta invatatura?

Istoria ne da identitate... de care? Oare unde aud cel mai des vorbindu-se despre identitate? La Vadim? La Hitler? Cand a fost ultima data cand am argumentat folosind identitatea nationala in mod pozitiv? Pozitiv nu inseamna deloc sa imi dau cu pumnii in piept in speranta ca daca strabunicul a fost destept, frumos si curajos o sa conving pe ceilalti ca si eu sunt asa. Pozitiv nu inseamna nici sa ma delimitez plin de scarba fata de rromi, fata de vecini, fata de tineret, fata de cel de langa mine, fata de cealalta echipa de fotbal, fata de... Ce-i cu identitatea asta, a ajuns o motivatie a dispretului fata de ceilalti?

Istoria ne invata... ce? Ne invata ca in 1907 o luai in freza daca te puneai cu ocarmuirea, ca in 1848 o luai in freza daca te puneai cu ocarmuirea, ca in 1601 o luai in freza daca te puneai cu ocarmuirea, nimic nou sub soare. Sa intelegem ca ocarmuirea este prin definitie rea? Sau buna? Ne invata istoria sa facem deosebirea dintre rau si bine? A fost bine ca am fost aliati cu criminalii nazisti, sau ca am fost aliati cu criminalii comunisti? A fost bine pe cand aruncam cu daci in sulite? Bine pentru cine? Deci inca o data pentru grupul din spate, ce am invatat din istorie?

Ne agatam de acest cuvant cu o disperare demna de o cauza mai buna. Din istorie am invatat... ca n-am invatat nimic din istorie, si ca nici n-o sa invatam vreodata. La fel e si cu religiile, toate se lauda ca ne salveaza sufletul (ce-o fi si ala) si ne invata bunatatea dar cand e vorba de fapte oamenii abia asteapta sa-si dea cu cartile sfinte la gioale. Ba acum avem si istoria sa ne salveze, sa ne educe si sa ne identifice: piei de-aici mai venetice ca istoria mea e mai tare ca a ta, are tractiune 4x4 si acum 1413 ani te-a calcat de ti-au mers fulgii. E buna istoria domnilor! Cu cat un popor are mai multa istorie, cu atat mai mult succes o sa aiba la dat in cap altora cu cartile sale, mai grele, de istorie. Selectia naturala varianta macroistorica.

Zau ca nu mi se pare ca istoria este folosita si la altceva decat la dat in cap cu ea. Bineinteles, am putea invata atat de multe din ea - mecanica multimilor, credulitate, disperare, demagogie, idealuri si caderi... insa pana cand istoria se va folosi asa eu n-o sa-mi schimb parerea. O fi istoria o unealta excelenta dar cata vreme nu reusesc cu ea decat sa stramb cuiele sau sa(-mi) invinetesc degetele, mai bine o arunc naibii si studiez altceva in timpul acela.

Nu mai incapi de minciuni

2009-02-21T00:59:00.003+02:00

Si-am tot zis eu ca politicienii nu-s prosti, sau conducatorii iubiti nu-s prosti, si altii si altii, dar am ramas dator cu o lamurire: daca aia nu-s prosti atunci cine sunt prostii dom'le? Ca nu se poate sa nu existe prosti pe lume, noi asa am fost invatati ca unde e desteptaciune este si prostie...
Am fost foarte tentat sa declam, teatral: "voi sunteti prostii, cititorilor!" dar realitatea este ca nici dracu' nu citeste ce scriu eu aici, cu cateva exceptii carora din pacate nu le pot spune prosti oricat mi-as dori efectul artistic (astept exceptiile la exceptii). De fapt nici n-as avea chiar atata dreptate cata mi-as dori, caci nu toti oamenii sunt atat de prosti incat sa creada balivernele ce li se servesc zilnic pe toate canalele senzoriale. Multi se straduiesc cu succes sa le ignore. Care canale media ma aduc cu vorba laaaa... *rapait de tobe*... jurnalistul tipic roman.
Nu cunosc prea multe natii de jurnalisti de fapt asa ca sa lasam partea cu "roman". E vorba despre jurnalistul ala care-si zice anal-ist, ca o recunoastere tacita a misiunii sale de pupincurist. Jurnalistul ala care desi e suficient de ticalos ca sa fie politician, este si suficient de prost incat sa nu poata sa ajunga vreodata. Ca scrie pe bloguri sau ca apare la talkshowuri e o deosebire numai de scara. Are o gandire simplista care serveste unui singur scop: sa convinga pe cine poate ca e destept. O fi o chestie psihologica aici, daca cel putin X aplaudaci ma cred destept inseamna ca si sunt destept indiferent cate enormitati debitez pe minut. E pacat insa ca multi oameni simpli, care daca ar avea o sansa sa compare aceste enormitati le-ar arunca imediat la groapa de gunoi simbol al civilizatiei romanesti, astfel le iau ca atare si le si sustin pana cand se fac de ras sau mor de foame cu ele in brate. Sau si si, si uite-asa ne prabusim noi, victime ale prostiei agresive care ne repeta o minciuna de milioane de ori in speranta de a o transforma intr-un adevar.

PS: am vrut sa dau si exemple dar m-am razgandit. Si uite cum a ramas postul de azi asa, uscat...

Povara sau sansa

2009-01-30T00:19:00.004+02:00

Oamenii de azi discuta pe forumuri, scriu pe bloguri, se intalnesc in lumi virtuale. Relatiile lor online nu sunt radical diferite de cele reale, doar si inainte mergea omu' la crasma la o bere cu oricine s-a gasi ca sa uite de singuratate. Acum fuge in lumea virtuala unde are siguranta ca va gasi intr-un colt sau altul nu numai pe cineva sa-l asculte, ci chiar pe cineva cu pasiuni asemanatoare. Nu te mai bazezi pe norocul intalnirii din tramvai... caci care sunt sansele de a avea ceva, orice, in comun cu cel ce se inghesuie in metrou langa tine? Are rost sa deschizi gura numai ca sa schimbi politeturi despre vreme (grija mare cu politica)? Daca ai posibilitatea, mai bine mergi direct pe grupul de discutii despre caini pechinezi. Chiar daca nu discuta acolo nimeni chiar in acest moment, recitind discutiile mai vechi din arhiva faptul ca-ti poti adauga parerea proprie te face sa te simti ca la o petrecere cand te bagi in discutia pasionata a unui grup de petrecareti.

Ni se flutura pe sub nas in tot felul de discutii cei care devin dependenti de net, cei care nu se mai dezlipesc de ecran, cei care... sa fim seriosi, cati anume cunoasteti din astia? Sigur or fi existand si cazuri extreme, asa cum exista si alcoolici sau maniaci. Pot sa inteleg de ce ar face trocul acesta - dau o viata goala si reala pe una plina si virtuala in care se simt competenti, in care se simt bineveniti, in care simt ca au control. Unde incepe insa virtualul? E vreo diferenta intre imaginile colorate ale unui extaz si imaginile colorate ale unei lumi virtuale? Diferenta calitativa sau cantitativa?

La urma urmei nu este asta singura utilizare a orelor pe internet. Bogatia resurselor de stiri, literatura, grafica sau alte medii creste in fiecare zi. Ni se reproseaza si ca vorbim mult la telefonul mobil. Sa fie atunci vorba de Internet sau de Comunicatie? Comunicatia unidirectionala, in care consum la biblioteca ce mi se ofera si daca sunt unul intre cei alesi contribui si eu, este de domeniul trecutului. Acum oricine vrea este in masura sa si dea. Si mai sunt si alte resurse - legaturi de afaceri, partide de sex, partide politice, istorie, discoteci, viata online se impleteste pentru multi cu cea reala. Care este procentul amestecului la care decidem ca se numeste boala?

Judecarea simplista a tuturor internautilor dupa niste cazuri extreme imi sugereaza si o oarecare spaima din partea celor "normali". Cei care se autonumesc in sinea lor normali se straduiesc sa iti arate ca pentru ei Internetul este numai o unealta, numai o extensie a vietii lor fericite si reale. Se prezinta cu numele intreg si-ti pretind sa faci la fel - ca si baba din tren care te ia la intrebari cine iti este mama si cu ce se ocupa matusa Floare. Zau tanti, las-o mai moale cu intrebarile ca nu-s la popa. Cand discuti la carciuma cu vecinul de masa un "eu is Nicu" iti ajunge. Acolo nu ai pretentia sa iti prezinte pasaportul, de ce ai avea pretentia asta pe net? De ce ti-e frica de el? Fizic chiar nu-ti poate face nimic, cyber-bullying e pentru o alta varsta, deci de unde atitudinea asta de victima? N-am gasit nimic, nici un studiu despre asta. L-as scrie eu :) dar cum n-am nimic de-a face cu psihologia trebuie sa continui cu cautatul.

Sunt curios.

Povesti nemuritoare

2009-01-19T01:12:00.006+02:00

Am cateva fragmente de povesti nemuritoare care mi-au ramas in amintire:

[...]vede ca nu mai gaseste nimic, isi pune in gand una: asaza cele doua capete cu dintii ranjiti in feresti, de ti se parea ca radeau; pe urma unge toti paretii cu sange[...]

[...]Taie-ti o bucatica din calcai, ii zise mama-sa, punandu-i in mana cutitul[...]

[...]Omoar-o, si drept marturie ca mi-ai implinit porunca, sa-mi aduci plamanii si inima netrebnicii[...]

Suna cunoscute? Capra cu trei iezi, Cenusareasa, Alba ca Zapada sunt povesti pe care trebuie sa le stie fiecare, eu insa recunosc ca mi-ar fi total jena, greata si oroare sa le citesc vreunui copil in forma lor "istorica". La Praslea cel Voinic care-si taie o bucata de picior sa hraneasca pasarea am din nou o retinere, retinere care insa paleste in comparatie cu craniile ranjite ale lui Creanga. Pai cum vine asta vecine cu standardele duble, infieram violenta jocurilor video, dar ne topim de drag in fata dulshilor povesti ale lui Creanga? Sau ne topim numai in fata povestii pxxxx? (ha, ha.)

Oare cati copii au renuntat a-si suge degetul vazand in cartea de succes a domnului Hoffmann cum vine croitorul sa li-l taie?

Altfel gandeau oamenii pe vremuri, se pare. N-aveau mari probleme in a asista la executii, adevarate spectacole populare. Pedepsele prevazute prin lege: biciuirea, torturarea, dezmembrarea, retezarea unei maini, lapidarea sugereaza orice numai stomac sensibil nu. Cat de eficiente erau in comparatie cu cele de astazi nu stiu, un lucru mi-e clar insa: omul nu era ridicat pe piedestalul pe care incearca sa fie ridicat astazi. Si cand ma gandesc cati regreta "vremurile bune de demult"...

Renuntarea la traditii

2008-12-30T02:09:00.002+02:00

Cat de evident este faptul ca traditiile vin si pleaca? E normal sa ne tinem cu dintii de ele, de care anume, pentru cat timp si cu ce pret?

Acum vreo 2000 de ani era traditie in lumea romana, zic de stramosii aia ai nostri cu care ne mandrim intr-atat, sa se dea cu crestinii-n lei. E bine oare ca s-a renuntat cu timpul la traditia asta? In momentul in care suficient de multi cetateni au considerat-o desueta, s-a dus. Tot acum vreo 2000 de ani, de data asta in lumea iudee de unde ne mandrim ca ne tragem spiritual, se obisnuia sa se dea femeii infidele cu pietre-n cap pana cand... Si traditia asta s-a stins cu timpul - in lumea iudee cel putin - fiindca a zis asa un tip cu prestanta. Se poate si asa la comanda, se pare. Bineinteles ca batranii au protestat, cum sunt sigur ca au protestat si mosii nostri daci cand fiicele lor s-au maritat cu unii tunsi scurt, vorbind o limba pocita si care nu le trageau la vinuri traditionale ca si socrii.

Ah, dar exemplele astea sunt de acum 2000 de ani. Adica, acum 2000 de ani era ok sa schimbi traditiile dar acum nu mai e? Poate ca nu ne gandim la acelasi fel de traditii, hm. De fapt, de fapt si iar de fapt in ziua de azi spunand traditii obisnuim sa ne gandim la obiceiurile populare, ultimul loc de refugiu al traditiilor stramosesti. Obiceiurile astea se cam rezuma la cateva domenii. In primul rand ar fi dansurile/cantecele/basmele - chestii artistice si nevinovate la urma urmei (nimic despre lapidare, observati) carora li s-a "permis" sa supravietuiasca fiindca n-au deranjat prea tare si fiindca au putut fi descarcate de eventualul lor inteles religios - stim noi foarte bine ca nici o religie n-o suporta pe cealalta. La fel s-a intamplat si cu Mos Gerila, mai tineti minte?

Al doilea grup ar fi chestiile neclare pe care le facem o data pe an la niste date aparent aleatorii. Ok, de ce vorbesc asa urat despre ele... pai sa vedem: traditional era sa sarim peste foc. Mai sarim si acum, dupa o betie, dar de ce saream peste foc de fapt? Traditia spune ca asa ni se implinesc dorintele - o pastram ca atare sau o arhivam la rubrica "curiozitati"? Cand spun sa o pastram, chiar asta vreau sa zic: sa sarim peste foc si sa credem cu adevarat ca ni se implineste dorinta aia - oricat de aiurea ni s-ar parea daca am sta o secunda sa ne gandim la ridicolul situatiei. Daca intr-adevar credem inseamna ca suntem traditionali (bravo!), daca insa nu credem si totusi sarim peste foc, inseamna ca o facem numai asa de fatada, cica pastram traditia fara a avea habar de ce inseamna ea de fapt. O pastram sub forma unei traditii de mucava, un arhaism de fatada.

Qui prodest este simplu si clar: avem nevoie de apartenenta istorica si prin trambitarea acestei traditii gaunoase ne fluturam legatura cu stramosii X si Y. Asta insa este un alt subiect, eu am vrut sa ma rezum la
traditia
fara
continut.

PS: la fel si cu colindele. Na.

Inafara sau inauntrul jocului

2008-11-13T00:38:00.003+02:00

- Your problem is that you don't want to play the game at all, you want to sit on the couch and eat Cheetos while everyone else is playing.
- Well, why shouldn't I? What's the point of their Society, aynway? It never did anything for me.
- The point is that if you laugh and spit in their faces enough times, they'll kick you out of the house - which in this extended methaphor means killing you.
- So, what, you're saying that the only alternative is to show up and play by everyone else's stupid rules??
- Of course not, my woolly friend. You can CHEAT. Twelve Gods know I always did. Nudge die rolls, palm cards, "forget" penalties... but you have to sit down to play first. As long as the people at the table see a fellow player across form them, they'll tolerate you. A crooked player is a pain in the ass, but someone who refuses to play at all makes them start questioning their lives - and people HATE to think. They'd rather lose to a cheater than dwell too long on why they're playing in the first place.
(The Order of the Stick)

Asta e oare lucrul pe care un adolescent rebel ar trebui sa il realizeze, constient sau nu?
Sau e un prim pas catre buza prapastiei pe fundul careia se misca fiintele plate, turtite de cadere?
E vreo deosebire? Does this play have a stage?

Dar... ce regula au regulile?


.
..:

Ce-i aia Omniscient?

2008-10-27T00:11:00.003+02:00

Blogul logosfera m-a pus pe ganduri: ce inseamna totusi omniscient? Omniscient este o definitie artificiala data de cineva - omul - care nu stie ce e aia omniscient pentru ca nu a vazut niciodata asa ceva. Din felul in care e folosit termenul se intelege ca omniscient ar fi cineva care [nu (nu stie totul)] - din dubla negatie poti trage orice concluzie nu numai obisnuitul opus absolut. Chiar si definitia de dictionar se foloseste de termeni artificiali ca "infinit" sau "complet"... cand infinitul este un concept prin definitie imaginar, iar a defini omniscient prin complet imi pare la urma urmei o definire circulara. De aceea orice concluzie despre ce poate si nu poate, daca poate, o fiinta omniscienta este un simplu (poate si fascinant) joc logic al imaginatiei.

Ce ar fi daca insa am lucra cu alte definitii ale omniscientei? Definitii care sa nu contrazica atat de evident logica? Religia ar trebui sa fie bucuroasa cu o definitie care sa-i permita existenta unei fiinte omnisciente, ma mir cum de nu s-a gandit la asta pana acum - sau nu s-a gandit atat de tare incat sa aud si eu ecourile.

La urma urmei poti si sa stii tot ce este pe lume insa fara sa fii constient ca stii tot ce este pe lume. Atentie, am definit omniscient ca "stiu tot ce exista" - "pe lume" fiind doar o reminiscenta a limbii. Hmmm, oare ar fi suficient sa stiu "omni re scibili" sau asta ar fi doar un subset? Putem sa ne imaginam omniscienta mai ales datorita faptului ca aici si acum suntem constienti ca nu avem raspunsuri pentru o seama de lucruri. Dar cum va fi oare in viitor? Este posibil ca, printr-o extensie prost aplicata, chiar si cand vom sti totul sa continuam sa presupunem ca mai exista lucruri necunoscute inafara setului nostru de cunostinte - si tot nu ne vom indrazni sa ne numim omniscienti.

Pot oricand pretinde ca "acum stiu totul" - cel putin pana in momentul in care ma prinde cineva cu minciuna. Un geniu cu cap mare ce a citit si memorat toate cartile din lume poate parea omniscient unui om de rand ca mine prin simplul fapt ca va fi in stare oricand sa-mi raspunda intrebarilor. Daca cunostintele i se incheaga intr-un sistem autosuficient n-o sa stie niciodata nici macar ca ar putea exista ceva inafara lui. Sistemele autosuficiente sunt atat de usor de atins... ajunge sa incetezi sa-ti mai pui intrenbari presupunand ca le-ai pus pe toate si ai primit toate raspunsurile.

Exact. Cand am primit toate raspunsurile am "murit". De aceea efectul religiei poate fi moartea spirituala...

raspunsuri si Raspunsuri

2008-10-14T01:13:00.003+03:00

E neaparata nevoie ca stiinta sa contrazica religia? Lumea pare sa spuna ca da. Dar DE CE se intampla asta oare?

Omul simplu cauta raspunsuri care sa-i para logice la intrebari fundamentale - "de ce sunt eu pe lume?", "ce caut eu aici?", "de unde am aparut?". Religia e mai mult decat bucuroasa sa ofere raspunsuri la aceste intrebari, cat de logice poate (si cand nu-s, le potriveste). Sunt insa verificabile aceste raspunsuri? Deloc. Si care-i problema cu asta??? - intreaba omul simplu... Doar am zis chiar acum: omul simplu NU cauta verificari! El vrea numai raspunsurile alea care sa-i linisteasca psihicul speriat de necazurile de zi cu zi, de amenintarile din jur, de lumea rea in care e nevoit sa traiasca. El vrea un refugiu caldut unde cineva mare si tare sa aiba grija de el, sa-l inveleasca si sa-i promita acadele daca nu in viata asta macar dupa moarte. O imagine potrivita ar fi cea a magarului cu un morcov in fata - imagine de care unii credinciosi chiar sunt constienti.

Stiinta porneste din start cu un handicap: ea nu poate si de altfel nici nu are de gand sa ofere asta. Pai cum sa nu fie nemultumit omul simplu? Cand el cauta Adevarrrrul, vine stiinta si ii spune ca astazi genetica este altfel decat acum cativa ani. Halal stiinta, zice omul simplu si se intoarce la religia care ii suna la fel ca acum jde mii de ani. Sau, traiasca stiinta zice omul la fel de simplu, continuand sa venereze adevarul de ieri - chiar daca a fost dovedit gresit, deci tansformand stiinta intr-o noua religie. Asta insa nu-i stiinta!

Domnilor, stiinta nu este o religie noua! Stiinta nu ofera adevaruri! Stiinta nu ofera refugiu caldut! Stiinta nu ofera explicatii definitive! Chestia asta se pare ca nu este repetata indeajuns, asa ca o s-o mai zic o data: stiinta este o Unealta, nu un Scop! Ciocanul pneumatic il inlocuim cand se invecheste si il reparam cand se strica, tocmai de aia fiindca ne ajuta sa sapam mai bine in mina. Asta e stiinta: o unealta care ne ajuta sa inaintam intr-un mediu dificil si mai ales, necunoscut. Stiinta este incercarea omului de o mie de ori sa bage un stift patrat intr-o gaura rotunda, pana cand ii vine o alta idee mai buna. De aceea stiinta se schimba, de aceea stiinta o da in bara, de aceea stiinta totusi, totusi, totusi, ne duce inainte.

Ne-ar putea duce si mai iute de n-ar fi atatea conflicte cu religia... Conflictul este evident: prin definitie religia este obisnuita sa ofere raspunsuri la tot ce ne inconjoara si nu este inca raspuns. S-a extins in mod traditional peste tot ce nu e acoperit de stiinta. A avut nevoie omul vechi de o explicatie religioasa pentru caderea lucrurilor? Nu, era clar pentru stiinta lui de atunci ca o fac din cauza greutatii. A avut nevoie omul vechi de o explicatie cum a aparut Pamantul? Pai, a avut, ca de unde sa stie saracul de nebuloase. Dar ce se intampla cand raspunsurile date demult de religie se dovedesc astazi empiric/evident/debunsimt ca gresite? Na? Solutiile religioase istorice le cunoastem: se ridiculizeaza rezultatul cercetarii, se baga la zdup cercetatorii, se anatemizeaza, excomunica... Pana la urma totusi evidenta ajunge prea... evidenta si teologii gasesc o portita - ca de exemplu Eva a fost clonata deci clonarea este ok, ca cele 7 zile au fost de fapt eoni, ca fosilele totusi au existat, ca aia, ca ailalta, din nou raspunsuri neverificabile care insa au o calitate: NU MAI contrazic stiinta! Pacat insa ca trebuie sa cada atatea capete pana cand religia accepta aceste evidente.

Concluzia mea este simpla: religia isi are locul ei atata vreme cat atatia oameni au nevoie de raspunsuri metafizice. Conditia de coexistenta este insa perpendicularitatea: pentru ca stiinta sa poata progresa libera religia trebuie sa se preocupe de raspunsurile metafizice. Teologii ar avea oricum destul de lucru in zona aia a raspunsurilor pentru a-si ridica religiile la pretentiile de moralitate si mod de viata curat pe care le emit... In conditiile astea m-as astepta de la oamenii de stiinta si cei care nu au nevoie de raspunsuri metafizice sa invete s-o lase mai moale cu elitismul si sa recunoasca existenta omului simplu si dreptul lui la Doamne-Doamne.

Teme de casa:

Nu s-ar transforma oare astfel religia intr-o Cale?
Cum ar fi oare daca stiinta ar reusi sa umple burta omului simplu intr-atat incat promisiunile paradisului de dupa sa nu mai para nustiuce scofala? Ar scadea numarul de extremisti?
Care ar fi locul religiei intr-o societate utopica, lipsita de probleme si plina de refugii caldute? (nu discut utopia, ci locul religiei in ea)

Disclaimer: Am pornit de la axioma ca stiinta si cuceririle ei ne imbunatatesc viata. Ii rog pe amish si ludditi sa-mi ignore textul.

Nu, ticalosul nu e prost

2008-10-05T01:48:00.003+03:00

Si iaaar aud ca se vorbeste despre incompetenti si prosti in functii barosane...
Cu placerea de a ma repeta spun: or fi prosti, n-or fi, dar sunt fara indoiala suficient de competenti si suficient de destepti incat sa-si urmareasca CU SUCCES interesul PERSONAL. Caci asta e problema, nu incompetenta ci ticalosia, insa mult prea rar se vorbeste despre asta. Mai simplu spus: nici ala nici alalalt nu sunt prosti, sunt li-che-le. Bine asa?

Prostii astia fura, prostii astia mint, prostii astia inseala, prostii astia te calca cu masina in plina strada, si culmea, nu patesc nimic. Pai putem sa le spunem prosti? De ce sa nu le spunem ticalosi? De ce sa nu le spunem lichele? Probabil fiindca e mai convenabila eticheta de "prost", fiindca impotriva unei lichele te revolti, pe un ticalos il injuri, pe un magar il plesnesti. Sa-i spui prost si sa-i dai pace insa e mult mai convenabil, mai linistit, ca doar stim cata nevoie a avut tara asta intotdeauna de "liniste". E si mai sigur pentru pielea proprie asa, mamaliga romaneasca se justifica simplu prin instinctul de conservare.

Dar iata ca pe mamaliga au aparut mucegaiuri care profita de ea... S-a format un intreg ecosistem ce se hraneste si o acopera de nu se mai vede altceva de el. Respiri sporii ticalosiei in fiecare moment si parca te molipsesti si tu cand vezi cat de nestingheriti se dezvolta. Daca vanzatoarea de la aeroport iti schimba banii la un curs fals, daca cea de la magazin iti tranteste cumparatura in fata si-ti zice sa ti-o iei mai repede de acolo, cum e? Tot prostie? O ziarista pe nume Sanda Pralong observa si ea acelasi lucru in noiembrie trecut si-l publica in revista Douajdoi.

Aaaaa, aici insa vreau o paranteza. Eu n-am mai citit 22-ul de tare mult, m-am limitat la primii ani de dupa revolutie. Nu eram eu tare cult pe atunci si GDS-ul mi se parea culmea intelepciunii si invataturii. Nu cred ca acum am ajuns nustiucat mai cult dar parca culmea celor de la 22 s-a tocit ca Muntii Dobrogei. Ok, n-am mancat intreg oul ca sa fiu sigur ca-i stricat insa articolul Sandei Pralong mi-a lasat aceasta impresie de 22 de bani, ca un articol de la Hotnews.ro sub egida "scrieti baieti numai scrieti". Nu ca n-ar fi observat ea niste chestii, ba cam pana la jumatate chiar gandeam "bravo, macar a deschis ochii". Apoi am ajuns cu cititul la prima ei concluzie, concluzie pe care daca n-o facea ziarista ramanea. Ghiciti cine-s de vina de coruptia Romaniei? Hm? Ce credeti? Securistii? Nuuuuu. Mafiotii? Nu dom'le fugi de-aci. Extraterestrii? Sa-nnebunesc: ateii :)) Ateii care conform recensamantului din 2002 reprezinta, adica ce sa reprezinte dom'le, 9271 bucati nu reprezinta nimic, un kkt de musca pe harta Romaniei tarrrrisoara aleasa de El. Aia noua mii de oameni sunt de vina de coruptia din Romania domnilor! Bravoooo Patratel - Revista 22! Eh, conteaza ca doamna a scris in America si chiar si in Elvetia. Nu ca voi, prostilor, care n-ati scris decat despre crenvursti pe lista de cumparaturi. Tifla.

Dar gata, inchei paranteza, ajunge cat am fost magar. Mi-a sarit si mie mustarul un pic si nu vreau sa se spuna ca nu vad padurea din cauza copacilor. Vorba e ca in Romania se fura pe fata si prea multi se mandresc cu asta in timp ce prea multi le acorda involuntar circumstante atenuante. Imi amintesc de o glumita pe care o copiez acum iute de pe un blog, traiasca internetul:

Horea se afla în fata motilor înfuriati, înarmati cu furci si coase.
Horea: "Apai mai rabdam, motii miei, sa murim noi de foame si grofii sa huzureasca pe spinarea noastra?"
Motii: "Nuu, Horea, pe ei!"
Horea: "Apai mai rabdam, motii miei, ca noi sa traim în frig, în cocioabe, în timp ce grofii au palate?"
Motii: "Nuu, Horea, pe ei!"
Horea: "Apai mai rabdam, motii miei, ca noi sa n-avem nimica, iar grofii sa piarda banii nostri pe la jocuri de carti prin cazinourile din Europa?"
Motii nimic, liniste mormîntala!
Horea e descumpanit si se uita la un mot mai batrîn care într-un tirziu îi zice: "Horea, dragul tatii, nu fi asa mîniat, poate ca nu i-o intrat tromfu'!"

E frumos sa te gandesti la o rascoala care sa rastoarne in puscarii tagma actuala de politicieni si afaceristi. Cata vreme insa mentalitatea generalizata este exact aceasta "societate sfruntata" vorbim de o utopie prin definitie total rupta de realitate. Mai bine cititi un interviu cu un om care isi cunoaste limitele si nu ii este rusine cu ele:
"Eu nu am solutia si nimeni nu poate sa aiba solutia la aceasta intrebare. Romanul trebuie sa inceapa sa isi puna problema."
(Vintila Mihailescu)

Salvam balenele?

2008-09-29T01:50:00.006+03:00

In fiecare moment mai dispare cate specie-doua din inventarul si asa destul de rarit al planetei noastre. Nu am vazut insa nicaieri estimat cate specii apar noi - poate ca n-am cautat destul. Uneori ne limitam in a cataloga catastrofele, nu insa si vestile bune. Catastrofele dau bine la tiraj ce-i drept: EvZ anyone? ProTV?

Cum a fost insa in trecutul planetei? Am mai trecut prin astfel de momente de extinctie in masa - nu numai cel arhicunoscut de pe vremea dinozaurilor - si nu ne-am spaimantat. Ce e semnificativ este ca dupa o vreme natura s-a regenerat intr-o asa masura incat evenimentul a ramas un simplu varf undeva in graficul istoriei. De ce n-ar fi asa si cu interventia umana? Oamenilor de stiinta le este clar ca scorpionii, sobolanii si alde bidiganii de-astea ar supravietui multor chestii, ce sa mai zic de bacterii si tardigrazi. Oricum se estimeaza ca "numai" vreo jumatate din numarul speciilor existente la ora actuala vor disparea - deci nici macar n-o sa cauzam cea mai mare catastrofa ecologica cunoscuta pana acum de planeta noastra.

Revenind insa, parerea mea este in continuare ca numarul speciilor care dispar il intrece cu mult pe cel al celor care apar. Eram totusi curios sa aflu cum se mai misca lumea asta si fara s-o ajutam noi... Zic asta fiindca omul este considerat, si probabil pe buna dreptate, cel mai important "factor de decizie" al acestor disparitii contemporane. Ar putea insa sa fie intrecut de un alt eveniment ce se coace sub Parcul national Yellowstone, de vreun asteroid ratacit, sau de cine stie ce alte evenimente la care clar n-as vrea sa fiu de fata...

Vorba e ca intr-un fel sau altul, mai devreme sau mai tarziu, ursii albi vor disparea - la fel ca si oamenii. Chiar daca toate evenimentele de mai sus sunt improbabile, lebede negre totusi exista. Si cand o sa se intample magareata, cui o sa-i pese? In space no one can hear you scream... Pe planeta noastra vor aparea alte forme de viata, pe o gramada de alte planete o sa apara alti "oameni", Universul o sa se invarta tot asa ca si pana acum, eventualul Doamne-Doamne o sa creeze un alt Adam mai destept.

Deci: ce rezolvam daca salvam balenele?

Sa invatam de la prosti

2008-09-20T03:43:00.002+03:00

Nu vreau sa dau in patapievicism, dar ce e cu atat caragialism la noi? Daca nu ne place de cineva il etichetam de "prost" si brusc ne simtim superiori, dar (pardon de pleonasm) ATAT de superiori incat se permitem sa trecem cu o inefabila usurinta peste faptele care ne-au deranjat la susnumitii prosti. Ca prin asta incercam inconstient sa ne rezolvam conflictele interioare si incercam sa trecem peste rahaturile zilnice ne-o poate confirma orice pretins psiholog. E si clar: daca el e prost eu sunt destept si iata, ego-ul meu este salvat.

E plina tara de prosti daca stau sa ma iau dupa comentariile facute la orice articol cu referinta la politiceconomie (poate sa desparta cineva cuvintele astea?). Si nu oriunde, cica e plina de prosti in functii de conducere... stai un pic, oare chestia asta nu e invidie de fapt? Uite la ala, nu stie sa lege o fraza dar are bani mai multi decat toate minutele petrecute pe bancile scolii de toti cititorii blogului meu la un loc. Pai nu e prost?

Pai NU E!
Alo, domnilor, cum poate fi prost unul care a ajuns acolo unde a ajuns?? Cate sfori a tras, pe cati a mituit, in cati a dat pe la spate, in fata catora s-a impus, cate pietze a mirosit, cate momente favorabile a sesizat, cum de a ajuns acolo unde a ajuns si nu am ajuns EU? Poate ca nu suntem de acord cu metodele pe care le-a folosit, ah, cu siguranta ca nu suntem, altfel nu l-am fi numit "prost". Un lucru insa avem de invatat de la el: stie ce vrea. Stie sa se foloseasca de ce stie pentru a ajunge la ce vrea si pentru scopul asta calca peste noi si peste tot ceea ne e noua drag si important.

Peste tot ceea ce... Oare? Oare n-am vrea sa fim acolo in locul lui de fapt? Nu toti, dar cati dintre noi n-am face exact aceleasi fapte pentru a-i lua locul? Atat ca n-am avut ocazia, sau na, nu ne-a dus mintea destul (hopa, cine e prost de fapt?) Saracul ego... chiar are nevoie de salvare, salvare din oceanul de invidie. E clar, aia sunt niste prosti daca ajung vedete la televizor, in fruntea partidelor sau sa intoarca bani cu lopata. Sunt niste prosti ca au ajuns acolo in locul meu. Próshtii de ei.

Bine, bine, nu fiecaruia ii lucreaza asa subconstientul. Chiar sper ca sunt putini acestia, prefer insa sa nu definesc ce inseamna "putini" ca sa nu ma ingrozesc. Atunci sa vedem esantionul doi: cati dintre noi ar vrea sa fie in locul lor, dar fara metodele pe care le dispretuim? Aici situatia e mai complicata deja, pe langa invidie intervine si mandria de sine, sau optimismul exagerat - de la caz la caz. Oricum iarasi dam chix pentru ca, da, iarasi ne lipseste ceva-ul acela pe care prostii-l au.

Nu vreau sa insist cu mamaliga romaneasca desi mi-a trecut prin cap sa dau vina pe ea. Poate ca asa e, poate ca nu, poate ca bine zice Cioran, poate ca nu. Totusi, si prostii astia sunt romani si uite ca avem de invatat de la ei, de la niste romani mamaligari ca si noi. Avem de invatat sa facem ceva, atat cat ne pricepem, sa tragem sfori, sa miscam un pic aici si un pic dincolo, daca nu sunt usi sa cautam ferestre deschise, caci SE POATE.

Insisi ei sunt dovada ca se poate si marea lor sansa de reusita este ca toata lumea ii ia de prosti.
Ha ha ha, ce prosti suntem...

Cerc vicios? Presiune sociala?

2008-09-19T02:11:00.005+03:00

Pana n-am citit articolul acesta credeam ca procentul celor cat de cat luminati la minte este sensibil mai mare. Ce Fraier eram... Prima concluzie pe care am tras-o a fost clara: m-am simtit prost sa fiu bagat in aceeasi oala cu niste maimutoi. Apoi am stat si m-am gandit un pic la o chestie, mai ales ca, uite ce coincidenta, Oceania tocmai deschisese tema femeii devorate...

Am mai vazut discutii cu tema asta, in care se mentiona adesea ca si dintre femei o parte semnificativa se vad in rolul de pazitoare ale valorilor traditionale (adica: scutec, cratita, facaletz). De catre aparatorii lor se replica de regula ca de vina este educatia pe care fetele o primesc de mici. Probabil ca sunt trimise regulat sa schimbe papusile si sa coaca prajiturele din praf de caramida, ce stiu eu. Un cerc vicios exista insa cu siguranta, fetita vazand-o pe mama ca asa face dar si pe prietena Maricica va face si ea oarecum la fel. M-am intrebat acum: presiunea asta sociala nu este si pentru barbati la fel? Daca baietii il aud pe taticu' cum filosofeaza la una mica unde e locul femeii sau il vad pe Nea Pandele cum isi carpeste consoarta, nu vorbim despre acelasi cerc vicios care era adus in apararea femeilor complacente? Daca fetele toate vor sa fie printese si sa fie salvate, cine ramane sa fie cavaler si sa tropaie pe cai mandri aducand mistretzul vanat in varf de lance?

Problema are bineinteles mult mai multe aspecte insa am vrut sa vorbesc numai despre acesta, scurt si mic. Cercul vicios. Nu il vad ca pe o circumstanta atenuanta pentru nici una dintre parti. Asa cum nu-mi place sa ma amestec cu maimutoii, nici nu cred ca cu o gospodina as avea vreodata ceva ce discuta. Se merita unii pe altii. End.