Cat de (i)relevanta este in ziua de astazi o distinctie intre stanga si dreapta politica se observa si in numarul 3 al sondajului "valorile romanilor" efectuat de ICCV. Rezultate care se bat atat de tare cap in cap nu pot denota decat o falsa dihotomie, o neintelegere a acestor concepte sau mai bine, o inaplicabilitate in lumea reala a conventiilor de "stanga" si "dreapta". Cum altfel imi pot explica faptul ca, desi la primele intrebari concluziile aparente sunt ca romanul are o gandire de dreapta, jumatate dintre romani doresc ca diferentele de venituri sa scada? Ce poate fi mai de stanga decat egalitarismul?
Bineinteles, o astfel de concluzie simplista ca si cea a mea din paragraful anterior nu rezista la o analiza mai atenta. In discutia aceluiasi grafic despre diferentele de venituri se mentioneaza ca Romania s-a situat pe locul 3 in urma Elvetiei. Nu cred ca poate considera cineva Elvetia o tara de stanga. Atunci de ce isi doresc elvetienii o mai mare egalitate in venituri? Poate fiindca in Elvetia nu de putina vreme se discuta intens despre salariile manageriale lipsite de orice legatura cu realitatea, nemultumire acutizata acum in conditiile crizei actuale in care atatea firme sufera din cauza actiunilor iresponsabile ale atator manageri... deci eventuala plasare stanga-dreapta din nou pierde din relevanta.
Se discuta mai apoi despre dreptul somerilor de a refuza un loc de munca. La o extrema se situeaza sintagma "somerii ar trebui sa accepte orice slujba disponibila sau sa nu primeasca ajutorul de somaj" iar la cealalta "somerii ar trebui sa aiba dreptul de a refuza o slujba pe care nu o doresc". Ce inseamna insa "orice slujba disponibila"? Sa fie obligat inginerul sa accepte sa spele vase? Sa accepte orice slujba disponibila chiar daca e in alt judet? Sau cum? Cata vreme acesti termeni nu au fost definiti, fiecare intervievat a trebuit sa-si completeze de la sine golurile (probabil inconstient) lasandu-ma pe mine cu o statistica de nefolosit in fata.
Paranteza: o statistica de nefolosit s-a strecurat si in numarul anterior (2) al analizei sondajului, unde am intalnit graficul "Valorile medii ale religiozităţii în funcţie de anul naşterii". Nu cumva ar fi trebuit sa fie "Valorile medii ale religiozităţii în funcţie de vârsta"? Daca cel nascut in 1960 avea in 1993 33 de ani, in 2008 va avea insa 48 - diferenta de varsta deci o variabila in plus. Ma rog, oameni suntem.
Revenind la numarul 3 observ o chestie semnficativa pentru Romania de azi: aproape doua treimi dintre romani considera ca responsabilitatea bunastarii sta in atributiile individului. De dreapta, suna concluzia oficiala. Dreapta sa fie? Daca adaug acestui rezultat si observatia ca jumatate dintre romani considera competitia un lucru foarte bun, plus ca suntem si pe ultimul loc la importanta acordata prietenilor... Romania s-a transformat intr-o jungla, dog-eat-dog, in care statul a esuat vizibil in a-si apara si sustine cetatenii a caror singura optiune ramasa este lupta. Nu e o imagine prea mioritica, as zice, si nici prea imbucuratoare.
De aceea si refuz sa interpretez aceste rezultate ca o orientare spre dreapta a poporului, ci mai degraba ca un semnal de alarma luminand falimentul statului de drept in Romania. Daca ma uit la modul in care romanul se autopozitioneaza pe axa stanga dreapta (chiar prima intrebare a sondajului) pot recunoaste o distributie gaussiana - adica la nimereala. Asta ar cam confirma concluzia ca, de fapt, omul mediu nu prea stie ce-i cu notiunile astea. Indiferent de ce pregatire are, taran, inginer sau sociolog.
marți, 17 martie 2009
luni, 9 martie 2009
Istoria pentru popor
Istoria ne salveaza, istoria ne da identitate, istoria ne invata...
Istoria ne salveaza... de la ce? Ne-a salvat istoria de Ceausescu? Doar nu a fost primul dictator din lume iar cetatenii Romaniei au invatat istorie pe vremea aia nu gluma - spre deosebire de generatia de acum care habar n-are de istorie *buuuu*. Daca tinerii de acum nu mai invata istorie ca pe vremea noastra, cum se face ca noi, cei care suntem toba de carte de istorie le-am pregatit o lume plina de gunoaie, de dictatori, de razboaie, de ura rasiala si religioasa, de... Cum se poate ca noi, cei care ne batem cu pumnii-n piept atata cu "pe vremea mea" nu avem nici o dovada ca am pus in aplicare aceasta invatatura?
Istoria ne da identitate... de care? Oare unde aud cel mai des vorbindu-se despre identitate? La Vadim? La Hitler? Cand a fost ultima data cand am argumentat folosind identitatea nationala in mod pozitiv? Pozitiv nu inseamna deloc sa imi dau cu pumnii in piept in speranta ca daca strabunicul a fost destept, frumos si curajos o sa conving pe ceilalti ca si eu sunt asa. Pozitiv nu inseamna nici sa ma delimitez plin de scarba fata de rromi, fata de vecini, fata de tineret, fata de cel de langa mine, fata de cealalta echipa de fotbal, fata de... Ce-i cu identitatea asta, a ajuns o motivatie a dispretului fata de ceilalti?
Istoria ne invata... ce? Ne invata ca in 1907 o luai in freza daca te puneai cu ocarmuirea, ca in 1848 o luai in freza daca te puneai cu ocarmuirea, ca in 1601 o luai in freza daca te puneai cu ocarmuirea, nimic nou sub soare. Sa intelegem ca ocarmuirea este prin definitie rea? Sau buna? Ne invata istoria sa facem deosebirea dintre rau si bine? A fost bine ca am fost aliati cu criminalii nazisti, sau ca am fost aliati cu criminalii comunisti? A fost bine pe cand aruncam cu daci in sulite? Bine pentru cine? Deci inca o data pentru grupul din spate, ce am invatat din istorie?
Ne agatam de acest cuvant cu o disperare demna de o cauza mai buna. Din istorie am invatat... ca n-am invatat nimic din istorie, si ca nici n-o sa invatam vreodata. La fel e si cu religiile, toate se lauda ca ne salveaza sufletul (ce-o fi si ala) si ne invata bunatatea dar cand e vorba de fapte oamenii abia asteapta sa-si dea cu cartile sfinte la gioale. Ba acum avem si istoria sa ne salveze, sa ne educe si sa ne identifice: piei de-aici mai venetice ca istoria mea e mai tare ca a ta, are tractiune 4x4 si acum 1413 ani te-a calcat de ti-au mers fulgii. E buna istoria domnilor! Cu cat un popor are mai multa istorie, cu atat mai mult succes o sa aiba la dat in cap altora cu cartile sale, mai grele, de istorie. Selectia naturala varianta macroistorica.
Zau ca nu mi se pare ca istoria este folosita si la altceva decat la dat in cap cu ea. Bineinteles, am putea invata atat de multe din ea - mecanica multimilor, credulitate, disperare, demagogie, idealuri si caderi... insa pana cand istoria se va folosi asa eu n-o sa-mi schimb parerea. O fi istoria o unealta excelenta dar cata vreme nu reusesc cu ea decat sa stramb cuiele sau sa(-mi) invinetesc degetele, mai bine o arunc naibii si studiez altceva in timpul acela.
Istoria ne salveaza... de la ce? Ne-a salvat istoria de Ceausescu? Doar nu a fost primul dictator din lume iar cetatenii Romaniei au invatat istorie pe vremea aia nu gluma - spre deosebire de generatia de acum care habar n-are de istorie *buuuu*. Daca tinerii de acum nu mai invata istorie ca pe vremea noastra, cum se face ca noi, cei care suntem toba de carte de istorie le-am pregatit o lume plina de gunoaie, de dictatori, de razboaie, de ura rasiala si religioasa, de... Cum se poate ca noi, cei care ne batem cu pumnii-n piept atata cu "pe vremea mea" nu avem nici o dovada ca am pus in aplicare aceasta invatatura?
Istoria ne da identitate... de care? Oare unde aud cel mai des vorbindu-se despre identitate? La Vadim? La Hitler? Cand a fost ultima data cand am argumentat folosind identitatea nationala in mod pozitiv? Pozitiv nu inseamna deloc sa imi dau cu pumnii in piept in speranta ca daca strabunicul a fost destept, frumos si curajos o sa conving pe ceilalti ca si eu sunt asa. Pozitiv nu inseamna nici sa ma delimitez plin de scarba fata de rromi, fata de vecini, fata de tineret, fata de cel de langa mine, fata de cealalta echipa de fotbal, fata de... Ce-i cu identitatea asta, a ajuns o motivatie a dispretului fata de ceilalti?
Istoria ne invata... ce? Ne invata ca in 1907 o luai in freza daca te puneai cu ocarmuirea, ca in 1848 o luai in freza daca te puneai cu ocarmuirea, ca in 1601 o luai in freza daca te puneai cu ocarmuirea, nimic nou sub soare. Sa intelegem ca ocarmuirea este prin definitie rea? Sau buna? Ne invata istoria sa facem deosebirea dintre rau si bine? A fost bine ca am fost aliati cu criminalii nazisti, sau ca am fost aliati cu criminalii comunisti? A fost bine pe cand aruncam cu daci in sulite? Bine pentru cine? Deci inca o data pentru grupul din spate, ce am invatat din istorie?
Ne agatam de acest cuvant cu o disperare demna de o cauza mai buna. Din istorie am invatat... ca n-am invatat nimic din istorie, si ca nici n-o sa invatam vreodata. La fel e si cu religiile, toate se lauda ca ne salveaza sufletul (ce-o fi si ala) si ne invata bunatatea dar cand e vorba de fapte oamenii abia asteapta sa-si dea cu cartile sfinte la gioale. Ba acum avem si istoria sa ne salveze, sa ne educe si sa ne identifice: piei de-aici mai venetice ca istoria mea e mai tare ca a ta, are tractiune 4x4 si acum 1413 ani te-a calcat de ti-au mers fulgii. E buna istoria domnilor! Cu cat un popor are mai multa istorie, cu atat mai mult succes o sa aiba la dat in cap altora cu cartile sale, mai grele, de istorie. Selectia naturala varianta macroistorica.
Zau ca nu mi se pare ca istoria este folosita si la altceva decat la dat in cap cu ea. Bineinteles, am putea invata atat de multe din ea - mecanica multimilor, credulitate, disperare, demagogie, idealuri si caderi... insa pana cand istoria se va folosi asa eu n-o sa-mi schimb parerea. O fi istoria o unealta excelenta dar cata vreme nu reusesc cu ea decat sa stramb cuiele sau sa(-mi) invinetesc degetele, mai bine o arunc naibii si studiez altceva in timpul acela.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
