Romanul emigrant

Atatea afirmatii, atatea situatii, pe care poate nu le-as fi remarcat altfel, care nu mi s-ar fi parut ciudate, deosebite, anormale, zic anormale in sensul de nepotrivite, dar atat de normale in sensul de des intalnite...

- trebuie sa tinem toti unii cu altii, suntem romani toti, aveti un job si pentru mine?

- va credeti smecheri ca ati ajuns de mult aici?

- cum adica sa citesc informatiile de la autoritati, adica nu vreti sa ma ajutati voi?

- sa nu mai aud de avocati, auzi a vrut sa-i platesc pentru niste simple informatii...

- stiu eu pe cineva care-ti rezolva problema, suna-ma sau mesaj privat

- astia habar n-au sa se distreze, n-am vazut vreodata pe unul beat

- colegii mei sunt batuti in cap, de cand vin de dimineata aproape numai despre servici vorbesc

- a naibii strainii astia, numai negri si arabeti

- invatamantul din Romania nu-l bate nimeni, astia habar n-au care e capitala Zimbabwe

- aiurea spitalele astea, stai si astepti, acasa dadeam ceva si intram imediat

- cea mai buna slanina din lume tot in Romania se face

- mi-a cumparat frate-miu cartela din tara sa prind satelitul ala romanesc

- organizatorii ne-au pus sa ne platim mancarea, nesimtire

...si cate am mai uitat probabil... cate inseamna oare dintre astea "spirit romanesc" si cate "traditii", cate sunt de fapt calitati si cate le purtam pe unde mergem ca pe niste tare?

Omul din tara lui e alt animal decat cel scapat. Macar atat este clar, chiar daca dupa explicatii n-am prea cautat.