duminică, 24 octombrie 2010

Berea si amintirile

A fost odata ca niciodata,

Pe cand berea tinea vreo trei zile, dupa care se tulbura si nu era prea bine pentru tine s-o mai bei...
Cand strainezul venit in vizita spunea bere nu multumesc ca de la ultima am facut imprastiat...
Pe cand circulau povesti despre un prieten al unui prieten al unui vecin al unui prieten care pe cuvantul meu daca nu a vazut un soarece intr-o sticla de bere, si toata lumea dadea din cap aprobator...
O vreme in care ca sa cumperi bere trebuia sa mergi cu sticle la schimb ca altfel nu primeai nimic...
Si cand sticla proaspat deschisa putea sa aiba gust de ulei, de la o sticla data inapoi gresit, din intamplare sau din comoditate - cineva n-avusese destule goale pentru schimbul de mai sus, iar vanzatoarea fusese neatenta...
Iar daca sticla fusese ciobita, oricum intrase aer la ea si...
Cand iti faceai suport de creioane dintr-o cutie de bere taiata cu cutitul, ca dadea bine sa ai chestii din astea din strainatate pe masa...
Iar berea neagra era o curiozitate, de aceea "mai buna"...
Cand se vindea BR RC in camin - cu 2 lei oare? Sau ala era CFF-ul?
Si se stoca sub pat sau in dulapuri bine inchise ca sa nu o ajunga "prietenii care platesc mai tarziu"...
Insa tu dadeai faliment in incercarea de a te face vanzator, fiindca ti-ai consumat propria marfa... berea adica.
Cand calculai pentru seara de chef cam o lada de bere de caciula, ca doar mai vin si invitati (care insa nu prea veneau cu mana goala)...
Dar trebuia sa organizezi inainte casete cu sticle goale, ca fara ambalaj la schimb...
Insa de unde ajungea cineva - primul posesor - sa posede o caseta, a ramas pana in ziua de azi o enigma pentru mine...
Si asa te duceai cu pile si cu caseta direct la fabrica ca sa poti lua mai multa deodata...
O vreme cand puteai sa deschizi usor sticla de bere cu dintii, ca tabla din capace era moale...
Ba chiar cu ochiul - unii cel putin...
Oare nu exista si bere cu capac de aluminiu din ala de trageai de limba, ca la sticlele de ulei? Hmm...
Cand eticheta statea aiurea de stramba ba se si dezlipea si avea mai nene un clei maro si unsurossssss...
Iar daca treceai pe langa fabrica de bere mirosea totul asa dulceag...
Pe cand exista berea "Pinguin" facuta si imbuteliata la fabrica de frigidere. Ok, asta a fost mai tarziu, dar cum ii zicea de fapt??.

A fost odata...

joi, 7 octombrie 2010

Despre parinti

Ce am mai invatat eu despre parinti? Ca pe parinti de fapt nu ii scoleaza nimeni ca sa fie parinti. Pot citi ei niste carti dar de fapt tot la plesneala iau decizii, dupa cum ii taie capul ca ar fi mai bine. Trebuie sa le ia, deci le iau. Bineinteles, se gandesc si la binele copiilor, al familiei, al lor si probabil si al vecinilor, dar pana la urma totul poate iesi si pe dos (si si iese) fiindca na, nu devii supraom daca ajungi parinte.

Cum au fost parintii tai? Cand ai fost copil ai crezut ce ti-au spus - normal, nu stiai altceva. Cand ai mai crescut i-ai considerat niste inapoiati pentru ca trebuia sa te desprinzi, sa-ti gasesti felul tau. Mai apoi ai inceput sa le vezi greselile si sa ii condamni ca nu-s perfecti. Apoi ai devenit parinte si surpriza: nu esti perfect. Ei insa de ce-ar fi fost?

Asta ti-e soarta, draga parinte. Sa dai cu stangu-n dreptul uneori, sa ti se scoata ochii chiar si atunci cand n-o faci, sa ti se urmeze sfaturile taman pe dos, si poate, daca vei avea noroc, cand vei deveni bunic sa fii mangaiat pe crestet cu intelegere si sa ti se spuna "lasa, a trecut".

Sa nu spui ca n-ai stiut.