Arta pentru arta

Ne referim mereu la arta omului primitiv, dar vorba e: avem vreun habar ce insemnau pentru Ugh figurile de pe peretele din Lascaux? Pai n-avem dom'le nici un habar, asa ca orice comentarii despre arta comunei primitive sunt total aiurea. Dar revenind la extrema numita comuna primitiva despre care ne dam cu parerea fara sa avem habar, si tragand o linie pana la arta contemporana despre care avem foarte habar (cica) rezulta o serie de epoci despre care avem foarte putin habar, si apoi tot mai mult pe cat ne apropiem de ziua de azi.

Bineinteles dupa asa o interpolare putem si extrapola, anume la picturile maimutelor desi pe astea nu le ia multa lume in serios. De ce, nu stiu, probabil fiindca animal=prost pentru multi. Dar, ce inseamna culorile pentru cimpanzeii aia din zoo? Ca sa le picteze le face vizibil placere...

Dar ce e aia ARTA? Cand comparam arta de astazi cu cea de acum 1000 de ani, comparam in acelasi timp si NOTIUNILE de arta de acum cu cele de acum 1000 de ani? Comparam si consumatorii, si criteriile lor? Nu prea, hm? Doar, de cand se reduce arta la simplul obiect de arta? Se scriu volume peste tomuri de filosofii de circuit inchis, dar ce-i pasa consumatorului despre aceste filosofii? Si de fapt, cine este consumatorul? Ii pasa de fapt artistului de consumator? ASTA este o deosebire majora fata de, sa zicem evul mediu, sau renastere cand se picta pentru cineva anume, sau pentru o ocazie anume. Astazi artistul creeaza ce are chef, iar cel ce se intampla sa aiba succes este acuzat de preacurvie. Na, dupa normele de astazi da Vinci si Boticelli au fost niste curve artistice.

Cati dintre cei vechi si-au folosit arta pentru a explica ceva filosofic? Ca na, astazi daca opera ta n-are si semnificatie esoterica esti de kko. Cati dintre cei vechi s-au autodenumit rebeli? Hm, nu cred ca au indraznit prea multi. Zau, a vorbi despre istoria artei nu ajuta cu absolut nimic intelegerii artei de astazi.

Dreapta de poveste

Ia ce observ eu pe hotnews acolo unde tot romanul critica pe unii sau pe altii pan' la cenzurare: intr-o directie e totusi practic unanimitate. Care? Care? Toti isi doresc un adevarat partid de dreapta. Sufera ca niste caini cand Crin sau ailalti caraghiosi scapa ca nu-s chiar de dreapta, ca nu-s adevarati (ci sunt adevarahati). Si se lamenteaza.

Dar nu asta e problema mea. De ce insa nu-si doreste nici unul si un partid de STANGA? Zic de un PARTID, adica chestie din aia cu doctrina, cu planuri economice, cu oameni cu tinuta, adica avioane cum nu s-au vazut pe la noi prin tarisoara noastra cuibusor de mafioti. Adicaa cumva tot romanul e convins de justetea doctrinei de dreapta, sau hotnews aglomereaza cumva polul asta?

Dupa care stau stramb si ma gandesc la sondajul nu-foarte-vechi al ICCV si realizez plesnindu-mi fruntea ca de fapt romanul habar n-are ce-i ala liberalism si dreapta si aia aia: dreapta e pentru noi un fel de Fat Frumos gata sa taie din coapsa (la concret, preferabil a altuia) ca sa scoata din groapa Ghionoaia si pe el cu ea. Ditamai eroul - de poveste.

Dar ce-ar fi sa mai coboram din aburii povestilor?