joi, 8 aprilie 2010

Viziuni in delir

Tot ceea ce vedem in jurul nostru sunt de fapt "viziuni". Universul nu "arata" asa sau altfel, ci il "percepem" asa sau altfel. Beauty (si tot restul) is in the eye of the beholder.

Experienta dobandita de la nastere incoace ne face sa-l "vedem" intr-un anumit fel, si prin interactiunea cu cei din jurul nostru felul asta ajunge standard. Prin aceasta vedere inteleg perceptia senzoriala (cu ajutorul senzorilor nostri, deci cateva seturi de lungimi de unda acolo) plus maparea acestor senzatii pe niste concepte stabilite de comun acord de catre societate si poate alterate pe ici pe colo dupa cheful propriu. Pentru ca exista deja un "standard", tot ceea ce nu se invarteste in jurul acestui standard este numit "delir". Acuma se pune intrebarea: este acest delir mai bun? Mai rau? Superior deci? Experienta colectiva il trateaza ca pe ceva rau - de aici si conotatia negativa a termenului "delir". E rau asa cum si saritul fara parasuta este rau - poate scapi, daca da castigi o experienta foarte interesanta, insa tragand linia este o chestie proasta pentru om. Totusi asta nu inseamna neaparat ca este rau, ne lipsesc insa niste criterii plauzibile pentru a-i aprecia utilitatea.

Faptul ca delirul este uneori frumos (uuuuhhh culoorrriiii, mi-am facut praf senzorii) nu-l face mai bun, vedem chestii frumoase la tot pasul ca sa zic asa. Senzatia ca delirul te face sa intelegi universul (in delir poate mi-am alterat logica) nu dureaza nici ea mai mult decat delirul insusi deci cat dureaza si alterarea gandirii logice de zi cu zi, deci imi pare foarte indoielnic sa fie ceva mai mult decat o alta gadilatura placuta. Fascinatia haului, pericolului si necunoscutului? O, dar asta ne este atat de specifica: cadem pe spate la fel si in fata piramidelor mayasilor, prapastiilor din Alpi, masinilor Ferrari... dar atunci ce ramane ca sa faca delirul mai SPECIAL? Cu ce e mai special decat masturbarea, de exemplu?

10 comentarii:

Anonim spunea...

Am aici una tare pentru tine.
Soarta cruda mi-a harazit o colega de birou crestinopata 1000%. Venise la un monment dat vorba de India. Unu' zice una, altu' zice alta, si zic si io ca India este una din tarile in care traficul si prostitutia infantila sint la ordinea zilei. Un alt coleg intreaba retoric, ca mniezo ce are de gind sa faca vizavi de toata chestia asta, cum ii pedepseste pe traficanti etc. etc., iar handicapata ce crezi ca zice? Fii atent aici, ca perla ca asta nu stiu sa mai gasesti: mniezo i-a pedepsit pe indieni cu traficul de copii si prostitutia infantila pentru ca se inchina la demoni. No comment...

XYZ

Osterhase spunea...

Dar trafic de copii si prostitutie infantila avem si noi, in Romania! Aaa stiu de ce: de aia, fiindca nu toti sunt crestodocsi in tara.

literelibere spunea...

delirul este o tulburare a constiintei manifestata prin halucinatii. realitatea noastra nu este o halucinatie atata timp cat am cazut cu totii de acord ca ea reprezinta realul. drogurile da, dau halucinatii pentru ca te fac sa vezi lucruri in afara realitatii stabilite.

inca ceva, incurci starile de beatitudine simtite in fata unui lucru frumos (pictura, simfonie, peisaj) cu delirul. faptul ca tu nu poti avea momente de beatitudine nu exclude existenta acestui lucru.

Osterhase spunea...

Realitatea noastra nu este o halucinatie numai fiindca noi am cazut de acord sa numim "halucinatie" ceva ce nu este simtit de majoritate. Deci e o definitie de uz intern, si nu exista nimic dinafara sistemului nostru de referinta (bazat numai si numai pe comunul acord, criteriu eminamente subiectiv) care sa le separe in fapt.

Ca incurc niste nume de stari intre ele este irelevant pentru tema asta, era vorba despre stari in general si cat de asemanatoare si specific umane sunt ele de fapt. Mai precis, cum judecam universul dupa masura starilor noastre fara sa ne realizam antropocentrismul, confundand astfel unealta cu scopul.

literelibere spunea...

nu inteleg aluzia la antropocentrism. aici e vorba de perceptie vizuala nu de comportament vizavi de ceea ce ne inconjoara.

Osterhase spunea...

Frumusetea nu este o perceptie vizuala. O perceptie vizuala este o suita de culori si trepte de lumina. Frumusetea este o combinatie in creier a acestor lumini, maparea lor pe niste concepte si, daca harta astfel obtinuta gadila niste anumite corzi-concepte, zicem ca e frumos. Faptul ca nu rezonez la o combinatie anume nu inseamna ca nu operez in acelasi fel.

literelibere spunea...

nu vorbeam de frumusete cand vorbeam de perceptie vizuala, ci despre realitatea aparte.

admirarea (nu judecarea, dupa cum spui, de aici si confuzia) frumusetii universului insa, helas, nu o pot face decat din punct de vedere uman. nu-mi dau seama cum admira cainele dar comortamentul meu vizavi de el nu e in niciun caz antropocentric.

Osterhase spunea...

Nu inteleg: pe de o parte zici de stari de beatitudine, pe de alta de realitatea aparte. Unde este legatura dintre cele doua? Caci realitatea aparte nu poate fi numai o amarata de perceptie vizuala...

literelibere spunea...

pai exact asta iti remarcam la inceputul discutiei noastre cand faceam diferenta dintre cele doua postari ale mele. una vorbeste despre un lucru, alta vorbeste despre alt lucru. tu ai vorbit despre o chestie la postarea nepotrivita, dupa parerea mea. practic, noi doi vorbim despre doua chestii diferite in acelasi timp. postarea la care ai comentat descrie o stare de beatitudine, e literatura. cealalta postare vorbeste despre o realitate aparte care, la fel ca si realitatea in care traim, ni se reveleaza, printre altele, printr-o perceptie vizuala.

dar, cred ca discutia noastra, asa amestecata cum e, devine, mai degraba, un fel de disputa. este adevarat, se poate spune un adevar folosind un rationament falacios. dar, o critica obiectiva ar trebui, pe langa semnalarea minciunii, si dovedirea ei. ori, eu nu cred ca tu poti dovedi ca eu mint daca tu nu vei experimenta vreodata. cel mult vei putea spune, dintr-un pseudoscepticism, ca modul in care iti prezint lucrurile e deficitar. si asta din dorinta ta de-a refuta afirmatia adversarului.

Osterhase spunea...

Discutiile pe langa nu sunt specifice internetului, dar aici avem sansa sa le traim mult mai des :)

Asa teoretic vorbind prefer sa refuz tot decat sa zic "daaaa cam asa este" - si nu din cauza scepticismului care vede jumatatea goala ci din cauza ca exact deosebirile de idei sunt ceea ce creeaza o discutie, nu asemanarile.

Concret, stii foarte bine ca nu se poate dovedi la modul absolut inexistenta a ceva. Te rog nu-mi cere imposibilul :P