miercuri, 23 iunie 2010

Geniul si maciuca

Tema de astazi:
Intelectuali enciclopedisti sau intelectualii clasei de mijloc?

Mi se pare amuzant cum, desi punctul de plecare a fost ideea de "idoli infailibili" si unele dintre comentarii si raspunsuri intr-adevar se refera la aceasta, in prea multe se cauta prilejuri de a se da cu pumnul in piept, de a se indentifica cu o tabara sau cu cealalta...

In fine, revenind: Cornea are dreptate spunand ca acesti intelectuali enciclopedici nu fac decat sa articuleze ceea ce altii nu percep decat confuz. E ok asa. Problema mea este ca aceasta articulatie intelectuala este apoi aurita si asezata in rama ca si cum ar avea vreo valoare in sine. Da, Liiceanu e citit din cap pana in picioare, insa lumea nu functioneaza dupa metafore si comparatii. Logica este placuta si gadilatoare gandirii insa nu inseamna nimic daca nu are si o baza. Metoda stiintifica respinge orice studiu daca baza de pornire este gresit aleasa, de ce n-am face la fel si cu parerile intelectualilor de elita? Patapievici nu ofera nici un continut dincolo de logica perfecta si gramada de metafore. Si n-ar fi nici o problema aici, dar lumea il ia apoi de "specialist". Specialist in ce? Este un scriitor dom'le, si asa cum zice Cornea, inafara de chestii de morala sau alte teorii nu este indreptatit sa fie luat in seama la nici un alt subiect. Sau
na, nu mai indreptatit decat mine sau tine sau Gicu de la scularie cata vreme singura diferenta dintre noi si ei este faptul ca noi nu ne putem exprima la fel de pretios. Diferenta de forma, nu de fond deci, dar aparuta intr-o societate in care forma a ajuns sa primeze. Da, forma primeaza: daca dau din gura tare sunt destept, daca am masina tare sunt de succes, daca am tzoale ultimul racnet sunt sexy, daca am diplome teanc sunt intelectual.

Bineinteles exista si problema generalizarii aici. Nu toti oamenii de rand au habar de lumea pe care traiesc, si nu toti scriitorii sunt total pe langa problemele despre care vorbesc. Intre alb si negru exista nenumarate nuante de gri - X va emite pareri mai fondate in domeniul A decat Y - ecuatie in care A, X, si Y pot lua orice valori de la trasul cu pila la macroeconomie si de la Bula la regele Mihai. Deci si intelectualii in cauza mai zic si bine uneori, fara insa sa si aiba automat dreptate caci dreptatea de obicei este ceva ce se poate determina cu certitudine numai la 100 de ani dupa decesul tuturor celor implicati. Intr-adevar, modelul patriarhal ne mananca, de la institutia prezidentiala la intelectualul luminat si pana la tatuca de la rasarit.

PS:
In plus mai am (din nou) o problema cu atacul la persoana. Stiu ca in Romania asta a devenit un mod de viata, stiu ca altfel nu se mai poate discuta mai mult de 5 minute, dar TOTUSI! Cand citesc un articol de Plesu in care se ia de cineva, sau citesc argumentele lui Cornea din articolul de mai sus, automat ii plasez in categoria "plin de gaz" si imi vine sa le "rasfoiesc" argumentele. O fac in ciuda faptului ca recunosc ca sunt cititi, ca sunt pregatiti, ca LE AU. Dar la ce le foloseste? Evidenta spune ca la nimic - se folosesc de intregul bagaj de cunostinte ca de o maciuca, nu ca de o pana. Intelectual cu maciuca, nu se prea potriveste dupa mintea mea. Pamfletul e pentru pseudointelectuali sa am pardon. Daca ai o idee spune-o, daca nu taci in banca ta fiindca o pancarta cu "sunt destept" atarnata de gat nu te face automat si destept.

7 comentarii:

literelibere spunea...

ai dreptate: atacul la persoana e o mare magarie. dar se pare ca doar asa inteleg intelectualii romani sa ia parte la problemele societatii. insa, stii cum se zice: inteligenta n-are nimic de-a face cu intelepciunea...

PS. link-ul se pare ca nu merge.

Osterhase spunea...

Inteligenta din pacate n-are cu nimic - poate sa fie oriunde si adesea nu foloseste deloc.

PS: La mine merge linku' :)

literelibere spunea...

da, da, acum merge...dar sa stii ca in ziua aia nu functiona.

Bogdan Voicu spunea...

Problema este că atunci când încerci să faci popularizare a ştiinţei, în funcţie de puvblicul ţintă, trebuie să faci mai mult sau mai puţin rabat la calitate.

Problema este că la noi, chiar şi atunci când încerci să comunici cu un public educat academic, despre chestiuni care fac parte din însuşi obiectul educaţiei sale, chiar şi atunci când acel public este academic şi se ocupă tocmai cu subiectul despre care comunici, eşti nevoit să faci rabat la calitate.

Problema este că oameni la noi, mai ales aceşti intelectuali publici, încă mai trăoesc cu iluzia lui Leonardo: un om adevărat, mare intelectual, deţine toate adevărurile absolute posibile, din toate domeniile.

Problema este că dacă tinzi să deţii tpate adevărurile absolute, dată fiind varietatea cu care ne confruntăm în lumea de astăzi, de fapt ajungi să deţii doar cunoştinţe parţiale despre fiecare din ăuţinele obiectele la care te referi.

Atunci îţi mai rămân doar formele.

Cu alte cuvinte e o problemă de competenţe, specializare, aprofundare, diseminare :)

Osterhase spunea...

Chiar ma intreb, cum era Leonardo ca om? Se batea cu pumnu-n piept si el ca si geniile noastre autohtone? Ca de aplaudaci se pare ca n-a dus lipsa... problema nu e atunci cand debitezi ineptii slefuite ci cand pseudointelectualii ti le graveaza in marmura.

Anonim spunea...

interesant titlu al blogului "despre prostie"

vorbesti despre o calitate a ta pe care o experimentezi si o impartasesti celorlalti in scris sau despre observarea ei la altii? sau ambele?

apropo de articol ,de ce te miri ca totul iti apare ca relativ cand accepti un univers naturalist care nu are norme obiective(morale ,intelectuale) ci fiecare isi are ca norma , cantarul sau judecata sa si nu o norma suprema (data de un Dumnezeu )la care sa ne raportam permanent? tu singur ti-ai ales aceasta realitate . cauza prima(Big-Bangul oligofren sau Dumnezeul rational) schimba total modul nostru de a vedea viata...dar sa nu ne plangem caci alegem adevarul in care sa VREM sa credem,nu?

Osterhase spunea...

De ce un asa titlu? Fiecare avem niste limite, pe care cand le observam la ceilalti le numim "prostie".

Mai departe nu inteleg care e legatura dintre postul de mai sus si rrelativizarea perceptiei universului. As putea bate campii cautand paralele intre Big-Bang si lipsa de continut a parerii geniilor, dar n-o fac ci intreb simplu: HA???