Copiii vostri nu sunt copiii vostri. Ei sunt fii si fiicele dorului vietii dupa ea insasi. Ei vin prin voi, insa nu din voi. Si desi sunt cu voi, nu va apartin. Aveti voie sa le dati dragostea voastra insa nu si gandurile voastre. Caci ei isi au gandurile lor. Aveti voie sa le dati corpurilor lor o casa, insa nu si sufletelor lor. Caci sufletele lor locuiesc in casa de maine. Pe care voi nu o puteti vizita, nici macar in visele voastre.
Aveti voie sa va straduiti sa fiti ca ei; dar nu incercati sa ii faceti pe ei asemenea voastra. Caci viata nu merge inapoi, nici nu ramane in ziua de ieri. Voi sunteti arcul din care copii vostri sunt trimisi ca niste sageti vii.
Asa le zicea Khalil Gibran.
Asa-i ca le zicea bine si frumos?
Asa-i ca e greu de crezut ca se poate asa ceva?
Asa-i ca asa e?
duminică, 5 septembrie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
da, Gibran are dreptate! dar cati parinti fac ceea ce spune el? trebuie sa recunosti ca multi copii devin ceea ce parintii lor vor sa devina. uneori nu e chiar atat de rau, alteori e un dezastru...
Multi oameni devin in general ceea ce vor ceilalti sa devina. Altii devin ce vor chiar ei sa devina, si le pare rau. Altii devin ce vor chiar ei sa devina si ne pare tuturor rau...
cat de tare seamana KG cu exupery [si amandoi cu nietzsche, lol]
sau ma rog, poate exupery cu KG..
a semana nu e ceva rau, nu conteaza cine seamana cu cine.
Trimiteți un comentariu