In Romania... (2)

• Femeile arata mai bine. Nu zic neapărat mai frumoase, cum susţin nişte clişee, dar se vede cum pun mult mai mult preţ pe aspect. Asta ar fi chiar mai bine decât frumuseţea, zic eu.

• Iubitele sunt întreţinute. Sau măcar amantele, şi nu zic acum de paraşute. Femeia iubită aşteaptă să i se dea - vacanţă, restaurant, bijuuri.

• E plin de paraşute. Judecând după ziare si cantităţile de anunţuri de masaj cu finalizare garantata, branşa pare să fie foarte bine reprezentată. Asta în condiţiile în care şi în Europa fetele noastre sparg piaţa...

Şi acum întrebarea: există vreo legătură între aceste trei constatări? Eu cred că da. Şi vorbeşte ea oare despre starea naţiunii? Aşa, în medie, cred iar că da. Vai de capul nostru, dacă fetele au învăţat că sexul este singurul lucru care se vinde încă.

Caz concret:
fiica-mea si vara-sa se joaca de-a parada modei. Fi-mea, 10 ani, crescuta in strainataturi, se stramba, face grimase, topaie imprejur. Verisoara, 7 ani, scoala de Bucuresti, se unduieste si-mi zice languros :"hai frumuselule, pune mana, stiu ca ma plaaaci". Parada modei, da? Nu stiu unde se uita fetita aia la Bucuresti la asa ceva, si cat de mult ar trebui sa dau vina pe parintii ei. Oricum, m-a apucat greata.

PS:
uite si un text de pe Hotnews, scos chiar azi (coincidenta, ha).

Distractii scolare, 2

Si a venit si momentul intrarii inauntru unde spectacolul a continuat cu body drumming. Dupa ce am vazut pana acum am presupus ca niste copii o sa-si dea unul altuia in cap cu niste betze sau tot felul de astfel de scenarii fataliste. Nu, a aparut un coleg de-al fiica-mi cu o mutra super serioasa (sau cum s-a comentat mai tarziu, mutra de cioclu), cu un djembe si o partitura. Ati stiut ca si la toba exista partituri? Ha? Bravo, eu nu. Omul si le-a aruncat in fata scarbit, apoi le-a cules de jos ca nu le aruncase cu partea corecta in sus si le-a aruncat din nou. Tot scarbit. O pedagoaga a intervenit cu un scaun pe care sa-si puna partitura dar tot ce a primit a fost o privire de gheata asa ca s-a retras rusinata cu scaun cu tot. No, si a batut omul ce a batut in toba, dupa care si-a tras niste palme singur (asta era partea de body drumming), si-a frecat palmele si s-a retras in ovatiile publicului minor si aplauzele respectuoase ale majorilor (in usoara majoritate).

Apoi au urmat despartirile, sfarsitul anului fiind. Cea mai veche pedagoaga a tinut un discurs, adica abia a inceput discursul ca un fratior mai mic a descoperit sub o masa un trenulet si a inceput sa-l frece pe acolo. Dupa cateva dresuri de voci si o atentionare nu foarte subtila din partea oratoarei, mama responsabila si-a inhatat plodul si a iesit cu el pe hol. Chestia asta n-a adus tocmai efectul scontat, fiindca afara copilul a descoperit ca trenul are si sirena. Cred ca era una adevarata ca pedagoaga a trebuit sa isi urle discursul, e drept ca si noi ne cam hlizeam. Despartirile au constat in trei fete ce au schimbat scoala sau au promovat in ciclul urmator (a 7a) care au venit pe rand sa primeasca un cadou specific tarii lor de origine (Australia, Maroc si nu mai stiu) si sa tina un mic discurs care mai incalcit, care mai timid si, la urma intre lacrimi. Asta a fost inceputul sfarsitului. Toata suflarea feminina sub 12 ani a inceput sa verse lacrimi de despartire, in frunte cu sora mica a uneia dintre vizate care nu reusea nicicum sa inteleaga ca sora-sa nu se desparte SI de ea. S-au udat tricourile, s-au jurat intalniri si asa pana cand s-a stins lumina si intre suspine a inceput muzica prezentarii de filme si diapozitive. Dupa ce a fost alungat ochelaristul din fata obiectivului proiectorului (cred ca se intreba baiatul de ce se vede asa de rau cand sta el in locul ala bun) am vazut poze si filme cu copii ce faceau body drumming in cel mai variate moduri (coate de masa, pumni in falca, imaginatia nu are limite), isi uscau ciorapii pe batz la foc, se scobeau in nas, pocneau baloane, ce mai tura vura, cred ca e o sarbatoare continua in hortul asta.

Dupa care a venit vremea desertului! Si bineinteles, a urmatoarelor confuzii. Tiramisu? Nuuu, ananas in spuma de ou. Muffins? Nuuu, biscuiti in cupe de hartie (sau muffins de anul trecut). Plus sucuri in sandale, stim noi deja cum. Masina de cafea a dat ortul popii, a trebuit scoasa din priza ca nu se mai oprea din rasnit... cafeaua pudra nu pare sa fie prea apreciata. Fetele au mai plans o tura, sau au continuat in grupulete pe dupa casa, dupa care s-au hotarat sa mai prezinte o ultima data numarul lor de dans in grup pe Shakira. Date fiind fetzele rosii si ochii umflati a fost un moment cu adevarat special. Nici nu puteau saracele sa se opreasca sa-si sufle nasul linistite in toiul melodiei ca si se ciocneau celelalte dansatoare de ele. Singura victima a fost din fericire arta, nu ca anul trecut cand dupa jocurile cu frisbee trei copii si-au spart buza (ghici ce se intampla cand iei doi copii, unul care arunca foarte precis si celalalt care nu poate prinde bine) si unuia i-a picat un dinte care trebuia oricum sa-i pice, ca norocul.

Lumea se cam pregatea de plecare asa ca a fost scoasa repede la bataie noua catapulta de Mohrenkopf. Nu stiu ce s-a intamplat cu catapulta veche, cred ca a bagat destui copii in spital si a putut fi retrasa. Asta nu mai arunca prajitura direct in fata copiilor ca si cealalta, ci in sus.

Cum era noapte deja nu era deloc o chestie usoara sa vezi cand coboara aia catre tine si sa apreciezi unde te pocneste, dar oricum era doar spuma de vanilie impachetata bine, si si mult mai mica decat anul trecut. Copiii mai mari oricum le prindeau din zbor, cei mai mici care cum avea norocul (ii mai aparau si ochelarii pe cei care aveau asa ceva). Apreciez ca s-a renuntat la aruncatul la tinta cu mingi de tenis, cred ca s-au plans parintii de numarul de gauri in genunchii cautatorilor de mingi pe sub casa. Acum s-a aruncat cu saculeti cu nisip, care nu s-au spart chiar toti si n-au suparat pe nimeni cand mai aterizau pe cineva dupa o aruncare mai nefericita. Cei mai mici au fost foarte ex-ta-zi-ati de catapulta. S-au batut si tras de par ca sa-si stabileasca ordinea aruncarilor, dupa care s-au pus pe treaba. Ceilalti s-au luat cu dansul mancatul respectiv plansul asa ca au uitat de cei mici care au continuat sa arunce pana cand s-au terminat Mohrenköpfe. Pana cand nu i s-a facut unuia rau de la ele (bineinteles ca le-au mancat imediat) nu s-a sesizat nimeni ce frumos stau ei la rand dragii de ei si tot artunca mereu si mereu - era pur si simplu prea mare liniste si ordine.

Asa ca am inceput sa impachetam. Dupa ce le-am strans pe toate am constatat ca mesele si bancile odata impachetate au niste numere pe spate si tot felul de lemnisoare diferite, dar n-a mai stat nimeni sa dezlege acest puzzle. Am zis ca nu le mai miscam de acolo "nici sa ploua cu carnati" si am pornit catre case carandu-ne in brate copiii epuizati, in sunetul clopotelor de miezul noptii. La anul venim din nou, mi-am scris in calendar deja.

PS: Colegii de servici au intrebat daca chestiile astea chiar s-au intamplat si nu e cumva vreun film, dupa care au sugerat sa vindem bilete ca sigur ar veni si altii sa vada asa sarbatoare. O sa transmit ideea persoanelor cu putere de decizie.

Distractii scolare, 1

Ah, si a mai trecut un an si am supravietuit unei alte sarbatori a verii la after-scool. Sarbatoarea cu aceasta ocazie a sfarsitului de an si inceputului verii e scrisa cu rosu in calendarul meu, e ceva ce odata vazut nu mai vrei sa ratezi. Sau te feresti ca dracu' de tamaie, depinde de personalitatea fiecaruia (eu apartin primei categorii) Am ratat inceputul de data asta fiindca am vrut sa termin ceva la lucru. Nu am ratat atat de mult pe cat credeam caci desi pe invitatie scria 5 jumate, a inceput la 6 jumatate, de vina fiind o regretabila greseala de tipar. Nu stiu ce-au zis cei care au fost la ora de pe invitatie, nu i-am intrebat din motive de siguranta personala. Oricum la 7 si jumatate cand am ajuns eu deja se terminasera gustaricile si mai primeai numai bauturi racoritoare. La standul de bauturi servea fiica-mea, o persoana foarte generoasa din fire. Copiii au apreciat-o vizibil, parintii cred ca mai putin - cum generozitatea ei intrecea un pic marimea paharelor, daca veneai din greseala prea aproape de masa primeai picaturi racoritoare direct in sandale. Cum ziceam, nu oricine se poate bucura de chestia asta, as zice ca bucuria scade odata cu varsta. Pana la urma s-a trecut totusi la autoservire caci copiii si-au reluat spectacolul.

Prima parte de spectacol am ratat-o la servici fiind, asa ca m-am apropiat plin de sperante. Spectacolul de obicei e o scena unde vin pe rand toti copiii care au chef sa arate ceva, si chiar arata de vrei sau nu vrei. Scartaie copilul tau ingrozitor la vioara? Pai sa vina la noi, avem loc si pentru el. Acum insa se spuneau poezii si se hlizea. N-am prea inteles ce poezii au fost, lumea s-a distrat insa foarte bine. Fiica-mea a fost distrusa de vestea ca trebuie sa renunte la rolul de politist din sceneta urmatoare (poate si din cauza ca nu a fost la nici o repetitie) dar cand s-a inrosit toata a fost consolata imediat cu un rol de scolarita care citeste dintr-o carte (nu garantez ca nu l-au inventat pe loc pentru ea). O carte a uitat insa sa-si ia pe "scena" asa ca a trebuit sa isi citeasca din palme, experienta cu siguranta utila pentru cand va trece la cititul in palma altora ca si ilustrii nostri concetateni cu salba de galbeni.

Hopa, de la un etaj de deasupra au inceput sa cada parasute facute din servetele cu bomboane. Spectacolul a trebuit bineinteles intrerupt din cauza chiotelor, debandadei si inghesuielii create. Nu se stie cine a dat startul la parasute dar a fost clar ca n-au gasit timpul sau resursele necesare sa se construiasca toate parasutele planuite. Dupa primul si singurul desant, copiii de sus au inceput sa arunce cu bomboanele asa, fara parasute. Bomboane din alea tari, zic. Dupa cateva rafale lumea de jos a realizat ca nu-i de gluma si in aceleasi tipete au fugit sa se adaposteasca, respectiv cine avea capul mai tare a zis partz si a cules nestingherit mai departe.

Apoi s-a anuntat masa principala... Mesele astea sunt organizate asa ca fiecare parinte aduce ceva, conform traditiei sale de la mama ei/lui. Si atatea traditii sunt reprezentate aici... e o aventura dupa ce iti umpli farfuria, nu stii niciodata ce o sa-ti aduca imbucatura urmatoare. Confuziile de astazi au fost, in ordine: in loc de salata de boeuf era piure de cartofi cu fasole si ou fiert, ce parea snitzel era omleta cu chorizo, couscous cu menta era bulgur cu peste (si menta, na) iar ce arata ca un tort de castraveti era de fapt un munte de sandviciuri cu ton pe care le taiai cu cutitul (daca aveai peste 18 ani, daca nu iti infigeai degetele). La grillul unde se lupta un tatic sa salveze carbunii dintre carnatzi (sau invers) nu m-am mai dus, i-am lasat pe altii sa-si trateze aciditatea linistiti. M-am conversat insa cu noua sefa pedagoga care mi-a relatat despre fostele ei slujbe la copiii hiperactivi din scoala speciala sau cu delicventii minori. Ce sa zic, respekt total. Cred ca aici printre noi i se pare pepsi, a venit sa-si pregateasca pensia sau asa ceva (nu ca ar avea mai mult de 40).

Despre parinti

Ce am mai invatat eu despre parinti? Ca pe parinti de fapt nu ii scoleaza nimeni ca sa fie parinti. Pot citi ei niste carti dar de fapt tot la plesneala iau decizii, dupa cum ii taie capul ca ar fi mai bine. Trebuie sa le ia, deci le iau. Bineinteles, se gandesc si la binele copiilor, al familiei, al lor si probabil si al vecinilor, dar pana la urma totul poate iesi si pe dos (si si iese) fiindca na, nu devii supraom daca ajungi parinte.

Cum au fost parintii tai? Cand ai fost copil ai crezut ce ti-au spus - normal, nu stiai altceva. Cand ai mai crescut i-ai considerat niste inapoiati pentru ca trebuia sa te desprinzi, sa-ti gasesti felul tau. Mai apoi ai inceput sa le vezi greselile si sa ii condamni ca nu-s perfecti. Apoi ai devenit parinte si surpriza: nu esti perfect. Ei insa de ce-ar fi fost?

Asta ti-e soarta, draga parinte. Sa dai cu stangu-n dreptul uneori, sa ti se scoata ochii chiar si atunci cand n-o faci, sa ti se urmeze sfaturile taman pe dos, si poate, daca vei avea noroc, cand vei deveni bunic sa fii mangaiat pe crestet cu intelegere si sa ti se spuna "lasa, a trecut".

Sa nu spui ca n-ai stiut.

Despre copii

Copiii vostri nu sunt copiii vostri. Ei sunt fii si fiicele dorului vietii dupa ea insasi. Ei vin prin voi, insa nu din voi. Si desi sunt cu voi, nu va apartin. Aveti voie sa le dati dragostea voastra insa nu si gandurile voastre. Caci ei isi au gandurile lor. Aveti voie sa le dati corpurilor lor o casa, insa nu si sufletelor lor. Caci sufletele lor locuiesc in casa de maine. Pe care voi nu o puteti vizita, nici macar in visele voastre.
Aveti voie sa va straduiti sa fiti ca ei; dar nu incercati sa ii faceti pe ei asemenea voastra. Caci viata nu merge inapoi, nici nu ramane in ziua de ieri. Voi sunteti arcul din care copii vostri sunt trimisi ca niste sageti vii.

Asa le zicea Khalil Gibran.
Asa-i ca le zicea bine si frumos?
Asa-i ca e greu de crezut ca se poate asa ceva?

Asa-i ca asa e?

Geniul si maciuca

Tema de astazi:
Intelectuali enciclopedisti sau intelectualii clasei de mijloc?

Mi se pare amuzant cum, desi punctul de plecare a fost ideea de "idoli infailibili" si unele dintre comentarii si raspunsuri intr-adevar se refera la aceasta, in prea multe se cauta prilejuri de a se da cu pumnul in piept, de a se indentifica cu o tabara sau cu cealalta...

In fine, revenind: Cornea are dreptate spunand ca acesti intelectuali enciclopedici nu fac decat sa articuleze ceea ce altii nu percep decat confuz. E ok asa. Problema mea este ca aceasta articulatie intelectuala este apoi aurita si asezata in rama ca si cum ar avea vreo valoare in sine. Da, Liiceanu e citit din cap pana in picioare, insa lumea nu functioneaza dupa metafore si comparatii. Logica este placuta si gadilatoare gandirii insa nu inseamna nimic daca nu are si o baza. Metoda stiintifica respinge orice studiu daca baza de pornire este gresit aleasa, de ce n-am face la fel si cu parerile intelectualilor de elita? Patapievici nu ofera nici un continut dincolo de logica perfecta si gramada de metafore. Si n-ar fi nici o problema aici, dar lumea il ia apoi de "specialist". Specialist in ce? Este un scriitor dom'le, si asa cum zice Cornea, inafara de chestii de morala sau alte teorii nu este indreptatit sa fie luat in seama la nici un alt subiect. Sau
na, nu mai indreptatit decat mine sau tine sau Gicu de la scularie cata vreme singura diferenta dintre noi si ei este faptul ca noi nu ne putem exprima la fel de pretios. Diferenta de forma, nu de fond deci, dar aparuta intr-o societate in care forma a ajuns sa primeze. Da, forma primeaza: daca dau din gura tare sunt destept, daca am masina tare sunt de succes, daca am tzoale ultimul racnet sunt sexy, daca am diplome teanc sunt intelectual.

Bineinteles exista si problema generalizarii aici. Nu toti oamenii de rand au habar de lumea pe care traiesc, si nu toti scriitorii sunt total pe langa problemele despre care vorbesc. Intre alb si negru exista nenumarate nuante de gri - X va emite pareri mai fondate in domeniul A decat Y - ecuatie in care A, X, si Y pot lua orice valori de la trasul cu pila la macroeconomie si de la Bula la regele Mihai. Deci si intelectualii in cauza mai zic si bine uneori, fara insa sa si aiba automat dreptate caci dreptatea de obicei este ceva ce se poate determina cu certitudine numai la 100 de ani dupa decesul tuturor celor implicati. Intr-adevar, modelul patriarhal ne mananca, de la institutia prezidentiala la intelectualul luminat si pana la tatuca de la rasarit.

PS:
In plus mai am (din nou) o problema cu atacul la persoana. Stiu ca in Romania asta a devenit un mod de viata, stiu ca altfel nu se mai poate discuta mai mult de 5 minute, dar TOTUSI! Cand citesc un articol de Plesu in care se ia de cineva, sau citesc argumentele lui Cornea din articolul de mai sus, automat ii plasez in categoria "plin de gaz" si imi vine sa le "rasfoiesc" argumentele. O fac in ciuda faptului ca recunosc ca sunt cititi, ca sunt pregatiti, ca LE AU. Dar la ce le foloseste? Evidenta spune ca la nimic - se folosesc de intregul bagaj de cunostinte ca de o maciuca, nu ca de o pana. Intelectual cu maciuca, nu se prea potriveste dupa mintea mea. Pamfletul e pentru pseudointelectuali sa am pardon. Daca ai o idee spune-o, daca nu taci in banca ta fiindca o pancarta cu "sunt destept" atarnata de gat nu te face automat si destept.

Pe ei ii meritam!

Conform statisticilor unor oameni mai statisticieni decat mine alegatorul roman mediu e un barbat de peste 50 de ani si sub 10 clase pregatire. Conform concluziilor de altfel evidente ale altor oameni mai scriitori decat mine, acestor oameni li se adreseaza campaniile electorale, discursurile politice, dezbaterile televizate si toate celelalte pe care eu, neincadrat fiind in segmentul de mai sus, le consider niste mizerii ordinare.

Partea proasta este ca toate aceste discutii mizerabile sunt purtate de oameni sub 50 de ani, peste 10 clase pregatire si printre altii si femei. Si asta nu numai in televiziuni ci si in ziare, bloguri, comentarii si probabil si in alte locuri unde eu nu patrund. Cloaca s-a extins peste tot: orice parere este insotita si intarita de invective, nimeni nu se deranjeaza sa raspunda argumentelor ci ataca direct persoana, si as putea continua dar cred ca ati prins ideea. Omul de rand s-a obisnuit sa injure si pare sa iubeasca asta. Nu e asa cumva? Cine gaseste un articol din care sa lipseasca invectivele merita un premiu - premiu pe care nu-l pot da eu dar cred ca insasi citirea unui astfel de articol este un premiu pentru cititor. Cum se face ca discutiile fara mizerii au ajuns atat de rare?

Cum se face de fapt ca DISCUTIILE au ajuns atat de rare? Bineinteles, aruncatul cu excremente (ca rudele noastre de care ne rusinam - maimutele) nu se considera discutie. Cate discutii televizate serioase ati vazut despre starea sistemului sanitar? Cate anchete jurnalistice in ziare de mare tiraj despre educatia nationala? Cate discutii ati purtat pe forumuri, pe bloguri, unde va mai preumblati, in care sa se intalneasca un basesc cu un taricean si sa nu purceada imediat in a-si aplica lovituri la turloaie?

Ce e de-a dreptul caraghios e modul in care, mai sincer sau mai degraba mai mincinos, fiecare isi vede candidatul calare pe un cal alb aparand valorile democratiei/libertatii/economiei/insertyourfavorite ca nimeni altul, in contrast cu SAAATAAAHHNAAA de contracandidat care este adolfhitlerpolpotstalinloyolanero pe pamant. Atatea exagerari teatrale ca nu mai vezi argumentul din spatele mucavalei prafuite (in caz ca exista vreunul). Dar, cati romani au votat o adevarata schimbare = jos cu cei deja preabinecunoscuti? Vreo 185.000 zice BEC - adica aproape 1,5%. Bravos.

Pai nu avem reprezentantii pe care-i meritam? 98,5% dintre alegatori sunt multumiti cu alde basescu, becali, geoana, antonescu si ceilalti. Va mai rog si sa nu ma plictisiti cu termeni ca "manelizarea" - caci da, avem si muzica pe care-o meritam.

Scoala romaneasca

Printre alte ocazii de a fornai despre Rrromania si meritele ei, am observat ca e la moda si sa se critice scoala din occident si sa se extazieze despre scoala din Romania. Mai jos cateva citate din studiile PISA (Programme for International Student Assessment) care pot fi consultate partial si online pe situl OECD (Organisation for Economic Co-operation and Development http://www.pisa.oecd.org). Oricum va recomand citirea rezumatului pe 56 de pagini al studiului.

Am spicuit cateva constatari despre educatia romaneasca:

A number of countries saw a decline in their reading performance between PISA 2000 and PISA 2006, comprising nine OECD countries (in descending order) - Spain, Japan, Iceland, Norway, Italy, France, Australia, Greece and Mexico, and the partner countries Argentina, Romania, Bulgaria, the Russian Federation and Thailand.

(in cadere libera)

Students scored 10+ points lower in using scientifc evidence than in science overall in Norway, the Czech Republic and the Slovak Republic, and in the partner countries Azerbaijan, Kyrgyzstan, Qatar, Jordan, Bulgaria, Brazil, Romania and Serbia

(asta oare datorita educatiei religioase in scoala?)

Self-efficacy was lowest in Japan, Korea and Italy and the partner countries Indonesia, Azerbaijan and Romania.

(sa ni se dea!)

Among the lowest-performing countries in PISA, a very high proportion of students had low levels of proficiency, indicating a need to improve standards across the board, for example through improvements in the curriculum. In Mexico and Turkey, as well as the partner countries Kyrgyzstan, Qatar, Azerbaijan, Tunisia, Indonesia, Brazil, Colombia, Argentina, Montenegro, Romania, Thailand, Jordan, Bulgaria and Uruguay, more than 40% of 15-year-old students performed at Level 1 or below (Table 2.1a).

(Nivelul 1 inseamna: "At Level 1, students have such a limited scientifc knowledge that it can only be applied to a few, familiar situations. They can present scientifc explanations that are obvious and follow explicitly from given evidence.". Iar in Romania sunt 40% SUB NIVELUL 1 ceea ce se traduce "Those unable to perform even the easiest PISA tasks reliably were rated as 'below Level 1'")

At the other extreme, fewer than 1% were proficient at Level 5 [in reading] in Mexico and in the partner countries/economies Indonesia, Kyrgyzstan, Azerbaijan, Tunisia, Jordan, Thailand, Serbia, Romania and Montenegro it was less than one-half of a percent (Table 6.1a).

(Nivelul 5 in citire: "These students are capable of sophisticated, critical thinking.". Unul din 200 de elevi romani de 15 ani poate asta.)

Si clasamentele finale cu 57 de tari:

• la stiinte Romania locul 44 din 57 de tari
  
• la citire Romania locul 44 din 57 de tari
  
• la matematica Romania locul 43 din 57 de tari
  

Am auzit adesea si comentariul "ah dar avem atatia olimpici cat alte 75 de tari la un loc" Sa fim totusi realisti: cati dintre acesti olimpici isi invata materia pe bancile scolii? Olimpicii nu sunt in nici un fel un criteriu reprezentativ de apreciere a calitatii invatamantului actual din Romania. De asemenea, se spune ca programa noastra de clasa 1 comparata cu cea din alte tari invata elevul mult mai multe chestii... insa chiar il invata? Fapt este ca statistic, la 15 ani scolarul mediu din Romania este mult mai prost pregatit decat media vest europeana. Cauze pot fi multe:

• ori ca in anii urmatori sunt invatati in Romania numai prostii (chiar daca dupa clasa 1 sunt mici genii),
• ori ca ceea ce arata extraordinar pe hartie (programa scolara romaneasca de clasa 1) in practica functioneaza de kko
• ori ca lipsa materialelor si spatiilor si mai ales a unui mediu in care omul sa se poata dezvolta cum trebuie, atat acasa cat si la scoala si pe strada, in Romania de azi cam lipseste.

Inca o data spus, ma refer la ziua de azi. Rezultatele scolii ardelene, a scolii din Schei sau a olimpicilor de pe vremea lui Ceasca ma lasa COMPLET rece. Ba ma chiar deranjeaza, in momentul in care mi se falfaie prin fata ochilor cu intentia constienta sau inconstienta de a masca actualitatea dezolanta.

PS: si cum sa ne miram cand insasi doamna ministru nu stie diferenta dintre ore facultative si optionale...