Calatorii tematice

Am stat odata si m-am gandit asa: de ce nu se fac excursii cu tematica relatiilor interumane? Una in care sa te duci cu (viitoarea) prietena si sa fii consiliat pe parcurs, sa ti se explice fazele unei rellatii, si bineinteles traseul sa corespunda intrutotul temei. Asa ca asta, bineinteles pentru vorbitorii de limba engleza (clic pentru marimea originala):



Oricum, si daca cu prietena nu iese nimic tot putem oferi o consolare la sfarsit de traseu:



Dar, intre timp a venit insa criza peste noi. Nu mai avem timp de amorasi, nici macar la porniri animalice nu ne mai da mana. Singurul traseu pe care ni-l mai permitem la ora actuala este cel de mai jos, parcurs bineinteles pe jos ca banii ni i-am cheltuit cu santierele de autostrazi si ferestrele matusii.

Aventura oranj

Ca sa vezi ce mi-a trecut mie prin cap mai asta vara: sa-mi activez internet pe telefon. Notitele pe care le-am scris pe vremea aia au ajuns in sfarsit si aici. Deci, legati-va centurile, calatorim in timp cu cateva luni in urma. Start!

- telefonul mergea intotdeauna conectat la computer, de ce n-ar merge si acum. Ce mare lucru sa-ti citesti posta pe computer prin telefon.

- a, da, trebuie net de la Orange daca nu vrei sa platesti transfer de date in roaming. Orange ca restul celor din jur asta au. Te trec fiori deja.

- te intorci acasa fericit posesor al unei cartele prepay nou-noute Orange Romania. Plus o hartie care-ti confirma ca ai si incarcat-o cu ceva bani si o indicatie sa suni la numarul steluta-osuta-diez.

- la numarul steluta-osuta-diez te intampina un meniu cu cateva sute de optiuni. Probabil programatorii sunt platiti la kilogram pe aici.

- oook acum ce planuri tarifare sa alegi? Nu sunt decat cateva zeci, lejer. Inchizi ochii si alegi unul la nimereala, n-ai altfel nici o sansa ca oricum sunt raspindite pe zece ecrane, pana navighezi la capat ai uitat de und ai pornit (vezi, de aia nu folosesc pensionarii din Romania telefoane mobile)

- optiunile pe care de fapt le vrei sunt incompatibile, asa ca trebuie sa te hotarasti ce e mai important - sa vorbesti cu parintii sau sa te dai pe net. Alegi parintii (ce noroc, mai tarziu se va dovedi singura optiune valabila)

- poti alege si oferta de toamna 2008 sau primavara 2009. Stiam eu, calatoria in timp TOTUSI e posibila!

- ooo, ai insa si posibilitatea sa incerci 7 zile gratis netul, meserie, nu mai trebuie sa mergi la Mall. Optiunea ASTA nu e incompatibila. Se declanseaza momentul de euforie al zilei.

- setarile de net ti se spune sa le iei simplu de la www.orange.ro. A naibii, cum sa ajungi pe net ca sa iei setarile de net? Numai mie mi se pare ridicola chestia asta?

- suni la suport si navighezi optiune dupa optiune, apoi de la capat inca o data poate poate nimeresti unde trebuie. Si inca o data, a treia e castigatoare. raspunde o tanti care-ti zice ca suportul ala tehnic care-ti trebuie tie e pe bani. O juma de euro minutul. Pac.

- suni dincolo si astepti sa-ti zica o duduie robot tot felul de platitudini pe banii tai, vezi mai sus tariful/platitudine.

- dupa o vreme raspunde un domn competent care iti zice ca prin hatisul de optiuni de la stelutaosutadiez poti sa-ti aduci setarile singur. Nu astepti sa se duca si alti centi si-i zici pa.

- meniul blabladiez se plange ca are probleme de retea si te lasa balta. Mai incerci mai tarziu.

- introduci de mana marca telefonului, apoi modelul. Operatorul maria-sa Orange nu e in stare sa vada ce telefoane are in retea. Asta ar trebui sa fie o veste buna in contextul Big Brother, ma gandesc (din ciclul "hai sa gasim ceva pozitiv in toata idiotenia asta")

- hopa, Orange n-a auzit de Sony Ericsson Aino. Nici de U10i. Ai abandonat deja?

- alegi la intamplare un alt model de telefon S-E pe care l-ai vazut prin vitrine, daca-s contemporane or fi si optiunile la fel, nuuu?

- no dar acum CARE setari sa le iei? Sunt trei optiuni plus "toate". Normal ca alegi "toate", ce-i sigur e sigur.

- trece o vreme si-ti vine un mesaj cu setari de MMS. Incepe bine, iti zici, astea erau primele optiuni din lista. Astepti frematand restul.

- dupa doua ore ii dai dracului si repeti procedura de cerere setari. De data asta, fiindca oricum de fapt vroiai internet, alegi setarile de internet.

- trece o vreme si vin niste setari de browser. Browserul e de net, nuuu? Grozav. Netul insa tot nu merge.

- injuri un pic dar macar stii ca a treia optiune e castigatoare. Alegi WAP si astepti. Si astepti.

- dupa o vreme iti vine un mesaj care-ti zice ca ai avut deja doua cereri de setari in ultimele 24 de ore, sa stai naibii pe kuru tau ce-ti tot trebuie avioane.

- te duci cu telefonul la un ghiseu Orange sa dai cu el la cineva nevinovat in cap.

- acolo insa o tipa iti spune ca oricum, netul prin calculator NU merge cu oferta aia speciala. Optiuni incompatibile, senzatie de deja-vu.

- traiasca Mall-ul si Aino ca are wireless.

Cine se gandeste macar ca asa ar fi normal sa se desfasoare o sesiune de setari, sau ca e normal ca operatorul sa-ti ofere o astfel de flexibilitate, sa fie atent ca e spalat pe creier sau cu tulburari de personalitate.

Cartile si memoria

Mi-am pierdut o carte draga.
Am citit-o o singura data, insa a durat foarte mult pentru ca am revenit si am revenit si am revenit. Apoi am terminat-o si am pus-o deoparte cu gandul sa o recitesc mai tarziu. Apoi am pierdut-o.
Cand am realizat asta am cautat-o. O vreme, asa superficial cum ma pricep eu sa caut, apoi m-am obisnuit cu gandul ca a disparut. Dupa inca cativa ani am inceput sa ma gandesc sa o cumpar din nou... Am intrebat in vreo doua librarii si am aflat ca nu s-a reeditat (fiind destul de veche). Asa ca m-am gandit, lasa ca o sa ma uit prin anticariate. Si iarasi au mai trecut ceva ani. In drumul meu nu sunt anticariate.
Intr-o zi trec pe langa o taraba cu titlu pompos "anticariat". Gandul cartii mele pierdute imi vine imediat in minte... Ma indrept catre taraba, ma uit peste cotoarele cartilor si aproape imediat vad un cotor subtire, cenusiu, pe care nu scrie nimic.
O iau si o platesc.

Acum o recitesc.
Italo Calvino - Orasele invizibile

Berea si amintirile

A fost odata ca niciodata,

Pe cand berea tinea vreo trei zile, dupa care se tulbura si nu era prea bine pentru tine s-o mai bei...
Cand strainezul venit in vizita spunea bere nu multumesc ca de la ultima am facut imprastiat...
Pe cand circulau povesti despre un prieten al unui prieten al unui vecin al unui prieten care pe cuvantul meu daca nu a vazut un soarece intr-o sticla de bere, si toata lumea dadea din cap aprobator...
O vreme in care ca sa cumperi bere trebuia sa mergi cu sticle la schimb ca altfel nu primeai nimic...
Si cand sticla proaspat deschisa putea sa aiba gust de ulei, de la o sticla data inapoi gresit, din intamplare sau din comoditate - cineva n-avusese destule goale pentru schimbul de mai sus, iar vanzatoarea fusese neatenta...
Iar daca sticla fusese ciobita, oricum intrase aer la ea si...
Cand iti faceai suport de creioane dintr-o cutie de bere taiata cu cutitul, ca dadea bine sa ai chestii din astea din strainatate pe masa...
Iar berea neagra era o curiozitate, de aceea "mai buna"...
Cand se vindea BR RC in camin - cu 2 lei oare? Sau ala era CFF-ul?
Si se stoca sub pat sau in dulapuri bine inchise ca sa nu o ajunga "prietenii care platesc mai tarziu"...
Insa tu dadeai faliment in incercarea de a te face vanzator, fiindca ti-ai consumat propria marfa... berea adica.
Cand calculai pentru seara de chef cam o lada de bere de caciula, ca doar mai vin si invitati (care insa nu prea veneau cu mana goala)...
Dar trebuia sa organizezi inainte casete cu sticle goale, ca fara ambalaj la schimb...
Insa de unde ajungea cineva - primul posesor - sa posede o caseta, a ramas pana in ziua de azi o enigma pentru mine...
Si asa te duceai cu pile si cu caseta direct la fabrica ca sa poti lua mai multa deodata...
O vreme cand puteai sa deschizi usor sticla de bere cu dintii, ca tabla din capace era moale...
Ba chiar cu ochiul - unii cel putin...
Oare nu exista si bere cu capac de aluminiu din ala de trageai de limba, ca la sticlele de ulei? Hmm...
Cand eticheta statea aiurea de stramba ba se si dezlipea si avea mai nene un clei maro si unsurossssss...
Iar daca treceai pe langa fabrica de bere mirosea totul asa dulceag...
Pe cand exista berea "Pinguin" facuta si imbuteliata la fabrica de frigidere. Ok, asta a fost mai tarziu, dar cum ii zicea de fapt??.

A fost odata...

Despre parinti

Ce am mai invatat eu despre parinti? Ca pe parinti de fapt nu ii scoleaza nimeni ca sa fie parinti. Pot citi ei niste carti dar de fapt tot la plesneala iau decizii, dupa cum ii taie capul ca ar fi mai bine. Trebuie sa le ia, deci le iau. Bineinteles, se gandesc si la binele copiilor, al familiei, al lor si probabil si al vecinilor, dar pana la urma totul poate iesi si pe dos (si si iese) fiindca na, nu devii supraom daca ajungi parinte.

Cum au fost parintii tai? Cand ai fost copil ai crezut ce ti-au spus - normal, nu stiai altceva. Cand ai mai crescut i-ai considerat niste inapoiati pentru ca trebuia sa te desprinzi, sa-ti gasesti felul tau. Mai apoi ai inceput sa le vezi greselile si sa ii condamni ca nu-s perfecti. Apoi ai devenit parinte si surpriza: nu esti perfect. Ei insa de ce-ar fi fost?

Asta ti-e soarta, draga parinte. Sa dai cu stangu-n dreptul uneori, sa ti se scoata ochii chiar si atunci cand n-o faci, sa ti se urmeze sfaturile taman pe dos, si poate, daca vei avea noroc, cand vei deveni bunic sa fii mangaiat pe crestet cu intelegere si sa ti se spuna "lasa, a trecut".

Sa nu spui ca n-ai stiut.

Despre plictiseala

Ce e aia plictiseala totusi? Din cate aud, e ceva cand stai cu ochii-n soare si nu faci nimic fiindca nimic nu ti se (mai) pare interesant. Se spune ca odata cu varsta ai vazut si ai trait toate, si lipsit de exaltarea copilariei fata de lucrurile constant noi incepi sa te plictisesti.

Asta e probabil inceputul sfarsitului, si nu ma refer la sfarsitul biologic. Din acel moment esti demn de numele "batut in cap". Adica cum dom'le nu ti se intampla nimic? Alo, centrala, cum sa ti se intample ceva daca te-ai plafonat in insasi ideea ta limitata de "eu-sunt-adult-si-deci-stiu-totul"? Chiar iti inchipui ca stii totul si ca nimic nou si surprinzator nu mai exista pe lume? Poate nu esti constient de asta, de aceea incearca sa-ti aduci aminte de cate ori ti s-a spus in ultima vreme ca esti plafonat, retrograd, de moda veche, inchistat, rezistent la nou, inflexibil? Poate ca suntem obisnuiti sa atribuim toate aceste "calitati" adultilor si se turnam singur in acest mulaj de lut. Poate ca suntem obisnuiti sa atribuim exact contrarul acestor "calitati" copiilor si vrem sa ne dezicem de ei. Noi nu suntem copii, nuuu, noi avem experienta dom'le si cand deschidem orificul de mancat ne ies din el numai siraguri de margaritare.

Margaritare pe naiba. Asta se cheama plafonare si in momentul in care te simti prima data plictisit te rog sa te dai cu capul de primul perete, sa dai in panica (exact, panica) si sa faci ceva, ORICE. Deschide ochii, in jur o sa vezi o caraghioasa de musca pe perete cum se spala pe ochi. Sau pe geam o motocicleta murdara ingrozitor, oare pe ce dirt-track a fost? Sau la televizor zice de cercetari in genetica de care habar n-ai si probabil nu esti de acord oricum fiindca sunt ceva nou (dar totusi habar n-ai). Sau pe net sa afli ce-i aia genetica aia blastamata. Si daca tot esti acolo sa citesti un blog. Sau sa scrii tu unul, cu care sa-ti enervezi prietenii si sa-ti plictisesti dusmanii.

Asa e, mi s-a intamplat nu o data sa fiu intrebat ce mai fac si sa constat ca scot numai platitudini pe gura - sau cel putin sa fie receptate astfel. Dar ce conteaza? Poate ca sunt un povestitor prost, poate ca milioanele de nuante de alb sau cresterea copacilor nu impresioneaza pe nimeni altcineva. Conteaza insa numai ca nu am simtit niciodata ca ma plictisesc, din contra, am un stres continuu ca nu apuc sa fac tot ceea ce am in cap. Insa unele le termin totusi, ceea ce e superb. Incearca si tu.

O zi in Romania

Primesti in posta o instiintare de la Banca Transilvania ca contul pe care nu l-ai mai folosit de un an de zile iti va fi inchis iar banii pusi in nustiuce cont comun. Atata numai ca pentru contul acela ai facut cerere scrisa acum 5 ani sa ti se inchida si sa-ti dea suta aia de lei inapoi. Na, e inchis sau nu e si si-au perindat prin el toti infractorii banii la spalare? Mai ai suta de lei sau nu ca a fugit vreun functionar cu ea? La ghiseu se uita unul la tine crucis, iti ia copia cererii de acum 5 ani asa cu doua degete si iti promite sa chipintaci.

Ai parcat senin alaturi de o suta de altii pe marginea strazii, dar cand te intorci la masina ai biletel de amenda pe parbriz. Se pare ca acolo nu era voie de fapt. Pe biletel zice ca daca platesti in 2 zile ai conditii speciale si amenda este de numai 100 de lei. Cat e daca NU o platesti in 2 zile? Mai mult? Cat, 1000 de lei? Sau mai putin, 10 lei? Nu zice, probabil nu se asteapta nimeni ca tu n-o sa-ti platesti amenda in 2 zile (banda cu rasete in fundal). Bineinteles ca sa o platesti trebuie sa mergi la CEC apoi sa duci per-so-nal chitanta la sediul politiei. Aparent politia habar n-are ce i se intampla in conturi. Te temi ca acolo te asteapta un portar inrait, cozi si ghisee cu o suta de formulare de completat.

Tipul de la asigurari Tiriac zice sa-i semnezi o hartie in alb. Adica nu chiar in alb, ci numai ca esti de acord cu ce suma urmeaza ei sa iti dea pentru incident, insa fara sa se completeze suma. Cica nu are calculatia pregatita si nu stie cat este. Zau zau, ba ridica si din sprancene convingator. Asta in conditiile in care de un AN se tine el dupa tine sa incheie cazul. E tampit sau a gasit o metoda cum sa fure? Daca da, de la cine, de la tine sau de la asigurari?

Asta a fost de fapt numai o dimineata.

Inventii sub dus

Ce liniste e in oras... echipa nationala tocmai a pierdut asa ca chiar si taxistul care abia o rupe pe limba tarii e nervos si critic sportiv. Ma alatur necazului lui ba chiar ii las si bacsis. Ma lasa in fata hotelului. Insa... in fata hotelului nu e intrarea hotelului. Fraierilor, nu ma fentati voi pe mine, eu o iau pe langa unde vad asa intr-o parte mai lumina si ca sa vezi, un covor rosu. Ahaaaa. Intru, vad o tejghea si o duduie imi spune servus iar eu ma holbez ca e cu o halba in mana. Langa ea un dozator, uuuhhhh in mine se da o lupta... castiga totusi misiunea: pardon zic eu, unde-i receptia? Aici zice ea - asa-i modelul la noi, avem bar cu receptie (sau receptie cu bar o corecteaza colegul barreceptionerman). Am mentionat ca stau intr-un designer-hotel? Iau cardul-cheie si dupa scurta bajbaiala ajung la camera. Mare hotel dom'le.   langa camera obisnuitul dozator de prostii, printre altele cu chipsuri cu chili. Ia sa vedem ce zice... selectez produsul, bag moneduta dupa moneduta unele de doua ori pana se hotaraste sa mi le ia, pana se strange suma, mai introduc o data numarul produsului ca l-a uitat intre timp, si,bbbbBLONKbrrrBLONKBLONK se misca ceva inauntru dupa care-mi zice "Lift up error" si sa introduc banii. Ha?!? Da ailalti ce-au fost? Adica i-am platit numai reprezentatia cu brrBLUNK??? ma duc la receptie-bar si in loc de bere comand un barman-receptioner caruia ii explic indignat porcaria. Ala ma asculta rabdator, cauta prin zece dulapuri un vraf de chei si vine cu mine. Dupa cateva minute de incercat degeaba chei la dozator o lasa balta si ma roaga sa vin cu el la receptie sa-mi dea porcariile alea de chipsuri in mana. Pe care bineinteles ca nu le gaseste in primul, al doilea, al treilea... al zecelea dulap si dupa ce am citit lista de meniu cap-coada-cap de cateva ori apare triumfator cu punga de chipsuri cu chili. Uraaa, ma pot retrage in camera fericit. Camera e draguta, designer carivraszica, flori negre pe pereti, buline, mobila modulara... na. Priza de pe birou are si legatura de monitor (catre TV presupun) asa ca as putea sa scriu astea si sa mi le vad pe teveu, DACA as avea cablu de legatura intre ele. Dar cine naiba se gandeste sa-si ia cablu VGA de acasa... zic noroc ca m-am intors din drum sa-mi iau adaptor de priza (multumesc pe aceasta cale familiei mele ca mi-au subliniat acesta lipsa). Pe lista de room service nu scrie nimic de cablu VGA asa ca o las balta. Ops cititorul de amprente al calculatorului nu functioneaza dupa ce mananci chipsuri cu degetul ala. La televizor ruleaza ceva cu numele de Pumpkin Man - bai ce de nume romanesti sunt pe generic. Filmul totusi pare o tampenie (daca nu cumva considerati capodopere filmele in care unii urmariti de monstri noaptea prin padure cad cu capul in capcana de ursi) asa ca hai sa fac o baie. Un dus de fapt dupa cum reiese imediat. Designerul ori a facut economie la sticla mata ori a hotarat ca usile la dus sunt ceva perimat si de moda veche, asa ca asez precaut prosopul de picioare in fata deschiderii si iau la mana tuburile cu chestii de pe pervazul de deasupra chiuvetei ca o cutie de banane de portelan (cutia nu bananele). Ce naiba e in astea? Pe fiecare scrie un text de vreo juma de pagina de prostii din care, cu rabdare maaaareee, deduc de fapt la ce-i bun fiecare: un dus-gel ca sa poti fi agatat mai bine, un sampon ca sa atragi privirile blondelor cu "prosoape" mari (sa-nnebunesc chiar asa scrie pe tub!) si un ceva pentru corp la care n-am avut rabdare sa-i citesc tot textul. In ce hotel am nimerit??? Imi propun sa ies dupa baie prin holul hotelului, ca dupa ce zic tuburile se promite o noapte activa. Oare daca eram femeie ce fel de tuburi imi puneau? In fine, pasesc cu curaj in despartitura dusului, iau o tzeava modernista in mana si invart de un robinet mai mare. Nu se-ntampla nimica. A naibii. Invart in partea ailalta. Tot asa. A naibii idioti. E un robinet ma mic deasupra lui, il invart si pe ala. A NAIBII **** pe tzeava din mana iese apa rece printr-o parte surprinzatoare si ma improasca exact in fata - panicat invart de robinetul mic inapoi se pare insa ca prea cu viteza fiindca imediat incepe sa-mi curga din tavan in cap aceeasi apa rece. Aici urmeaza partea cenzurata pentru minori. Cine naiba ii impinge pe creatorii de instalatii sanitare sa inventeze mereu noi si noi metode de a te surprinde? Ce-au robinetele clasice unul de rece si unul de calda??? Sau manivela aia haida na... in fine, ochesc eu ca pe mijloc nu ma stropeste nimeni si ca ala mare de fapt e de cald-rece si ma apuc de sapunit in cap. Oooohh, samponul ala de agatzat are o consistenta pastoasa, daca apesi tubul si-ti umpli mana cu el si slabesti presiunea pe tub, ti-l suge inapoi pe tot imediat. Nu stiu daca e by design sau nu, dar trebuia sa filmez. Coool, i-am mai iertat pentru dusul scotian. Din tavan iese apa in toate directiile, iarasi nu stiu daca by design sau li s-au cam infundat gaurile cu calcar. Pariez pe design. In fine, gata treaba, cand ies din dus bineinteles in baie e apa aproape pana la glezne (remember, fara usa) dar camera e oricum la parter asa ca n-am vecini sa se planga. Total aburit ies in camera BRRRRR clima vad ca era pusa pe 10 grade na s-au gandit oamenii ospitalieri sa nu mor de cald la ei. N-am murit de cald. Deloc. Ops ca cititorul de amprente nu functioneaza nici dupa baie... iar chipsurile cu chili si poze cu pompieri interbelici s-au terminat deci noapte buna.

Poveste cu trenuri

Stai in tren si astepti sa plece, si astepti sa plece, si asptepti sa plece. O voce la difuzor iti spune ca din cauza incarcarii liniei vei avea intarziere. Te gandesti "astia-s batuti in cap? Cand au calculat mersul treburilor nu s-au gandit ca o sa incarce liniile? Sau un bug in programul de calcul a programat 287682332 trenuri in acelasi timp?". Bineinteles cand urmeaza sa schimbi trenul cu cel urmator iarasi astepti. Macar acum stii exact cat: exact cat aveai la dispozitie pentru a schimba din nou, mai tarziu. S-a dus rezerva carevrasazica. Te stresezi, astepti si astepti si bodoganesti si-ti desfaci berea din provizii cu naduf. Da-o-ncolo, la ce s-o pastrezi. Cand vine in sfarsit trenul si urci in el, in intreg vagonul gol tocmai pe locul tau rezervat sta un mosulet, care insa nu comenteaza nimic cand iti dregi vocea langa el, zice numai pardon si se muta la locul lui pe partea cealalta. Unii se pare ca prefera sa stea in soare, poate vine cu varsta (ca la dinozauri?). Iti desfaci bagheta cu salam picat italian, picant RAU, noroc ca a mai ramas ceva din bere, si citesti cu admiratie intr-un ziar strain despre performantele unei trupe de teatru romanesc. Conductoarea iti spune, la plangerea ta, ca problema cu legatura ta este cunoscuta si a fost anuntata dar cum nu ei decid ci caile ferate trebuie sa stai cuminte pana cand se anunta la difuzor daca o sa prinzi legatura ultima sau daca nu ce anume poti face (peretele de dat cu capul este pregatit). O crezi. Anuntul de la difuzor vine intarziat: trenurile X si Y si al tau vor astepta sa-si ia calatorii programati. Cobori din tren totusi stresat si te grabesti la peronul anuntat unde nu e nici un tren. Hopa! insa scrie mare ca si trenul respectiv are intarziere. Sa fi asteptat pe altii in statia dinainte? Sa fi avut oricum intarziere iar treaba cu asteptatul a fost o poveste "just in case"? Oricum te urci multumit in el. In statia urmatoare de tranzit afli ca si urmatoarea legatura a intarziat atat de mult incat te sui relaxat intr-alt tren si te bucuri ca sunt de fapt atatea pe tablou dintre care sa poti alege.
O poveste cu prea multe trenuri... a fost insa o poveste trista? Sau a fost o poveste comica? In orice caz, n-a fost o poveste romaneasca (motivele sunt multe).

PS: doua saptamani mai tarziu, acelasi traseu. Ghici ghici cum a mers? Pai, tot asa - adica mai rau ca a intarziat si mai mult asa ca n-am mai prins legaturile alea bune. Mai am de mers pe acolo asa ca raman tensionat. 

Cum vei vrea sa fii maine?

Anticorpi din plastic?
Vaccin anti cancer sau SIDA?
Nanoparticule ce impiedica infectiile?
Readucerea creierului la invatarea din copilarie?
Spray pentru memorie?
Ochi ajustati dupa profesie?
Magnet anti-remuscari?
Picioare sau degete artificiale?
Ba chiar autoregenerarea tesuturilor pierdute?
Virusi artificiali care produc combustibili?
Alge producatoare de curent?

REPLICANTI? (vezi Blade Runner)

La toate astea se lucreaza ACUM.
Pe langa iPad si alte prostii, oamenii lucreaza la chestii care ne vor schimba cu adevarat - atat viitorul nostru cat si pe noi INSINE.

Gandeste-te la asta.
Cum vei vrea sa fii maine?

Viziuni in delir

Tot ceea ce vedem in jurul nostru sunt de fapt "viziuni". Universul nu "arata" asa sau altfel, ci il "percepem" asa sau altfel. Beauty (si tot restul) is in the eye of the beholder.

Experienta dobandita de la nastere incoace ne face sa-l "vedem" intr-un anumit fel, si prin interactiunea cu cei din jurul nostru felul asta ajunge standard. Prin aceasta vedere inteleg perceptia senzoriala (cu ajutorul senzorilor nostri, deci cateva seturi de lungimi de unda acolo) plus maparea acestor senzatii pe niste concepte stabilite de comun acord de catre societate si poate alterate pe ici pe colo dupa cheful propriu. Pentru ca exista deja un "standard", tot ceea ce nu se invarteste in jurul acestui standard este numit "delir". Acuma se pune intrebarea: este acest delir mai bun? Mai rau? Superior deci? Experienta colectiva il trateaza ca pe ceva rau - de aici si conotatia negativa a termenului "delir". E rau asa cum si saritul fara parasuta este rau - poate scapi, daca da castigi o experienta foarte interesanta, insa tragand linia este o chestie proasta pentru om. Totusi asta nu inseamna neaparat ca este rau, ne lipsesc insa niste criterii plauzibile pentru a-i aprecia utilitatea.

Faptul ca delirul este uneori frumos (uuuuhhh culoorrriiii, mi-am facut praf senzorii) nu-l face mai bun, vedem chestii frumoase la tot pasul ca sa zic asa. Senzatia ca delirul te face sa intelegi universul (in delir poate mi-am alterat logica) nu dureaza nici ea mai mult decat delirul insusi deci cat dureaza si alterarea gandirii logice de zi cu zi, deci imi pare foarte indoielnic sa fie ceva mai mult decat o alta gadilatura placuta. Fascinatia haului, pericolului si necunoscutului? O, dar asta ne este atat de specifica: cadem pe spate la fel si in fata piramidelor mayasilor, prapastiilor din Alpi, masinilor Ferrari... dar atunci ce ramane ca sa faca delirul mai SPECIAL? Cu ce e mai special decat masturbarea, de exemplu?

Pehedofiliehee domle

Faptele: un artist oarecare s-a hotarat sa isi pozeze odrasla ferchezuita si unii au sarit cu gura ca e pedofilie.

Daaar totusi, cine hotaraste ce este pedofilie si ce nu? Mai are artistul vreun control asupra a ce a aruncat in lumea mare? Caci daca hotaraste ochiul privitorului, poate fi orice de la pedofilie la marea plictiseala.
Din punct de vedere legal ar trebui sa fie incadrata la pedofilie, si nu cred ca poate comenta cineva la asta. Intr-adevar e pacat de cine a avut alte intentii facand astfel de poze ca astfel ajunge sa fie aruncat cu tot cu albia, dar poate un anumit nivel de constiEnta se poate astepta si de la artistul respectiv ca om. Doar nu s-a nascut ieri...
Dar poate fi spus ca e pedofilie daca nu a fost folosit/chinuit nici un copil pentru asta? Si de fapt si de drept, deranjeaza pedofilul pe cineva daca nu se leaga de copiii nimanui ci numai se masturbeaza privind la poze artistice?

PS: oare citesc si alt blog decat al Oceaniei? :))

Citate

Light in the absence of eyes illuminates nothing. Visible forms are not inherent in the world, but are granted by the act of seeing. Though the world and events do exist independent of mind, they obtain of no meaning in themselves- none that the mind is not guilty of imposing on them.

The height in tension in any game occurs when the rules allow for the influence of human judgement.

Pain isn't real beyond the individual who feels it.

We can undo only what others have already forgotten.

What the flame does not consume consumes the flame.

Love isn't the answer. It's the problem.

We're meant to die. Its what makes everything about us matter.

They say cats always land on their feet but at this point there's really no floor.

(Æon Flux)

Asa sa fie?

.
..:

Inafara sau inauntrul jocului

- Your problem is that you don't want to play the game at all, you want to sit on the couch and eat Cheetos while everyone else is playing.
- Well, why shouldn't I? What's the point of their Society, aynway? It never did anything for me.
- The point is that if you laugh and spit in their faces enough times, they'll kick you out of the house - which in this extended methaphor means killing you.
- So, what, you're saying that the only alternative is to show up and play by everyone else's stupid rules??
- Of course not, my woolly friend. You can CHEAT. Twelve Gods know I always did. Nudge die rolls, palm cards, "forget" penalties... but you have to sit down to play first. As long as the people at the table see a fellow player across form them, they'll tolerate you. A crooked player is a pain in the ass, but someone who refuses to play at all makes them start questioning their lives - and people HATE to think. They'd rather lose to a cheater than dwell too long on why they're playing in the first place.
(The Order of the Stick)

Asta e oare lucrul pe care un adolescent rebel ar trebui sa il realizeze, constient sau nu?
Sau e un prim pas catre buza prapastiei pe fundul careia se misca fiintele plate, turtite de cadere?
E vreo deosebire? Does this play have a stage?

Dar... ce regula au regulile?

.
..: