Ca sa vezi ce mi-a trecut mie prin cap mai asta vara: sa-mi activez internet pe telefon. Notitele pe care le-am scris pe vremea aia au ajuns in sfarsit si aici. Deci, legati-va centurile, calatorim in timp cu cateva luni in urma. Start!
- telefonul mergea intotdeauna conectat la computer, de ce n-ar merge si acum. Ce mare lucru sa-ti citesti posta pe computer prin telefon.
- a, da, trebuie net de la Orange daca nu vrei sa platesti transfer de date in roaming. Orange ca restul celor din jur asta au. Te trec fiori deja.
- te intorci acasa fericit posesor al unei cartele prepay nou-noute Orange Romania. Plus o hartie care-ti confirma ca ai si incarcat-o cu ceva bani si o indicatie sa suni la numarul steluta-osuta-diez.
- la numarul steluta-osuta-diez te intampina un meniu cu cateva sute de optiuni. Probabil programatorii sunt platiti la kilogram pe aici.
- oook acum ce planuri tarifare sa alegi? Nu sunt decat cateva zeci, lejer. Inchizi ochii si alegi unul la nimereala, n-ai altfel nici o sansa ca oricum sunt raspindite pe zece ecrane, pana navighezi la capat ai uitat de und ai pornit (vezi, de aia nu folosesc pensionarii din Romania telefoane mobile)
- optiunile pe care de fapt le vrei sunt incompatibile, asa ca trebuie sa te hotarasti ce e mai important - sa vorbesti cu parintii sau sa te dai pe net. Alegi parintii (ce noroc, mai tarziu se va dovedi singura optiune valabila)
- poti alege si oferta de toamna 2008 sau primavara 2009. Stiam eu, calatoria in timp TOTUSI e posibila!
- ooo, ai insa si posibilitatea sa incerci 7 zile gratis netul, meserie, nu mai trebuie sa mergi la Mall. Optiunea ASTA nu e incompatibila. Se declanseaza momentul de euforie al zilei.
- setarile de net ti se spune sa le iei simplu de la www.orange.ro. A naibii, cum sa ajungi pe net ca sa iei setarile de net? Numai mie mi se pare ridicola chestia asta?
- suni la suport si navighezi optiune dupa optiune, apoi de la capat inca o data poate poate nimeresti unde trebuie. Si inca o data, a treia e castigatoare. raspunde o tanti care-ti zice ca suportul ala tehnic care-ti trebuie tie e pe bani. O juma de euro minutul. Pac.
- suni dincolo si astepti sa-ti zica o duduie robot tot felul de platitudini pe banii tai, vezi mai sus tariful/platitudine.
- dupa o vreme raspunde un domn competent care iti zice ca prin hatisul de optiuni de la stelutaosutadiez poti sa-ti aduci setarile singur. Nu astepti sa se duca si alti centi si-i zici pa.
- meniul blabladiez se plange ca are probleme de retea si te lasa balta. Mai incerci mai tarziu.
- introduci de mana marca telefonului, apoi modelul. Operatorul maria-sa Orange nu e in stare sa vada ce telefoane are in retea. Asta ar trebui sa fie o veste buna in contextul Big Brother, ma gandesc (din ciclul "hai sa gasim ceva pozitiv in toata idiotenia asta")
- hopa, Orange n-a auzit de Sony Ericsson Aino. Nici de U10i. Ai abandonat deja?
- alegi la intamplare un alt model de telefon S-E pe care l-ai vazut prin vitrine, daca-s contemporane or fi si optiunile la fel, nuuu?
- no dar acum CARE setari sa le iei? Sunt trei optiuni plus "toate". Normal ca alegi "toate", ce-i sigur e sigur.
- trece o vreme si-ti vine un mesaj cu setari de MMS. Incepe bine, iti zici, astea erau primele optiuni din lista. Astepti frematand restul.
- dupa doua ore ii dai dracului si repeti procedura de cerere setari. De data asta, fiindca oricum de fapt vroiai internet, alegi setarile de internet.
- trece o vreme si vin niste setari de browser. Browserul e de net, nuuu? Grozav. Netul insa tot nu merge.
- injuri un pic dar macar stii ca a treia optiune e castigatoare. Alegi WAP si astepti. Si astepti.
- dupa o vreme iti vine un mesaj care-ti zice ca ai avut deja doua cereri de setari in ultimele 24 de ore, sa stai naibii pe kuru tau ce-ti tot trebuie avioane.
- te duci cu telefonul la un ghiseu Orange sa dai cu el la cineva nevinovat in cap.
- acolo insa o tipa iti spune ca oricum, netul prin calculator NU merge cu oferta aia speciala. Optiuni incompatibile, senzatie de deja-vu.
- traiasca Mall-ul si Aino ca are wireless.
Cine se gandeste macar ca asa ar fi normal sa se desfasoare o sesiune de setari, sau ca e normal ca operatorul sa-ti ofere o astfel de flexibilitate, sa fie atent ca e spalat pe creier sau cu tulburari de personalitate.
luni, 20 decembrie 2010
joi, 9 decembrie 2010
Surpriza de sub nas
Hai ca nu-mi vine sa cred.
Domnii oameni de stiinta tocmai au facut ditamai descoperirea epocala cum ca intr-adevar ADN-ul asa cum il stim noi nu este singura posibilitate de ADN:
NASA finds new life form
Acuma nu vreau sa zic ca nu este o chestie super cool si noua, dar surpriza cu care a fost anuntata si primita ma nelinisteste existential. Conform Wikipedia, de mult se gandeau unii ca ar fi posibil asa ceva:
Arsenic as alternative to phosporous
insa pe vremea editarii articolului stadiul era inca de "This section's factual accuracy is disputed". Notand in treacat si faptul extraordinar ca draga de NASA a reusit astfel sa decida o disputa de pe Wikipedia (una din cele 3287623589761234), ceea ce ma lasa pe mine cu gura cascata este surpriza cu care au anuntat descoperirea, si cum se gandesc cu excitare ca de acum o sa poata cauta si ALTE tipuri de forme de viata in univers.
Exact, comunitatea pare sa recunoasca cu dezinvoltura ca nu ar fi luat deloc in considerare ipoteza cum ca o forma de viata diferita de cea de pe meleagurile noastre ar putea exista cu adevarat. Adica cum ar spune intelepciunea populara: ori la bal ori la spital, Banatu'i fruncea... da-le naibii de citate: cum naiba, astia chiar erau convinsi ca daca aici e asa, TREBUIE sa fie peste tot asa? Unde-i atitudinea stiintifica aici? Ipoteze si de-astea??? Sunt de-a dreptulingretosat siderat de atata ingustime in practica.
Si eu care credeam ca imaginea de mai jos este o gluma... pai nu-i gluma deloc fratilor, este o realitate zilnica.
O zic fiindca sunt convins ca de acum exobiologii vor cauta ADN normal PLUS din ala cu arsenic. Si atat. Fiindca na, asta avem cu asta defilam.
Domnii oameni de stiinta tocmai au facut ditamai descoperirea epocala cum ca intr-adevar ADN-ul asa cum il stim noi nu este singura posibilitate de ADN:
NASA finds new life form
Acuma nu vreau sa zic ca nu este o chestie super cool si noua, dar surpriza cu care a fost anuntata si primita ma nelinisteste existential. Conform Wikipedia, de mult se gandeau unii ca ar fi posibil asa ceva:
Arsenic as alternative to phosporous
insa pe vremea editarii articolului stadiul era inca de "This section's factual accuracy is disputed". Notand in treacat si faptul extraordinar ca draga de NASA a reusit astfel sa decida o disputa de pe Wikipedia (una din cele 3287623589761234), ceea ce ma lasa pe mine cu gura cascata este surpriza cu care au anuntat descoperirea, si cum se gandesc cu excitare ca de acum o sa poata cauta si ALTE tipuri de forme de viata in univers.
Exact, comunitatea pare sa recunoasca cu dezinvoltura ca nu ar fi luat deloc in considerare ipoteza cum ca o forma de viata diferita de cea de pe meleagurile noastre ar putea exista cu adevarat. Adica cum ar spune intelepciunea populara: ori la bal ori la spital, Banatu'i fruncea... da-le naibii de citate: cum naiba, astia chiar erau convinsi ca daca aici e asa, TREBUIE sa fie peste tot asa? Unde-i atitudinea stiintifica aici? Ipoteze si de-astea??? Sunt de-a dreptul
Si eu care credeam ca imaginea de mai jos este o gluma... pai nu-i gluma deloc fratilor, este o realitate zilnica.
O zic fiindca sunt convins ca de acum exobiologii vor cauta ADN normal PLUS din ala cu arsenic. Si atat. Fiindca na, asta avem cu asta defilam.
sâmbătă, 27 noiembrie 2010
Nu gandesc si totusi exist
(vezi si prima parte)
Bineinteles aceasta are si o interesanta concluzie negativa, cum ca omul nu ar fi cu adevarat "inteligent" si nu ar avea cu adevarat "liber arbitru". Asa-i oare? Cata vreme reactioneaza pe baza unor reguli impuse (de experienta, de gene, de context) nu prea putem spune ca ia decizii libere si "la intamplare", si nici ca este cu adevarat "creativ". Pe mine insa nu ma deranjeaza deloc aceasta concluzie. Asta sunt, cu asta defilez, si sunt mandru de ce a realizat omul pana acum cu aparatul lui simplist.
Nu in ultimul rand, un fel de intelegere dobandeste englezul chiar in momentul in care memorizeaza aceste reguli. El va intelege cum un semn va curge dintr-altul, poate va dezvolta propria sa "Logica" din aceasta si va produce ceva ce nu este un simplu raspuns ci ceva original. Situatia ca ACEST produs original sa fie inteles de adevaratii vorbitori de chineza nu este deloc garantata! Acesti vorbitori de chineza nu sunt si cunoscatori de "Logica", pentru ca semnelor li s-a atribuit un alt inteles pentru care ei, chiar vorbitori nativi de chineza fiind, nu au nici un acces la semantica. Asta nu ii face insa mai putin inteligenti ca inainte. Prin aceasta inversiune se poate sustine la fel si ca englezul gandeste chinezeste - la un anumit nivel, intr-o anumita masura, deci in cantitati dificil de definit (daca chiar se pot defini din afara camerei), in functie de cantitatea de intelesuri proprii atribuite suitei de simboluri. Pastrand mecanismul de functionare presupus in camera chinezeasca (si nu numai), inteligenta se transforma dintr-o stare binara intr-un spatiu continuu, sustinut de o masa critica de reguli si un mecanism sa le pastreze si sa le prelucreze in timp util.
Concluzia negativa a acestei a doua parti? Caci si aici exista una negativa: comunicarea intre doua inteligente este foarte dificila. E esential ca cele doua inteligente sa aiba un bagaj comun de cunostinte (deci simboluri, intelesuri) si o limba comuna (sau alta metoda) pentru a si le transmite. Cum e cand se intalnesc oameni din culturi diferite? Deja e problematic, ce sa mai vorbim de comunicarea cu furnicile sau extraterestrii.
Ca sa ma si repet (cred ca am mai spus asta pe undeva, eu si castravetii mei): noi programam in calculatoare numai reguli. Daca insa inauntru au loc procese emergente sansele de a le detecta sunt minore, si oricum odata detectate prima intentie ne-ar fi de a le "corecta" printr-un nou set de reguli. Ironic, nu?
Bineinteles aceasta are si o interesanta concluzie negativa, cum ca omul nu ar fi cu adevarat "inteligent" si nu ar avea cu adevarat "liber arbitru". Asa-i oare? Cata vreme reactioneaza pe baza unor reguli impuse (de experienta, de gene, de context) nu prea putem spune ca ia decizii libere si "la intamplare", si nici ca este cu adevarat "creativ". Pe mine insa nu ma deranjeaza deloc aceasta concluzie. Asta sunt, cu asta defilez, si sunt mandru de ce a realizat omul pana acum cu aparatul lui simplist.
Nu in ultimul rand, un fel de intelegere dobandeste englezul chiar in momentul in care memorizeaza aceste reguli. El va intelege cum un semn va curge dintr-altul, poate va dezvolta propria sa "Logica" din aceasta si va produce ceva ce nu este un simplu raspuns ci ceva original. Situatia ca ACEST produs original sa fie inteles de adevaratii vorbitori de chineza nu este deloc garantata! Acesti vorbitori de chineza nu sunt si cunoscatori de "Logica", pentru ca semnelor li s-a atribuit un alt inteles pentru care ei, chiar vorbitori nativi de chineza fiind, nu au nici un acces la semantica. Asta nu ii face insa mai putin inteligenti ca inainte. Prin aceasta inversiune se poate sustine la fel si ca englezul gandeste chinezeste - la un anumit nivel, intr-o anumita masura, deci in cantitati dificil de definit (daca chiar se pot defini din afara camerei), in functie de cantitatea de intelesuri proprii atribuite suitei de simboluri. Pastrand mecanismul de functionare presupus in camera chinezeasca (si nu numai), inteligenta se transforma dintr-o stare binara intr-un spatiu continuu, sustinut de o masa critica de reguli si un mecanism sa le pastreze si sa le prelucreze in timp util.
Concluzia negativa a acestei a doua parti? Caci si aici exista una negativa: comunicarea intre doua inteligente este foarte dificila. E esential ca cele doua inteligente sa aiba un bagaj comun de cunostinte (deci simboluri, intelesuri) si o limba comuna (sau alta metoda) pentru a si le transmite. Cum e cand se intalnesc oameni din culturi diferite? Deja e problematic, ce sa mai vorbim de comunicarea cu furnicile sau extraterestrii.
Ca sa ma si repet (cred ca am mai spus asta pe undeva, eu si castravetii mei): noi programam in calculatoare numai reguli. Daca insa inauntru au loc procese emergente sansele de a le detecta sunt minore, si oricum odata detectate prima intentie ne-ar fi de a le "corecta" printr-un nou set de reguli. Ironic, nu?
miercuri, 17 noiembrie 2010
Gandesc deci cica exist
Camera chinezeasca porneste de la exemplul unui englez fara habar de limba chineza, care cu un set de reguli in fata poate produce raspunsuri corecte la intrebari in aceasta limba. Dar el totusi nu are habar de limba chineza deci nu are habar de ce produce acolo! La fel si un program cu un set de instructiuni poate da raspunsuri super corecte la intrebari super complicate fara insa a intelege despre ce este vorba, deci fara a fi de fapt inteligent. Se demonstreaza astfel ca inteligenta artificiala oricat ar fi de incarcata de reguli (sintaxa) nu este de fapt inteligenta cata vreme este lipsita de inteles (semantica).
Eu insa cred ca aceasta este o falsa dihotomie. Caci ce este semantica de fapt? Ce este intelesul? Este o suma de corelatii intre informatii. La urma urmei nici creierul sau mintea unui om nu este altceva decat o suma de experiente si de reactii la ele, ponderate de anumite inclinari ale personalitatii fiecaruia, totul facilitat de mecanismele de comunicare si stocare neuronale. Deci faptul ca "intelegem" ceva este practic maparea rapida a acelui concept peste suma cunostintelor noastre si nimic altceva. Englezul din camera pur si simplu nu are acele cunostinte pentru a intelege ce semn chinezesc se mapeaza pe ce concept - pentru ca nu i s-a furnizat in prealabil nici o cunostinta despre conceptele respective. Astfel in aceasta camera nu este vorba de o lipsa a lui de inteligenta ci de o lipsa de informare. Omul a primit prea putine reguli si i s-a refuzat tocmai setul de reguli care spun "semnul asta este o casa" - casa avand-o deja definita printr-un set mai vechi de reguli. Sustin astfel ca "inteligenta" nu este altceva decat un set extins de reguli, iar diferenta dintre camera chinezeasca si adevarata inteligenta artificiala (sau naturala) este numai una cantitativa.
Eu insa cred ca aceasta este o falsa dihotomie. Caci ce este semantica de fapt? Ce este intelesul? Este o suma de corelatii intre informatii. La urma urmei nici creierul sau mintea unui om nu este altceva decat o suma de experiente si de reactii la ele, ponderate de anumite inclinari ale personalitatii fiecaruia, totul facilitat de mecanismele de comunicare si stocare neuronale. Deci faptul ca "intelegem" ceva este practic maparea rapida a acelui concept peste suma cunostintelor noastre si nimic altceva. Englezul din camera pur si simplu nu are acele cunostinte pentru a intelege ce semn chinezesc se mapeaza pe ce concept - pentru ca nu i s-a furnizat in prealabil nici o cunostinta despre conceptele respective. Astfel in aceasta camera nu este vorba de o lipsa a lui de inteligenta ci de o lipsa de informare. Omul a primit prea putine reguli si i s-a refuzat tocmai setul de reguli care spun "semnul asta este o casa" - casa avand-o deja definita printr-un set mai vechi de reguli. Sustin astfel ca "inteligenta" nu este altceva decat un set extins de reguli, iar diferenta dintre camera chinezeasca si adevarata inteligenta artificiala (sau naturala) este numai una cantitativa.
duminică, 7 noiembrie 2010
Cartile si memoria
Mi-am pierdut o carte draga.
Am citit-o o singura data, insa a durat foarte mult pentru ca am revenit si am revenit si am revenit. Apoi am terminat-o si am pus-o deoparte cu gandul sa o recitesc mai tarziu. Apoi am pierdut-o.
Cand am realizat asta am cautat-o. O vreme, asa superficial cum ma pricep eu sa caut, apoi m-am obisnuit cu gandul ca a disparut. Dupa inca cativa ani am inceput sa ma gandesc sa o cumpar din nou... Am intrebat in vreo doua librarii si am aflat ca nu s-a reeditat (fiind destul de veche). Asa ca m-am gandit, lasa ca o sa ma uit prin anticariate. Si iarasi au mai trecut ceva ani. In drumul meu nu sunt anticariate.
Intr-o zi trec pe langa o taraba cu titlu pompos "anticariat". Gandul cartii mele pierdute imi vine imediat in minte... Ma indrept catre taraba, ma uit peste cotoarele cartilor si aproape imediat vad un cotor subtire, cenusiu, pe care nu scrie nimic.
O iau si o platesc.
Acum o recitesc.
Italo Calvino - Orasele invizibile
Am citit-o o singura data, insa a durat foarte mult pentru ca am revenit si am revenit si am revenit. Apoi am terminat-o si am pus-o deoparte cu gandul sa o recitesc mai tarziu. Apoi am pierdut-o.
Cand am realizat asta am cautat-o. O vreme, asa superficial cum ma pricep eu sa caut, apoi m-am obisnuit cu gandul ca a disparut. Dupa inca cativa ani am inceput sa ma gandesc sa o cumpar din nou... Am intrebat in vreo doua librarii si am aflat ca nu s-a reeditat (fiind destul de veche). Asa ca m-am gandit, lasa ca o sa ma uit prin anticariate. Si iarasi au mai trecut ceva ani. In drumul meu nu sunt anticariate.
Intr-o zi trec pe langa o taraba cu titlu pompos "anticariat". Gandul cartii mele pierdute imi vine imediat in minte... Ma indrept catre taraba, ma uit peste cotoarele cartilor si aproape imediat vad un cotor subtire, cenusiu, pe care nu scrie nimic.
O iau si o platesc.
Acum o recitesc.
Italo Calvino - Orasele invizibile
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
