miercuri, 23 iunie 2010

Geniul si maciuca

Tema de astazi:
Intelectuali enciclopedisti sau intelectualii clasei de mijloc?

Mi se pare amuzant cum, desi punctul de plecare a fost ideea de "idoli infailibili" si unele dintre comentarii si raspunsuri intr-adevar se refera la aceasta, in prea multe se cauta prilejuri de a se da cu pumnul in piept, de a se indentifica cu o tabara sau cu cealalta...

In fine, revenind: Cornea are dreptate spunand ca acesti intelectuali enciclopedici nu fac decat sa articuleze ceea ce altii nu percep decat confuz. E ok asa. Problema mea este ca aceasta articulatie intelectuala este apoi aurita si asezata in rama ca si cum ar avea vreo valoare in sine. Da, Liiceanu e citit din cap pana in picioare, insa lumea nu functioneaza dupa metafore si comparatii. Logica este placuta si gadilatoare gandirii insa nu inseamna nimic daca nu are si o baza. Metoda stiintifica respinge orice studiu daca baza de pornire este gresit aleasa, de ce n-am face la fel si cu parerile intelectualilor de elita? Patapievici nu ofera nici un continut dincolo de logica perfecta si gramada de metafore. Si n-ar fi nici o problema aici, dar lumea il ia apoi de "specialist". Specialist in ce? Este un scriitor dom'le, si asa cum zice Cornea, inafara de chestii de morala sau alte teorii nu este indreptatit sa fie luat in seama la nici un alt subiect. Sau
na, nu mai indreptatit decat mine sau tine sau Gicu de la scularie cata vreme singura diferenta dintre noi si ei este faptul ca noi nu ne putem exprima la fel de pretios. Diferenta de forma, nu de fond deci, dar aparuta intr-o societate in care forma a ajuns sa primeze. Da, forma primeaza: daca dau din gura tare sunt destept, daca am masina tare sunt de succes, daca am tzoale ultimul racnet sunt sexy, daca am diplome teanc sunt intelectual.

Bineinteles exista si problema generalizarii aici. Nu toti oamenii de rand au habar de lumea pe care traiesc, si nu toti scriitorii sunt total pe langa problemele despre care vorbesc. Intre alb si negru exista nenumarate nuante de gri - X va emite pareri mai fondate in domeniul A decat Y - ecuatie in care A, X, si Y pot lua orice valori de la trasul cu pila la macroeconomie si de la Bula la regele Mihai. Deci si intelectualii in cauza mai zic si bine uneori, fara insa sa si aiba automat dreptate caci dreptatea de obicei este ceva ce se poate determina cu certitudine numai la 100 de ani dupa decesul tuturor celor implicati. Intr-adevar, modelul patriarhal ne mananca, de la institutia prezidentiala la intelectualul luminat si pana la tatuca de la rasarit.

PS:
In plus mai am (din nou) o problema cu atacul la persoana. Stiu ca in Romania asta a devenit un mod de viata, stiu ca altfel nu se mai poate discuta mai mult de 5 minute, dar TOTUSI! Cand citesc un articol de Plesu in care se ia de cineva, sau citesc argumentele lui Cornea din articolul de mai sus, automat ii plasez in categoria "plin de gaz" si imi vine sa le "rasfoiesc" argumentele. O fac in ciuda faptului ca recunosc ca sunt cititi, ca sunt pregatiti, ca LE AU. Dar la ce le foloseste? Evidenta spune ca la nimic - se folosesc de intregul bagaj de cunostinte ca de o maciuca, nu ca de o pana. Intelectual cu maciuca, nu se prea potriveste dupa mintea mea. Pamfletul e pentru pseudointelectuali sa am pardon. Daca ai o idee spune-o, daca nu taci in banca ta fiindca o pancarta cu "sunt destept" atarnata de gat nu te face automat si destept.

joi, 13 mai 2010

Romanul emigrant

Atatea afirmatii, atatea situatii, pe care poate nu le-as fi remarcat altfel, care nu mi s-ar fi parut ciudate, deosebite, anormale, zic anormale in sensul de nepotrivite, dar atat de normale in sensul de des intalnite...

- trebuie sa tinem toti unii cu altii, suntem romani toti, aveti un job si pentru mine?

- va credeti smecheri ca ati ajuns de mult aici?

- cum adica sa citesc informatiile de la autoritati, adica nu vreti sa ma ajutati voi?

- sa nu mai aud de avocati, auzi a vrut sa-i platesc pentru niste simple informatii...

- stiu eu pe cineva care-ti rezolva problema, suna-ma sau mesaj privat

- astia habar n-au sa se distreze, n-am vazut vreodata pe unul beat

- colegii mei sunt batuti in cap, de cand vin de dimineata aproape numai despre servici vorbesc

- a naibii strainii astia, numai negri si arabeti

- invatamantul din Romania nu-l bate nimeni, astia habar n-au care e capitala Zimbabwe

- aiurea spitalele astea, stai si astepti, acasa dadeam ceva si intram imediat

- cea mai buna slanina din lume tot in Romania se face

- mi-a cumparat frate-miu cartela din tara sa prind satelitul ala romanesc

- organizatorii ne-au pus sa ne platim mancarea, nesimtire

...si cate am mai uitat probabil... cate inseamna oare dintre astea "spirit romanesc" si cate "traditii", cate sunt de fapt calitati si cate le purtam pe unde mergem ca pe niste tare?

Omul din tara lui e alt animal decat cel scapat. Macar atat este clar, chiar daca dupa explicatii n-am prea cautat.

joi, 8 aprilie 2010

Viziuni in delir

Tot ceea ce vedem in jurul nostru sunt de fapt "viziuni". Universul nu "arata" asa sau altfel, ci il "percepem" asa sau altfel. Beauty (si tot restul) is in the eye of the beholder.

Experienta dobandita de la nastere incoace ne face sa-l "vedem" intr-un anumit fel, si prin interactiunea cu cei din jurul nostru felul asta ajunge standard. Prin aceasta vedere inteleg perceptia senzoriala (cu ajutorul senzorilor nostri, deci cateva seturi de lungimi de unda acolo) plus maparea acestor senzatii pe niste concepte stabilite de comun acord de catre societate si poate alterate pe ici pe colo dupa cheful propriu. Pentru ca exista deja un "standard", tot ceea ce nu se invarteste in jurul acestui standard este numit "delir". Acuma se pune intrebarea: este acest delir mai bun? Mai rau? Superior deci? Experienta colectiva il trateaza ca pe ceva rau - de aici si conotatia negativa a termenului "delir". E rau asa cum si saritul fara parasuta este rau - poate scapi, daca da castigi o experienta foarte interesanta, insa tragand linia este o chestie proasta pentru om. Totusi asta nu inseamna neaparat ca este rau, ne lipsesc insa niste criterii plauzibile pentru a-i aprecia utilitatea.

Faptul ca delirul este uneori frumos (uuuuhhh culoorrriiii, mi-am facut praf senzorii) nu-l face mai bun, vedem chestii frumoase la tot pasul ca sa zic asa. Senzatia ca delirul te face sa intelegi universul (in delir poate mi-am alterat logica) nu dureaza nici ea mai mult decat delirul insusi deci cat dureaza si alterarea gandirii logice de zi cu zi, deci imi pare foarte indoielnic sa fie ceva mai mult decat o alta gadilatura placuta. Fascinatia haului, pericolului si necunoscutului? O, dar asta ne este atat de specifica: cadem pe spate la fel si in fata piramidelor mayasilor, prapastiilor din Alpi, masinilor Ferrari... dar atunci ce ramane ca sa faca delirul mai SPECIAL? Cu ce e mai special decat masturbarea, de exemplu?

miercuri, 17 martie 2010

Falsa alternativa

Mai, ce-au astia de la medicina alternativa impotriva statisticii?

Bun, cand intrebi pe nea Vasile-mare-fan-homeopatie imediat iti sare cu un caz din familie in care Lilica s-a vindecat de tuse magareasca luand timp de 3 ani nasturei homeopati de 5 ori pe zi. In exemple izolate sa ne batem? Si eu am in familie cineva care a luat picaturici de levantica 2 ani dupa care mergand la un doctor "clasic" a aflat ca are astm si dupa 3 saptamani de nusce spray n-a mai tusit deloc, si nici de-atunci incolo. Ha, 1:1 carivraszica. Dar ce relevanta are duelul nostru in fata statisticii? Nici una, deci argumentatie fassss.

Dar cum sa faci statistica, zice iar fanul-homeopat, cand un tratament din asta nu trateaza o boala anume ci cateva sau intreg individul? Alo domnilor, cred ca a trecut ceva vreme deja de cand s-au inventat formularele cu mai mult de o casuta de bifat: pui pe lista si migrena, si depresia si matreata. Omul cand se duce la doctor de obicei cam stie ce-l doare, ca altfel nu s-ar duce. Primeste tratament pentru aia plus cele 5 probleme holistice nou descoperite, si dupa o juma de an sau cat vreti voi bifeaza la care punct s-a facut bine. Iaca si statistica dorita.

Si cine spune ca statistica e facuta cu rea-vointa sa faca bine sa sponsorizeze singur studii. Cum exista studii care spun ca homeopatia ajuta exact cat placebo, sa plateasca si Scoala Academica De Homeopatie sau vreo asociatie profesionala, ceva, un studiu cat de mic, ridicand un piciorus. Dar chiar niciunul dom'le? Cumva dovedirea propriilor afirmatii e considerat bad feng shui de catre medicina alternativa?

Chinezii au intr-adevar miiiiiiiiiii de ani experienta in acupunctura. Dar conteaza anii astia? Daca ar fi un criteriu relevant ar insemna ca prin shiatsu se pot trata toate bolile existente - sau ma rog toate bolile din China. Se trateaza insa? Paaaaaiiii... nu. Traiesc chinezii o mie de ani si se inmultesc ca Rahila? Paaaiiiii.... da (insa numai partea cu Rahila)

Si da-o-ncolo, unde sunt exemplele negative ale tratamentelor natiuriste? Adica aia o nimeresc intotdeauna, si au o rata de succes de 100%? Ori nu se vorbeste deloc despre rateuri si atunci vedem mereu numai o fata a medaliei (traiasca ochelarii de cal), ori e chiar geniala insa neinteleasa ca ochii inginerilor. Sau bineinteles se mai poate si sa n-aiba nici un efect negativ - o iei poaaate te faci bine (chm chm, chirurgie psihica anyone?), sau in cel mai rau caz nu ti se intampla nimica nimica (atentie, injectiile cu bicarbonat nu intra aici bineinteles)

Pai si atunci de ce nu luam toti medicamente alternative, nu ne dam in bobi, in stele, nu bem urina si alte alea? Ca doar ce riscam, daca nu ajuta nici nu strica, si daca exista o sansa minora s-o incercam si pe ea? Asta e ca si religiile - nu poti sa crezi in toate asa ca mai bine nu cred in nici una fiindca oricum nici una nu are vreun argument sa stea in picioare. Nu, nici macar monstrul spaghetti. Sunt si norocos fiindca nici nu-s atat de disperat incat sa am nevoie de aceasta ultima speranta, nu ca as avea vreo statistica care sa mi-o indreptateasca: la mine in familie/cerc din trei bolnavi de cancer unul a murit cu tot cu naturisme, unul a murit fara naturisme si al treilea s-a vindecat numai cu chemo usoara si fara naturisme. Deci nici macar exemplele irelevante nu ma conving... nu ca n-ar putea sa fie ceva adevarat in toata tarasenia, in toate miile de tratamente respinse din lipsa de dovezi. Asteptam insa inca dovezile.

Astept statistica. Astept o abordare sistematica, astept studii verificate de alte grupuri care sa confirme afirmatiile. Nici una dintre aceste cerinte nu afecteaza tratamentul propriu-zis alternativ, asa ca inafara de bad feng shui nu vad nici un motiv pentru care nu sunt facute.

Sau sa fie si reaua vointa un motiv?

joi, 7 ianuarie 2010

Pehedofiliehee domle

Faptele: un artist oarecare s-a hotarat sa isi pozeze odrasla ferchezuita si unii au sarit cu gura ca e pedofilie.

Daaar totusi, cine hotaraste ce este pedofilie si ce nu? Mai are artistul vreun control asupra a ce a aruncat in lumea mare? Caci daca hotaraste ochiul privitorului, poate fi orice de la pedofilie la marea plictiseala.
Din punct de vedere legal ar trebui sa fie incadrata la pedofilie, si nu cred ca poate comenta cineva la asta. Intr-adevar e pacat de cine a avut alte intentii facand astfel de poze ca astfel ajunge sa fie aruncat cu tot cu albia, dar poate un anumit nivel de constiEnta se poate astepta si de la artistul respectiv ca om. Doar nu s-a nascut ieri...
Dar poate fi spus ca e pedofilie daca nu a fost folosit/chinuit nici un copil pentru asta? Si de fapt si de drept, deranjeaza pedofilul pe cineva daca nu se leaga de copiii nimanui ci numai se masturbeaza privind la poze artistice?

PS: oare citesc si alt blog decat al Oceaniei? :))