Distractii scolare, 1

Ah, si a mai trecut un an si am supravietuit unei alte sarbatori a verii la after-scool. Sarbatoarea cu aceasta ocazie a sfarsitului de an si inceputului verii e scrisa cu rosu in calendarul meu, e ceva ce odata vazut nu mai vrei sa ratezi. Sau te feresti ca dracu' de tamaie, depinde de personalitatea fiecaruia (eu apartin primei categorii) Am ratat inceputul de data asta fiindca am vrut sa termin ceva la lucru. Nu am ratat atat de mult pe cat credeam caci desi pe invitatie scria 5 jumate, a inceput la 6 jumatate, de vina fiind o regretabila greseala de tipar. Nu stiu ce-au zis cei care au fost la ora de pe invitatie, nu i-am intrebat din motive de siguranta personala. Oricum la 7 si jumatate cand am ajuns eu deja se terminasera gustaricile si mai primeai numai bauturi racoritoare. La standul de bauturi servea fiica-mea, o persoana foarte generoasa din fire. Copiii au apreciat-o vizibil, parintii cred ca mai putin - cum generozitatea ei intrecea un pic marimea paharelor, daca veneai din greseala prea aproape de masa primeai picaturi racoritoare direct in sandale. Cum ziceam, nu oricine se poate bucura de chestia asta, as zice ca bucuria scade odata cu varsta. Pana la urma s-a trecut totusi la autoservire caci copiii si-au reluat spectacolul.

Prima parte de spectacol am ratat-o la servici fiind, asa ca m-am apropiat plin de sperante. Spectacolul de obicei e o scena unde vin pe rand toti copiii care au chef sa arate ceva, si chiar arata de vrei sau nu vrei. Scartaie copilul tau ingrozitor la vioara? Pai sa vina la noi, avem loc si pentru el. Acum insa se spuneau poezii si se hlizea. N-am prea inteles ce poezii au fost, lumea s-a distrat insa foarte bine. Fiica-mea a fost distrusa de vestea ca trebuie sa renunte la rolul de politist din sceneta urmatoare (poate si din cauza ca nu a fost la nici o repetitie) dar cand s-a inrosit toata a fost consolata imediat cu un rol de scolarita care citeste dintr-o carte (nu garantez ca nu l-au inventat pe loc pentru ea). O carte a uitat insa sa-si ia pe "scena" asa ca a trebuit sa isi citeasca din palme, experienta cu siguranta utila pentru cand va trece la cititul in palma altora ca si ilustrii nostri concetateni cu salba de galbeni.

Hopa, de la un etaj de deasupra au inceput sa cada parasute facute din servetele cu bomboane. Spectacolul a trebuit bineinteles intrerupt din cauza chiotelor, debandadei si inghesuielii create. Nu se stie cine a dat startul la parasute dar a fost clar ca n-au gasit timpul sau resursele necesare sa se construiasca toate parasutele planuite. Dupa primul si singurul desant, copiii de sus au inceput sa arunce cu bomboanele asa, fara parasute. Bomboane din alea tari, zic. Dupa cateva rafale lumea de jos a realizat ca nu-i de gluma si in aceleasi tipete au fugit sa se adaposteasca, respectiv cine avea capul mai tare a zis partz si a cules nestingherit mai departe.

Apoi s-a anuntat masa principala... Mesele astea sunt organizate asa ca fiecare parinte aduce ceva, conform traditiei sale de la mama ei/lui. Si atatea traditii sunt reprezentate aici... e o aventura dupa ce iti umpli farfuria, nu stii niciodata ce o sa-ti aduca imbucatura urmatoare. Confuziile de astazi au fost, in ordine: in loc de salata de boeuf era piure de cartofi cu fasole si ou fiert, ce parea snitzel era omleta cu chorizo, couscous cu menta era bulgur cu peste (si menta, na) iar ce arata ca un tort de castraveti era de fapt un munte de sandviciuri cu ton pe care le taiai cu cutitul (daca aveai peste 18 ani, daca nu iti infigeai degetele). La grillul unde se lupta un tatic sa salveze carbunii dintre carnatzi (sau invers) nu m-am mai dus, i-am lasat pe altii sa-si trateze aciditatea linistiti. M-am conversat insa cu noua sefa pedagoga care mi-a relatat despre fostele ei slujbe la copiii hiperactivi din scoala speciala sau cu delicventii minori. Ce sa zic, respekt total. Cred ca aici printre noi i se pare pepsi, a venit sa-si pregateasca pensia sau asa ceva (nu ca ar avea mai mult de 40).

Basescu de fata cu reactiunea

Exista un proverb ce se potriveste excelent la faza asta: un prost arunca o piatra in apa si zece intelepti se chinuie sa o scoata.
Trebuie cu adevarat sa ii pese cuiva ce mai scoate Basescu pe gaura de mancat?

E doar o dovada in plus ca romanului nou ii place sa se tavaleasca in noroi. Iubeste asta, indiferent de cate diplome are.

IP2 v2

A mai trecut un pic de la vestea cea buna si mi-a mai trecut avantul revolutionar. Dar chiar daca mi-a trecut indignarea si s-a lasat greata, asta sa fie problema mea caci faptele simple raman.
- actualul papa a spus ca beatificarea a fost grabita caci deja la inmormantarea lui IP2 i-a simtit mirosul sfant (ce spune?!)
- si ca asa repede a vrut Aldesus (El a scris cererea?)
- a facut si o minune: o calugarita l-a intalnit o data, apoi dupa cativa ani s-a vindecat de Parkinson (clar, fiindca s-a intalnit cu IP2)
Ce sa mai zic, curat murdar. Sunt sigur ca i se va gasi imediat o a doua minune, ca a preschimbat apa din frigiderele Vaticanului in gheata, sau ca a inmultit o paine in mii de faramite. Fiindca merita, da.

IP2

Tocmai ce m-am intors din vacanta sa aflu ca Ioan Paul al doilea (numit de acum si IP2) va fi beatificat si pe urma sanctificat. Alta mai gogonata n-am auzit, trebuie sa scriu neaparat despre asta!
Insa zilele urmatoare, cand ma mai asez.

Zvarcoliri proto-politice

Niste romani s-au saturat de PDL, de PSD sau de PNL. Vor sa-si bage picioarele in toti astia. Si ce e nou in asta, veti zice? Ei, nou este ca romanii vor sa se organizeze. Vor sa-si faca vocea auzita. Nu mai vor sa se milogeasca de alde ala sau alalalt sa le mareasca pensia, nu mai vor sa primeasca ulei si faina de alegeri. Ce fraieri, ar zice unii. Ce naivi, ar zice altii. Si o si zic, si unii si altii, insa romanii astia de care e vorba s-au saturat cu adevarat si nu-i mai baga in seama pe toti palavragii.

S-a pornit cu un grup pe Facebook, fiindca na daca se poate in Tunisia de ce nu si la noi. N-a durat insa mult pana lumea si-a dat seama ca pe Facebook poti sa faci galagie mare, insa nimic mai mult. De Twitter ce sa mai vorbesc, asa ca s-a propus un forum. Lumea insa si-a dat seama ca-i place de fapt sa faca galagie pe Facebook, si i-e lene sau rusine sa scrie pe inca un forum cu un nume asa pretentios. Asa ca unii s-au gandit ca tot modul traditional, la o tacla, e cel mai sanatos. Si bine au facut, s-au adunat in grupuri de initiativa si au inceput sa puna tara la cale.

Si astfel a inceput sa se vorbeasca despre grupul 1 de initiativa, cu un nume promitator, Alternativa Romania Europeana. Cele cateva intalniri offline nu au lasat prea multe urme in constiinta neparticipantilor, in ciuda promisiunilor de transparenta. Nu s-a vazut vreo ordine de zi, nimeni nu a luat notite, asa ca nu prea stim ce se intampla acolo. Transparenta, nenicule. Insa Alternativa a venit cu un ditamai formularul oficial de inscriere, in care viitorul membru jura ca nu fura, ca aduce ofrande saptamanal maicii tereza si ca-si doneaza rinichii la saraci. Pardon, vorbesc prostii. Viitorul membru jura numai ca adera la valorile, principiile, doctrina si programul organizatiei, precum si ca respecta statutul si regulamentele interne si militeaza pentru obiectivele acestuia. Dupa care da o gramada de date personale, o mina de aur pentru cei care vor sa ia imprumuturi in numele tau. Dar pardon, care sunt valorile organizatiei? Si care organizatie, partidul sau o alta organizatie? Dar care-s principiile ei? Sau doctrina? Stim care e programul? Pai frate, eu daca semnez cearceaful asta la ce ader? Vivat birocratia, traiasca-n veci farmecul ei, hei hei hei ea-ti aduce tot ce vrei (muzica: Marina Voica). Mai putin membri.

In acest moment de tensiune sare in schema grupul doi, cu un nume mai simplu si mai direct: Grupul de Initiativa Online. E drept ca in manifest aminteste si activitatea offline, ceea ce nu e deloc rau. Urmeaza insa contradictiile, bineinteles: deciziile sunt luate atat direct cat si indirect, liderul insa direct, admisia semnelor de intrebare pe baza unei comisii inca nedefinite... nu lipsesc nici cuvintele grele, cu priza la alegatori "baroni de partid", "securisti". Iar modelul, care este? Cel al managementului proiectelor. Sper ca nu este vorba de proiectele alea din bani europeni, gaurile negre. Fiindca na, un proiect nu este neaparat un succes, din contra... si ce vad aici nu incepe deloc bine: nu au nevoie de observatori sau comentatori. Opinia palmasului este singura care conteaza, doar se stie din intelepciunea populara, cine munceste nu greseste. Parca asa era, nu?

E bine insa ca incepe. Conform unui motto super rasuflat "romani, vi se pregateste ceva". Romanii insa merita ceva mai mult decat inca un fleosc. Sunt oameni care au si ei pareri, si au ochi sa vada in jurul lor. Cine o sa-i intrebe si pe ei?