Sa invatam de la prosti

Nu vreau sa dau in patapievicism, dar ce e cu atat caragialism la noi? Daca nu ne place de cineva il etichetam de "prost" si brusc ne simtim superiori, dar (pardon de pleonasm) ATAT de superiori incat se permitem sa trecem cu o inefabila usurinta peste faptele care ne-au deranjat la susnumitii prosti. Ca prin asta incercam inconstient sa ne rezolvam conflictele interioare si incercam sa trecem peste rahaturile zilnice ne-o poate confirma orice pretins psiholog. E si clar: daca el e prost eu sunt destept si iata, ego-ul meu este salvat.

E plina tara de prosti daca stau sa ma iau dupa comentariile facute la orice articol cu referinta la politiceconomie (poate sa desparta cineva cuvintele astea?). Si nu oriunde, cica e plina de prosti in functii de conducere... stai un pic, oare chestia asta nu e invidie de fapt? Uite la ala, nu stie sa lege o fraza dar are bani mai multi decat toate minutele petrecute pe bancile scolii de toti cititorii blogului meu la un loc. Pai nu e prost?

Pai NU E!
Alo, domnilor, cum poate fi prost unul care a ajuns acolo unde a ajuns?? Cate sfori a tras, pe cati a mituit, in cati a dat pe la spate, in fata catora s-a impus, cate pietze a mirosit, cate momente favorabile a sesizat, cum de a ajuns acolo unde a ajuns si nu am ajuns EU? Poate ca nu suntem de acord cu metodele pe care le-a folosit, ah, cu siguranta ca nu suntem, altfel nu l-am fi numit "prost". Un lucru insa avem de invatat de la el: stie ce vrea. Stie sa se foloseasca de ce stie pentru a ajunge la ce vrea si pentru scopul asta calca peste noi si peste tot ceea ne e noua drag si important.

Peste tot ceea ce... Oare? Oare n-am vrea sa fim acolo in locul lui de fapt? Nu toti, dar cati dintre noi n-am face exact aceleasi fapte pentru a-i lua locul? Atat ca n-am avut ocazia, sau na, nu ne-a dus mintea destul (hopa, cine e prost de fapt?) Saracul ego... chiar are nevoie de salvare, salvare din oceanul de invidie. E clar, aia sunt niste prosti daca ajung vedete la televizor, in fruntea partidelor sau sa intoarca bani cu lopata. Sunt niste prosti ca au ajuns acolo in locul meu. Próshtii de ei.

Bine, bine, nu fiecaruia ii lucreaza asa subconstientul. Chiar sper ca sunt putini acestia, prefer insa sa nu definesc ce inseamna "putini" ca sa nu ma ingrozesc. Atunci sa vedem esantionul doi: cati dintre noi ar vrea sa fie in locul lor, dar fara metodele pe care le dispretuim? Aici situatia e mai complicata deja, pe langa invidie intervine si mandria de sine, sau optimismul exagerat - de la caz la caz. Oricum iarasi dam chix pentru ca, da, iarasi ne lipseste ceva-ul acela pe care prostii-l au.

Nu vreau sa insist cu mamaliga romaneasca desi mi-a trecut prin cap sa dau vina pe ea. Poate ca asa e, poate ca nu, poate ca bine zice Cioran, poate ca nu. Totusi, si prostii astia sunt romani si uite ca avem de invatat de la ei, de la niste romani mamaligari ca si noi. Avem de invatat sa facem ceva, atat cat ne pricepem, sa tragem sfori, sa miscam un pic aici si un pic dincolo, daca nu sunt usi sa cautam ferestre deschise, caci SE POATE.

Insisi ei sunt dovada ca se poate si marea lor sansa de reusita este ca toata lumea ii ia de prosti.
Ha ha ha, ce prosti suntem...