Blogul logosfera m-a pus pe ganduri: ce inseamna totusi omniscient? Omniscient este o definitie artificiala data de cineva - omul - care nu stie ce e aia omniscient pentru ca nu a vazut niciodata asa ceva. Din felul in care e folosit termenul se intelege ca omniscient ar fi cineva care [nu (nu stie totul)] - din dubla negatie poti trage orice concluzie nu numai obisnuitul opus absolut. Chiar si definitia de dictionar se foloseste de termeni artificiali ca "infinit" sau "complet"... cand infinitul este un concept prin definitie imaginar, iar a defini omniscient prin complet imi pare la urma urmei o definire circulara. De aceea orice concluzie despre ce poate si nu poate, daca poate, o fiinta omniscienta este un simplu (poate si fascinant) joc logic al imaginatiei.
Ce ar fi daca insa am lucra cu alte definitii ale omniscientei? Definitii care sa nu contrazica atat de evident logica? Religia ar trebui sa fie bucuroasa cu o definitie care sa-i permita existenta unei fiinte omnisciente, ma mir cum de nu s-a gandit la asta pana acum - sau nu s-a gandit atat de tare incat sa aud si eu ecourile.
La urma urmei poti si sa stii tot ce este pe lume insa fara sa fii constient ca stii tot ce este pe lume. Atentie, am definit omniscient ca "stiu tot ce exista" - "pe lume" fiind doar o reminiscenta a limbii. Hmmm, oare ar fi suficient sa stiu "omni re scibili" sau asta ar fi doar un subset? Putem sa ne imaginam omniscienta mai ales datorita faptului ca aici si acum suntem constienti ca nu avem raspunsuri pentru o seama de lucruri. Dar cum va fi oare in viitor? Este posibil ca, printr-o extensie prost aplicata, chiar si cand vom sti totul sa continuam sa presupunem ca mai exista lucruri necunoscute inafara setului nostru de cunostinte - si tot nu ne vom indrazni sa ne numim omniscienti.
Pot oricand pretinde ca "acum stiu totul" - cel putin pana in momentul in care ma prinde cineva cu minciuna. Un geniu cu cap mare ce a citit si memorat toate cartile din lume poate parea omniscient unui om de rand ca mine prin simplul fapt ca va fi in stare oricand sa-mi raspunda intrebarilor. Daca cunostintele i se incheaga intr-un sistem autosuficient n-o sa stie niciodata nici macar ca ar putea exista ceva inafara lui. Sistemele autosuficiente sunt atat de usor de atins... ajunge sa incetezi sa-ti mai pui intrenbari presupunand ca le-ai pus pe toate si ai primit toate raspunsurile.
Exact. Cand am primit toate raspunsurile am "murit". De aceea efectul religiei poate fi moartea spirituala...
luni, 27 octombrie 2008
marți, 14 octombrie 2008
raspunsuri si Raspunsuri
E neaparata nevoie ca stiinta sa contrazica religia? Lumea pare sa spuna ca da. Dar DE CE se intampla asta oare?
Omul simplu cauta raspunsuri care sa-i para logice la intrebari fundamentale - "de ce sunt eu pe lume?", "ce caut eu aici?", "de unde am aparut?". Religia e mai mult decat bucuroasa sa ofere raspunsuri la aceste intrebari, cat de logice poate (si cand nu-s, le potriveste). Sunt insa verificabile aceste raspunsuri? Deloc. Si care-i problema cu asta??? - intreaba omul simplu... Doar am zis chiar acum: omul simplu NU cauta verificari! El vrea numai raspunsurile alea care sa-i linisteasca psihicul speriat de necazurile de zi cu zi, de amenintarile din jur, de lumea rea in care e nevoit sa traiasca. El vrea un refugiu caldut unde cineva mare si tare sa aiba grija de el, sa-l inveleasca si sa-i promita acadele daca nu in viata asta macar dupa moarte. O imagine potrivita ar fi cea a magarului cu un morcov in fata - imagine de care unii credinciosi chiar sunt constienti.
Stiinta porneste din start cu un handicap: ea nu poate si de altfel nici nu are de gand sa ofere asta. Pai cum sa nu fie nemultumit omul simplu? Cand el cauta Adevarrrrul, vine stiinta si ii spune ca astazi genetica este altfel decat acum cativa ani. Halal stiinta, zice omul simplu si se intoarce la religia care ii suna la fel ca acum jde mii de ani. Sau, traiasca stiinta zice omul la fel de simplu, continuand sa venereze adevarul de ieri - chiar daca a fost dovedit gresit, deci tansformand stiinta intr-o noua religie. Asta insa nu-i stiinta!
Domnilor, stiinta nu este o religie noua! Stiinta nu ofera adevaruri! Stiinta nu ofera refugiu caldut! Stiinta nu ofera explicatii definitive! Chestia asta se pare ca nu este repetata indeajuns, asa ca o s-o mai zic o data: stiinta este o Unealta, nu un Scop! Ciocanul pneumatic il inlocuim cand se invecheste si il reparam cand se strica, tocmai de aia fiindca ne ajuta sa sapam mai bine in mina. Asta e stiinta: o unealta care ne ajuta sa inaintam intr-un mediu dificil si mai ales, necunoscut. Stiinta este incercarea omului de o mie de ori sa bage un stift patrat intr-o gaura rotunda, pana cand ii vine o alta idee mai buna. De aceea stiinta se schimba, de aceea stiinta o da in bara, de aceea stiinta totusi, totusi, totusi, ne duce inainte.
Ne-ar putea duce si mai iute de n-ar fi atatea conflicte cu religia... Conflictul este evident: prin definitie religia este obisnuita sa ofere raspunsuri la tot ce ne inconjoara si nu este inca raspuns. S-a extins in mod traditional peste tot ce nu e acoperit de stiinta. A avut nevoie omul vechi de o explicatie religioasa pentru caderea lucrurilor? Nu, era clar pentru stiinta lui de atunci ca o fac din cauza greutatii. A avut nevoie omul vechi de o explicatie cum a aparut Pamantul? Pai, a avut, ca de unde sa stie saracul de nebuloase. Dar ce se intampla cand raspunsurile date demult de religie se dovedesc astazi empiric/evident/debunsimt ca gresite? Na? Solutiile religioase istorice le cunoastem: se ridiculizeaza rezultatul cercetarii, se baga la zdup cercetatorii, se anatemizeaza, excomunica... Pana la urma totusi evidenta ajunge prea... evidenta si teologii gasesc o portita - ca de exemplu Eva a fost clonata deci clonarea este ok, ca cele 7 zile au fost de fapt eoni, ca fosilele totusi au existat, ca aia, ca ailalta, din nou raspunsuri neverificabile care insa au o calitate: NU MAI contrazic stiinta! Pacat insa ca trebuie sa cada atatea capete pana cand religia accepta aceste evidente.
Concluzia mea este simpla: religia isi are locul ei atata vreme cat atatia oameni au nevoie de raspunsuri metafizice. Conditia de coexistenta este insa perpendicularitatea: pentru ca stiinta sa poata progresa libera religia trebuie sa se preocupe de raspunsurile metafizice. Teologii ar avea oricum destul de lucru in zona aia a raspunsurilor pentru a-si ridica religiile la pretentiile de moralitate si mod de viata curat pe care le emit... In conditiile astea m-as astepta de la oamenii de stiinta si cei care nu au nevoie de raspunsuri metafizice sa invete s-o lase mai moale cu elitismul si sa recunoasca existenta omului simplu si dreptul lui la Doamne-Doamne.
Teme de casa:
Omul simplu cauta raspunsuri care sa-i para logice la intrebari fundamentale - "de ce sunt eu pe lume?", "ce caut eu aici?", "de unde am aparut?". Religia e mai mult decat bucuroasa sa ofere raspunsuri la aceste intrebari, cat de logice poate (si cand nu-s, le potriveste). Sunt insa verificabile aceste raspunsuri? Deloc. Si care-i problema cu asta??? - intreaba omul simplu... Doar am zis chiar acum: omul simplu NU cauta verificari! El vrea numai raspunsurile alea care sa-i linisteasca psihicul speriat de necazurile de zi cu zi, de amenintarile din jur, de lumea rea in care e nevoit sa traiasca. El vrea un refugiu caldut unde cineva mare si tare sa aiba grija de el, sa-l inveleasca si sa-i promita acadele daca nu in viata asta macar dupa moarte. O imagine potrivita ar fi cea a magarului cu un morcov in fata - imagine de care unii credinciosi chiar sunt constienti.
Stiinta porneste din start cu un handicap: ea nu poate si de altfel nici nu are de gand sa ofere asta. Pai cum sa nu fie nemultumit omul simplu? Cand el cauta Adevarrrrul, vine stiinta si ii spune ca astazi genetica este altfel decat acum cativa ani. Halal stiinta, zice omul simplu si se intoarce la religia care ii suna la fel ca acum jde mii de ani. Sau, traiasca stiinta zice omul la fel de simplu, continuand sa venereze adevarul de ieri - chiar daca a fost dovedit gresit, deci tansformand stiinta intr-o noua religie. Asta insa nu-i stiinta!
Domnilor, stiinta nu este o religie noua! Stiinta nu ofera adevaruri! Stiinta nu ofera refugiu caldut! Stiinta nu ofera explicatii definitive! Chestia asta se pare ca nu este repetata indeajuns, asa ca o s-o mai zic o data: stiinta este o Unealta, nu un Scop! Ciocanul pneumatic il inlocuim cand se invecheste si il reparam cand se strica, tocmai de aia fiindca ne ajuta sa sapam mai bine in mina. Asta e stiinta: o unealta care ne ajuta sa inaintam intr-un mediu dificil si mai ales, necunoscut. Stiinta este incercarea omului de o mie de ori sa bage un stift patrat intr-o gaura rotunda, pana cand ii vine o alta idee mai buna. De aceea stiinta se schimba, de aceea stiinta o da in bara, de aceea stiinta totusi, totusi, totusi, ne duce inainte.
Ne-ar putea duce si mai iute de n-ar fi atatea conflicte cu religia... Conflictul este evident: prin definitie religia este obisnuita sa ofere raspunsuri la tot ce ne inconjoara si nu este inca raspuns. S-a extins in mod traditional peste tot ce nu e acoperit de stiinta. A avut nevoie omul vechi de o explicatie religioasa pentru caderea lucrurilor? Nu, era clar pentru stiinta lui de atunci ca o fac din cauza greutatii. A avut nevoie omul vechi de o explicatie cum a aparut Pamantul? Pai, a avut, ca de unde sa stie saracul de nebuloase. Dar ce se intampla cand raspunsurile date demult de religie se dovedesc astazi empiric/evident/debunsimt ca gresite? Na? Solutiile religioase istorice le cunoastem: se ridiculizeaza rezultatul cercetarii, se baga la zdup cercetatorii, se anatemizeaza, excomunica... Pana la urma totusi evidenta ajunge prea... evidenta si teologii gasesc o portita - ca de exemplu Eva a fost clonata deci clonarea este ok, ca cele 7 zile au fost de fapt eoni, ca fosilele totusi au existat, ca aia, ca ailalta, din nou raspunsuri neverificabile care insa au o calitate: NU MAI contrazic stiinta! Pacat insa ca trebuie sa cada atatea capete pana cand religia accepta aceste evidente.
Concluzia mea este simpla: religia isi are locul ei atata vreme cat atatia oameni au nevoie de raspunsuri metafizice. Conditia de coexistenta este insa perpendicularitatea: pentru ca stiinta sa poata progresa libera religia trebuie sa se preocupe de raspunsurile metafizice. Teologii ar avea oricum destul de lucru in zona aia a raspunsurilor pentru a-si ridica religiile la pretentiile de moralitate si mod de viata curat pe care le emit... In conditiile astea m-as astepta de la oamenii de stiinta si cei care nu au nevoie de raspunsuri metafizice sa invete s-o lase mai moale cu elitismul si sa recunoasca existenta omului simplu si dreptul lui la Doamne-Doamne.
Teme de casa:
- Nu s-ar transforma oare astfel religia intr-o Cale?
- Cum ar fi oare daca stiinta ar reusi sa umple burta omului simplu intr-atat incat promisiunile paradisului de dupa sa nu mai para nustiuce scofala? Ar scadea numarul de extremisti?
- Care ar fi locul religiei intr-o societate utopica, lipsita de probleme si plina de refugii caldute? (nu discut utopia, ci locul religiei in ea)
Disclaimer: Am pornit de la axioma ca stiinta si cuceririle ei ne imbunatatesc viata. Ii rog pe amish si ludditi sa-mi ignore textul.
duminică, 5 octombrie 2008
Nu, ticalosul nu e prost
Si iaaar aud ca se vorbeste despre incompetenti si prosti in functii barosane...
Cu placerea de a ma repeta spun: or fi prosti, n-or fi, dar sunt fara indoiala suficient de competenti si suficient de destepti incat sa-si urmareasca CU SUCCES interesul PERSONAL. Caci asta e problema, nu incompetenta ci ticalosia, insa mult prea rar se vorbeste despre asta. Mai simplu spus: nici ala nici alalalt nu sunt prosti, sunt li-che-le. Bine asa?
Prostii astia fura, prostii astia mint, prostii astia inseala, prostii astia te calca cu masina in plina strada, si culmea, nu patesc nimic. Pai putem sa le spunem prosti? De ce sa nu le spunem ticalosi? De ce sa nu le spunem lichele? Probabil fiindca e mai convenabila eticheta de "prost", fiindca impotriva unei lichele te revolti, pe un ticalos il injuri, pe un magar il plesnesti. Sa-i spui prost si sa-i dai pace insa e mult mai convenabil, mai linistit, ca doar stim cata nevoie a avut tara asta intotdeauna de "liniste". E si mai sigur pentru pielea proprie asa, mamaliga romaneasca se justifica simplu prin instinctul de conservare.
Dar iata ca pe mamaliga au aparut mucegaiuri care profita de ea... S-a format un intreg ecosistem ce se hraneste si o acopera de nu se mai vede altceva de el. Respiri sporii ticalosiei in fiecare moment si parca te molipsesti si tu cand vezi cat de nestingheriti se dezvolta. Daca vanzatoarea de la aeroport iti schimba banii la un curs fals, daca cea de la magazin iti tranteste cumparatura in fata si-ti zice sa ti-o iei mai repede de acolo, cum e? Tot prostie? O ziarista pe nume Sanda Pralong observa si ea acelasi lucru in noiembrie trecut si-l publica in revista Douajdoi.
Aaaaa, aici insa vreau o paranteza. Eu n-am mai citit 22-ul de tare mult, m-am limitat la primii ani de dupa revolutie. Nu eram eu tare cult pe atunci si GDS-ul mi se parea culmea intelepciunii si invataturii. Nu cred ca acum am ajuns nustiucat mai cult dar parca culmea celor de la 22 s-a tocit ca Muntii Dobrogei. Ok, n-am mancat intreg oul ca sa fiu sigur ca-i stricat insa articolul Sandei Pralong mi-a lasat aceasta impresie de 22 de bani, ca un articol de la Hotnews.ro sub egida "scrieti baieti numai scrieti". Nu ca n-ar fi observat ea niste chestii, ba cam pana la jumatate chiar gandeam "bravo, macar a deschis ochii". Apoi am ajuns cu cititul la prima ei concluzie, concluzie pe care daca n-o facea ziarista ramanea. Ghiciti cine-s de vina de coruptia Romaniei? Hm? Ce credeti? Securistii? Nuuuuu. Mafiotii? Nu dom'le fugi de-aci. Extraterestrii? Sa-nnebunesc: ateii :)) Ateii care conform recensamantului din 2002 reprezinta, adica ce sa reprezinte dom'le, 9271 bucati nu reprezinta nimic, un kkt de musca pe harta Romaniei tarrrrisoara aleasa de El. Aia noua mii de oameni sunt de vina de coruptia din Romania domnilor! Bravoooo Patratel - Revista 22! Eh, conteaza ca doamna a scris in America si chiar si in Elvetia. Nu ca voi, prostilor, care n-ati scris decat despre crenvursti pe lista de cumparaturi. Tifla.
Dar gata, inchei paranteza, ajunge cat am fost magar. Mi-a sarit si mie mustarul un pic si nu vreau sa se spuna ca nu vad padurea din cauza copacilor. Vorba e ca in Romania se fura pe fata si prea multi se mandresc cu asta in timp ce prea multi le acorda involuntar circumstante atenuante. Imi amintesc de o glumita pe care o copiez acum iute de pe un blog, traiasca internetul:
Horea se afla în fata motilor înfuriati, înarmati cu furci si coase.
Horea: "Apai mai rabdam, motii miei, sa murim noi de foame si grofii sa huzureasca pe spinarea noastra?"
Motii: "Nuu, Horea, pe ei!"
Horea: "Apai mai rabdam, motii miei, ca noi sa traim în frig, în cocioabe, în timp ce grofii au palate?"
Motii: "Nuu, Horea, pe ei!"
Horea: "Apai mai rabdam, motii miei, ca noi sa n-avem nimica, iar grofii sa piarda banii nostri pe la jocuri de carti prin cazinourile din Europa?"
Motii nimic, liniste mormîntala!
Horea e descumpanit si se uita la un mot mai batrîn care într-un tirziu îi zice: "Horea, dragul tatii, nu fi asa mîniat, poate ca nu i-o intrat tromfu'!"
E frumos sa te gandesti la o rascoala care sa rastoarne in puscarii tagma actuala de politicieni si afaceristi. Cata vreme insa mentalitatea generalizata este exact aceasta "societate sfruntata" vorbim de o utopie prin definitie total rupta de realitate. Mai bine cititi un interviu cu un om care isi cunoaste limitele si nu ii este rusine cu ele:
"Eu nu am solutia si nimeni nu poate sa aiba solutia la aceasta intrebare. Romanul trebuie sa inceapa sa isi puna problema."
(Vintila Mihailescu)
Cu placerea de a ma repeta spun: or fi prosti, n-or fi, dar sunt fara indoiala suficient de competenti si suficient de destepti incat sa-si urmareasca CU SUCCES interesul PERSONAL. Caci asta e problema, nu incompetenta ci ticalosia, insa mult prea rar se vorbeste despre asta. Mai simplu spus: nici ala nici alalalt nu sunt prosti, sunt li-che-le. Bine asa?
Prostii astia fura, prostii astia mint, prostii astia inseala, prostii astia te calca cu masina in plina strada, si culmea, nu patesc nimic. Pai putem sa le spunem prosti? De ce sa nu le spunem ticalosi? De ce sa nu le spunem lichele? Probabil fiindca e mai convenabila eticheta de "prost", fiindca impotriva unei lichele te revolti, pe un ticalos il injuri, pe un magar il plesnesti. Sa-i spui prost si sa-i dai pace insa e mult mai convenabil, mai linistit, ca doar stim cata nevoie a avut tara asta intotdeauna de "liniste". E si mai sigur pentru pielea proprie asa, mamaliga romaneasca se justifica simplu prin instinctul de conservare.
Dar iata ca pe mamaliga au aparut mucegaiuri care profita de ea... S-a format un intreg ecosistem ce se hraneste si o acopera de nu se mai vede altceva de el. Respiri sporii ticalosiei in fiecare moment si parca te molipsesti si tu cand vezi cat de nestingheriti se dezvolta. Daca vanzatoarea de la aeroport iti schimba banii la un curs fals, daca cea de la magazin iti tranteste cumparatura in fata si-ti zice sa ti-o iei mai repede de acolo, cum e? Tot prostie? O ziarista pe nume Sanda Pralong observa si ea acelasi lucru in noiembrie trecut si-l publica in revista Douajdoi.
Aaaaa, aici insa vreau o paranteza. Eu n-am mai citit 22-ul de tare mult, m-am limitat la primii ani de dupa revolutie. Nu eram eu tare cult pe atunci si GDS-ul mi se parea culmea intelepciunii si invataturii. Nu cred ca acum am ajuns nustiucat mai cult dar parca culmea celor de la 22 s-a tocit ca Muntii Dobrogei. Ok, n-am mancat intreg oul ca sa fiu sigur ca-i stricat insa articolul Sandei Pralong mi-a lasat aceasta impresie de 22 de bani, ca un articol de la Hotnews.ro sub egida "scrieti baieti numai scrieti". Nu ca n-ar fi observat ea niste chestii, ba cam pana la jumatate chiar gandeam "bravo, macar a deschis ochii". Apoi am ajuns cu cititul la prima ei concluzie, concluzie pe care daca n-o facea ziarista ramanea. Ghiciti cine-s de vina de coruptia Romaniei? Hm? Ce credeti? Securistii? Nuuuuu. Mafiotii? Nu dom'le fugi de-aci. Extraterestrii? Sa-nnebunesc: ateii :)) Ateii care conform recensamantului din 2002 reprezinta, adica ce sa reprezinte dom'le, 9271 bucati nu reprezinta nimic, un kkt de musca pe harta Romaniei tarrrrisoara aleasa de El. Aia noua mii de oameni sunt de vina de coruptia din Romania domnilor! Bravoooo Patratel - Revista 22! Eh, conteaza ca doamna a scris in America si chiar si in Elvetia. Nu ca voi, prostilor, care n-ati scris decat despre crenvursti pe lista de cumparaturi. Tifla.
Dar gata, inchei paranteza, ajunge cat am fost magar. Mi-a sarit si mie mustarul un pic si nu vreau sa se spuna ca nu vad padurea din cauza copacilor. Vorba e ca in Romania se fura pe fata si prea multi se mandresc cu asta in timp ce prea multi le acorda involuntar circumstante atenuante. Imi amintesc de o glumita pe care o copiez acum iute de pe un blog, traiasca internetul:
Horea se afla în fata motilor înfuriati, înarmati cu furci si coase.
Horea: "Apai mai rabdam, motii miei, sa murim noi de foame si grofii sa huzureasca pe spinarea noastra?"
Motii: "Nuu, Horea, pe ei!"
Horea: "Apai mai rabdam, motii miei, ca noi sa traim în frig, în cocioabe, în timp ce grofii au palate?"
Motii: "Nuu, Horea, pe ei!"
Horea: "Apai mai rabdam, motii miei, ca noi sa n-avem nimica, iar grofii sa piarda banii nostri pe la jocuri de carti prin cazinourile din Europa?"
Motii nimic, liniste mormîntala!
Horea e descumpanit si se uita la un mot mai batrîn care într-un tirziu îi zice: "Horea, dragul tatii, nu fi asa mîniat, poate ca nu i-o intrat tromfu'!"
E frumos sa te gandesti la o rascoala care sa rastoarne in puscarii tagma actuala de politicieni si afaceristi. Cata vreme insa mentalitatea generalizata este exact aceasta "societate sfruntata" vorbim de o utopie prin definitie total rupta de realitate. Mai bine cititi un interviu cu un om care isi cunoaste limitele si nu ii este rusine cu ele:
"Eu nu am solutia si nimeni nu poate sa aiba solutia la aceasta intrebare. Romanul trebuie sa inceapa sa isi puna problema."
(Vintila Mihailescu)
Teme:
prostie
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
