vineri, 30 ianuarie 2009

Povara sau sansa

Oamenii de azi discuta pe forumuri, scriu pe bloguri, se intalnesc in lumi virtuale. Relatiile lor online nu sunt radical diferite de cele reale, doar si inainte mergea omu' la crasma la o bere cu oricine s-a gasi ca sa uite de singuratate. Acum fuge in lumea virtuala unde are siguranta ca va gasi intr-un colt sau altul nu numai pe cineva sa-l asculte, ci chiar pe cineva cu pasiuni asemanatoare. Nu te mai bazezi pe norocul intalnirii din tramvai... caci care sunt sansele de a avea ceva, orice, in comun cu cel ce se inghesuie in metrou langa tine? Are rost sa deschizi gura numai ca sa schimbi politeturi despre vreme (grija mare cu politica)? Daca ai posibilitatea, mai bine mergi direct pe grupul de discutii despre caini pechinezi. Chiar daca nu discuta acolo nimeni chiar in acest moment, recitind discutiile mai vechi din arhiva faptul ca-ti poti adauga parerea proprie te face sa te simti ca la o petrecere cand te bagi in discutia pasionata a unui grup de petrecareti.

Ni se flutura pe sub nas in tot felul de discutii cei care devin dependenti de net, cei care nu se mai dezlipesc de ecran, cei care... sa fim seriosi, cati anume cunoasteti din astia? Sigur or fi existand si cazuri extreme, asa cum exista si alcoolici sau maniaci. Pot sa inteleg de ce ar face trocul acesta - dau o viata goala si reala pe una plina si virtuala in care se simt competenti, in care se simt bineveniti, in care simt ca au control. Unde incepe insa virtualul? E vreo diferenta intre imaginile colorate ale unui extaz si imaginile colorate ale unei lumi virtuale? Diferenta calitativa sau cantitativa?

La urma urmei nu este asta singura utilizare a orelor pe internet. Bogatia resurselor de stiri, literatura, grafica sau alte medii creste in fiecare zi. Ni se reproseaza si ca vorbim mult la telefonul mobil. Sa fie atunci vorba de Internet sau de Comunicatie? Comunicatia unidirectionala, in care consum la biblioteca ce mi se ofera si daca sunt unul intre cei alesi contribui si eu, este de domeniul trecutului. Acum oricine vrea este in masura sa si dea. Si mai sunt si alte resurse - legaturi de afaceri, partide de sex, partide politice, istorie, discoteci, viata online se impleteste pentru multi cu cea reala. Care este procentul amestecului la care decidem ca se numeste boala?

Judecarea simplista a tuturor internautilor dupa niste cazuri extreme imi sugereaza si o oarecare spaima din partea celor "normali". Cei care se autonumesc in sinea lor normali se straduiesc sa iti arate ca pentru ei Internetul este numai o unealta, numai o extensie a vietii lor fericite si reale. Se prezinta cu numele intreg si-ti pretind sa faci la fel - ca si baba din tren care te ia la intrebari cine iti este mama si cu ce se ocupa matusa Floare. Zau tanti, las-o mai moale cu intrebarile ca nu-s la popa. Cand discuti la carciuma cu vecinul de masa un "eu is Nicu" iti ajunge. Acolo nu ai pretentia sa iti prezinte pasaportul, de ce ai avea pretentia asta pe net? De ce ti-e frica de el? Fizic chiar nu-ti poate face nimic, cyber-bullying e pentru o alta varsta, deci de unde atitudinea asta de victima? N-am gasit nimic, nici un studiu despre asta. L-as scrie eu :) dar cum n-am nimic de-a face cu psihologia trebuie sa continui cu cautatul.

Sunt curios.

4 comentarii:

oceania spunea...

interactiunea persoanelor de pe net ar trebui sa se rezume la schimbul de idei nu la datele din buletin. ce conteaza cine spune ce spune? conteaza ideile pe care le sustine.

Flavius spunea...

servus!
Mai curind despre povara e vorba... pierdem înţelesurile comunicarii directe. ne înstrăinăm, dăm frîu liber minciunii, anonimatului, pierdem dialogul pentru monologuri... cam astea sunt riscurile virtualului, cred. depinde de fiecare cum îşi "negociază" limitele...
cele bune!
Flavius

Osterhase spunea...

@oceania
Raspunsul traditional la asta este "daca nu-ti dai numele adevarat inseamna ca nu crezi cu adevarat in ideea ta". Cum ar veni, te ostenesti uneori ore intregi sa iti scrii textul cica la plesneala si Maria-sa nu se murdareste sa-ti raspunda la el pentru ca nu te cheama Grigore ci LiL999wrK. Pe de alta parte este adevarat, separarea ideilor de persoana nu le reuseste multora - de aceea se si recurge asa des la "atacul la persoana" (in real sau virtual).

@Flavius
Imi pare rau, de data asta nu pot fi de acord cu tine :) Intr-adevar comunicarea directa beneficiaza de avantajele non-verbalului. INSA, daca nu am cu cine comunica direct, ce ma fac? Tac 4-ever? Stau de aiurea in tren cu zilele pana gasesc un Flavius cu care pot discuta despre internet? Care sunt sansele sa te intalnesc in lumea reala? Monologuri gasim oricum si in lumea reala mai mult decat destule - am eu cateva rude si cunostinte care pot vorbi aiurea ore in sir. Online pot sa plec imediat pe alt site, in RL trebuie insa sa stau politicos sa le ascult divagatiile. 1:0 pentru virtual.

Flavius spunea...

:)


Toate cele bune!