luni, 19 ianuarie 2009

Povesti nemuritoare

Am cateva fragmente de povesti nemuritoare care mi-au ramas in amintire:

[...]vede ca nu mai gaseste nimic, isi pune in gand una: asaza cele doua capete cu dintii ranjiti in feresti, de ti se parea ca radeau; pe urma unge toti paretii cu sange[...]

[...]Taie-ti o bucatica din calcai, ii zise mama-sa, punandu-i in mana cutitul[...]

[...]Omoar-o, si drept marturie ca mi-ai implinit porunca, sa-mi aduci plamanii si inima netrebnicii[...]

Suna cunoscute? Capra cu trei iezi, Cenusareasa, Alba ca Zapada sunt povesti pe care trebuie sa le stie fiecare, eu insa recunosc ca mi-ar fi total jena, greata si oroare sa le citesc vreunui copil in forma lor "istorica". La Praslea cel Voinic care-si taie o bucata de picior sa hraneasca pasarea am din nou o retinere, retinere care insa paleste in comparatie cu craniile ranjite ale lui Creanga. Pai cum vine asta vecine cu standardele duble, infieram violenta jocurilor video, dar ne topim de drag in fata dulshilor povesti ale lui Creanga? Sau ne topim numai in fata povestii pxxxx? (ha, ha.)

Oare cati copii au renuntat a-si suge degetul vazand in cartea de succes a domnului Hoffmann cum vine croitorul sa li-l taie?


Altfel gandeau oamenii pe vremuri, se pare. N-aveau mari probleme in a asista la executii, adevarate spectacole populare. Pedepsele prevazute prin lege: biciuirea, torturarea, dezmembrarea, retezarea unei maini, lapidarea sugereaza orice numai stomac sensibil nu. Cat de eficiente erau in comparatie cu cele de astazi nu stiu, un lucru mi-e clar insa: omul nu era ridicat pe piedestalul pe care incearca sa fie ridicat astazi. Si cand ma gandesc cati regreta "vremurile bune de demult"...

6 comentarii:

oceania spunea...

da, e adevarat ca multi suspina dupa vremurile de demult si uita de multe ori ca lumea azi incearca sa fie mai buna (chiar daca nu reuseste de cele mai multe ori....macar exista intentia). odata, de mult, lucrurile erau mai sangeroase. si ai dreptate cu povestile. noroc ca acum au inceput sa fie mai periate, sa fie mai putin dure.

Osterhase spunea...

Periajul este una din micile noastre contributii la schimbarea lumii in care traim...

Flavius spunea...

ne rafinăm, lapidările contemporane sunt mai sofisticate, mai intelectuale. desenele animate sunt şi ele în context şi au şi acum şi ele cruzimile lor. violenţele lor mai tehnologizate sunt la fel de greu digerabile cred ca si acum 200 de ani. e adevărat, stomacul nostru este mai sensibil acum, rafinamentele potenţează ulcerele... şi nu mă refer la copii, care înţeleg cît pot din ce li se oferă.

Servus şi numai bine!
Flavius

Osterhase spunea...

Oh, departe de mine gandul ca omul s-a schimbat atat de radical... lapidari exista intr-adevar inca, si la toate scarile.

Totusi, cele intelectuale ale lumii vestice au efecte mai putin drastice - chiar daca sunt neplacute iti permit sa ramai inca in viata. Poate la alt nivel social dar totusi ai sansa de a-ti relua incercarile.

Daca stau insa sa ma gandesc spectatori ai executiilor publice s-ar gasi suficienti.

Phosphoros spunea...

Sa inteleg ca asta este un blog despre prostia ta, nu?

Osterhase spunea...

Credeam ca e evident, dragul meu Watson :)