Ca sa vezi ce mi-a trecut mie prin cap mai asta vara: sa-mi activez internet pe telefon. Notitele pe care le-am scris pe vremea aia au ajuns in sfarsit si aici. Deci, legati-va centurile, calatorim in timp cu cateva luni in urma. Start!
- telefonul mergea intotdeauna conectat la computer, de ce n-ar merge si acum. Ce mare lucru sa-ti citesti posta pe computer prin telefon.
- a, da, trebuie net de la Orange daca nu vrei sa platesti transfer de date in roaming. Orange ca restul celor din jur asta au. Te trec fiori deja.
- te intorci acasa fericit posesor al unei cartele prepay nou-noute Orange Romania. Plus o hartie care-ti confirma ca ai si incarcat-o cu ceva bani si o indicatie sa suni la numarul steluta-osuta-diez.
- la numarul steluta-osuta-diez te intampina un meniu cu cateva sute de optiuni. Probabil programatorii sunt platiti la kilogram pe aici.
- oook acum ce planuri tarifare sa alegi? Nu sunt decat cateva zeci, lejer. Inchizi ochii si alegi unul la nimereala, n-ai altfel nici o sansa ca oricum sunt raspindite pe zece ecrane, pana navighezi la capat ai uitat de und ai pornit (vezi, de aia nu folosesc pensionarii din Romania telefoane mobile)
- optiunile pe care de fapt le vrei sunt incompatibile, asa ca trebuie sa te hotarasti ce e mai important - sa vorbesti cu parintii sau sa te dai pe net. Alegi parintii (ce noroc, mai tarziu se va dovedi singura optiune valabila)
- poti alege si oferta de toamna 2008 sau primavara 2009. Stiam eu, calatoria in timp TOTUSI e posibila!
- ooo, ai insa si posibilitatea sa incerci 7 zile gratis netul, meserie, nu mai trebuie sa mergi la Mall. Optiunea ASTA nu e incompatibila. Se declanseaza momentul de euforie al zilei.
- setarile de net ti se spune sa le iei simplu de la www.orange.ro. A naibii, cum sa ajungi pe net ca sa iei setarile de net? Numai mie mi se pare ridicola chestia asta?
- suni la suport si navighezi optiune dupa optiune, apoi de la capat inca o data poate poate nimeresti unde trebuie. Si inca o data, a treia e castigatoare. raspunde o tanti care-ti zice ca suportul ala tehnic care-ti trebuie tie e pe bani. O juma de euro minutul. Pac.
- suni dincolo si astepti sa-ti zica o duduie robot tot felul de platitudini pe banii tai, vezi mai sus tariful/platitudine.
- dupa o vreme raspunde un domn competent care iti zice ca prin hatisul de optiuni de la stelutaosutadiez poti sa-ti aduci setarile singur. Nu astepti sa se duca si alti centi si-i zici pa.
- meniul blabladiez se plange ca are probleme de retea si te lasa balta. Mai incerci mai tarziu.
- introduci de mana marca telefonului, apoi modelul. Operatorul maria-sa Orange nu e in stare sa vada ce telefoane are in retea. Asta ar trebui sa fie o veste buna in contextul Big Brother, ma gandesc (din ciclul "hai sa gasim ceva pozitiv in toata idiotenia asta")
- hopa, Orange n-a auzit de Sony Ericsson Aino. Nici de U10i. Ai abandonat deja?
- alegi la intamplare un alt model de telefon S-E pe care l-ai vazut prin vitrine, daca-s contemporane or fi si optiunile la fel, nuuu?
- no dar acum CARE setari sa le iei? Sunt trei optiuni plus "toate". Normal ca alegi "toate", ce-i sigur e sigur.
- trece o vreme si-ti vine un mesaj cu setari de MMS. Incepe bine, iti zici, astea erau primele optiuni din lista. Astepti frematand restul.
- dupa doua ore ii dai dracului si repeti procedura de cerere setari. De data asta, fiindca oricum de fapt vroiai internet, alegi setarile de internet.
- trece o vreme si vin niste setari de browser. Browserul e de net, nuuu? Grozav. Netul insa tot nu merge.
- injuri un pic dar macar stii ca a treia optiune e castigatoare. Alegi WAP si astepti. Si astepti.
- dupa o vreme iti vine un mesaj care-ti zice ca ai avut deja doua cereri de setari in ultimele 24 de ore, sa stai naibii pe kuru tau ce-ti tot trebuie avioane.
- te duci cu telefonul la un ghiseu Orange sa dai cu el la cineva nevinovat in cap.
- acolo insa o tipa iti spune ca oricum, netul prin calculator NU merge cu oferta aia speciala. Optiuni incompatibile, senzatie de deja-vu.
- traiasca Mall-ul si Aino ca are wireless.
Cine se gandeste macar ca asa ar fi normal sa se desfasoare o sesiune de setari, sau ca e normal ca operatorul sa-ti ofere o astfel de flexibilitate, sa fie atent ca e spalat pe creier sau cu tulburari de personalitate.
luni, 20 decembrie 2010
joi, 9 decembrie 2010
Surpriza de sub nas
Hai ca nu-mi vine sa cred.
Domnii oameni de stiinta tocmai au facut ditamai descoperirea epocala cum ca intr-adevar ADN-ul asa cum il stim noi nu este singura posibilitate de ADN:
NASA finds new life form
Acuma nu vreau sa zic ca nu este o chestie super cool si noua, dar surpriza cu care a fost anuntata si primita ma nelinisteste existential. Conform Wikipedia, de mult se gandeau unii ca ar fi posibil asa ceva:
Arsenic as alternative to phosporous
insa pe vremea editarii articolului stadiul era inca de "This section's factual accuracy is disputed". Notand in treacat si faptul extraordinar ca draga de NASA a reusit astfel sa decida o disputa de pe Wikipedia (una din cele 3287623589761234), ceea ce ma lasa pe mine cu gura cascata este surpriza cu care au anuntat descoperirea, si cum se gandesc cu excitare ca de acum o sa poata cauta si ALTE tipuri de forme de viata in univers.
Exact, comunitatea pare sa recunoasca cu dezinvoltura ca nu ar fi luat deloc in considerare ipoteza cum ca o forma de viata diferita de cea de pe meleagurile noastre ar putea exista cu adevarat. Adica cum ar spune intelepciunea populara: ori la bal ori la spital, Banatu'i fruncea... da-le naibii de citate: cum naiba, astia chiar erau convinsi ca daca aici e asa, TREBUIE sa fie peste tot asa? Unde-i atitudinea stiintifica aici? Ipoteze si de-astea??? Sunt de-a dreptulingretosat siderat de atata ingustime in practica.
Si eu care credeam ca imaginea de mai jos este o gluma... pai nu-i gluma deloc fratilor, este o realitate zilnica.
O zic fiindca sunt convins ca de acum exobiologii vor cauta ADN normal PLUS din ala cu arsenic. Si atat. Fiindca na, asta avem cu asta defilam.
Domnii oameni de stiinta tocmai au facut ditamai descoperirea epocala cum ca intr-adevar ADN-ul asa cum il stim noi nu este singura posibilitate de ADN:
NASA finds new life form
Acuma nu vreau sa zic ca nu este o chestie super cool si noua, dar surpriza cu care a fost anuntata si primita ma nelinisteste existential. Conform Wikipedia, de mult se gandeau unii ca ar fi posibil asa ceva:
Arsenic as alternative to phosporous
insa pe vremea editarii articolului stadiul era inca de "This section's factual accuracy is disputed". Notand in treacat si faptul extraordinar ca draga de NASA a reusit astfel sa decida o disputa de pe Wikipedia (una din cele 3287623589761234), ceea ce ma lasa pe mine cu gura cascata este surpriza cu care au anuntat descoperirea, si cum se gandesc cu excitare ca de acum o sa poata cauta si ALTE tipuri de forme de viata in univers.
Exact, comunitatea pare sa recunoasca cu dezinvoltura ca nu ar fi luat deloc in considerare ipoteza cum ca o forma de viata diferita de cea de pe meleagurile noastre ar putea exista cu adevarat. Adica cum ar spune intelepciunea populara: ori la bal ori la spital, Banatu'i fruncea... da-le naibii de citate: cum naiba, astia chiar erau convinsi ca daca aici e asa, TREBUIE sa fie peste tot asa? Unde-i atitudinea stiintifica aici? Ipoteze si de-astea??? Sunt de-a dreptul
Si eu care credeam ca imaginea de mai jos este o gluma... pai nu-i gluma deloc fratilor, este o realitate zilnica.
O zic fiindca sunt convins ca de acum exobiologii vor cauta ADN normal PLUS din ala cu arsenic. Si atat. Fiindca na, asta avem cu asta defilam.
sâmbătă, 27 noiembrie 2010
Nu gandesc si totusi exist
(vezi si prima parte)
Bineinteles aceasta are si o interesanta concluzie negativa, cum ca omul nu ar fi cu adevarat "inteligent" si nu ar avea cu adevarat "liber arbitru". Asa-i oare? Cata vreme reactioneaza pe baza unor reguli impuse (de experienta, de gene, de context) nu prea putem spune ca ia decizii libere si "la intamplare", si nici ca este cu adevarat "creativ". Pe mine insa nu ma deranjeaza deloc aceasta concluzie. Asta sunt, cu asta defilez, si sunt mandru de ce a realizat omul pana acum cu aparatul lui simplist.
Nu in ultimul rand, un fel de intelegere dobandeste englezul chiar in momentul in care memorizeaza aceste reguli. El va intelege cum un semn va curge dintr-altul, poate va dezvolta propria sa "Logica" din aceasta si va produce ceva ce nu este un simplu raspuns ci ceva original. Situatia ca ACEST produs original sa fie inteles de adevaratii vorbitori de chineza nu este deloc garantata! Acesti vorbitori de chineza nu sunt si cunoscatori de "Logica", pentru ca semnelor li s-a atribuit un alt inteles pentru care ei, chiar vorbitori nativi de chineza fiind, nu au nici un acces la semantica. Asta nu ii face insa mai putin inteligenti ca inainte. Prin aceasta inversiune se poate sustine la fel si ca englezul gandeste chinezeste - la un anumit nivel, intr-o anumita masura, deci in cantitati dificil de definit (daca chiar se pot defini din afara camerei), in functie de cantitatea de intelesuri proprii atribuite suitei de simboluri. Pastrand mecanismul de functionare presupus in camera chinezeasca (si nu numai), inteligenta se transforma dintr-o stare binara intr-un spatiu continuu, sustinut de o masa critica de reguli si un mecanism sa le pastreze si sa le prelucreze in timp util.
Concluzia negativa a acestei a doua parti? Caci si aici exista una negativa: comunicarea intre doua inteligente este foarte dificila. E esential ca cele doua inteligente sa aiba un bagaj comun de cunostinte (deci simboluri, intelesuri) si o limba comuna (sau alta metoda) pentru a si le transmite. Cum e cand se intalnesc oameni din culturi diferite? Deja e problematic, ce sa mai vorbim de comunicarea cu furnicile sau extraterestrii.
Ca sa ma si repet (cred ca am mai spus asta pe undeva, eu si castravetii mei): noi programam in calculatoare numai reguli. Daca insa inauntru au loc procese emergente sansele de a le detecta sunt minore, si oricum odata detectate prima intentie ne-ar fi de a le "corecta" printr-un nou set de reguli. Ironic, nu?
Bineinteles aceasta are si o interesanta concluzie negativa, cum ca omul nu ar fi cu adevarat "inteligent" si nu ar avea cu adevarat "liber arbitru". Asa-i oare? Cata vreme reactioneaza pe baza unor reguli impuse (de experienta, de gene, de context) nu prea putem spune ca ia decizii libere si "la intamplare", si nici ca este cu adevarat "creativ". Pe mine insa nu ma deranjeaza deloc aceasta concluzie. Asta sunt, cu asta defilez, si sunt mandru de ce a realizat omul pana acum cu aparatul lui simplist.
Nu in ultimul rand, un fel de intelegere dobandeste englezul chiar in momentul in care memorizeaza aceste reguli. El va intelege cum un semn va curge dintr-altul, poate va dezvolta propria sa "Logica" din aceasta si va produce ceva ce nu este un simplu raspuns ci ceva original. Situatia ca ACEST produs original sa fie inteles de adevaratii vorbitori de chineza nu este deloc garantata! Acesti vorbitori de chineza nu sunt si cunoscatori de "Logica", pentru ca semnelor li s-a atribuit un alt inteles pentru care ei, chiar vorbitori nativi de chineza fiind, nu au nici un acces la semantica. Asta nu ii face insa mai putin inteligenti ca inainte. Prin aceasta inversiune se poate sustine la fel si ca englezul gandeste chinezeste - la un anumit nivel, intr-o anumita masura, deci in cantitati dificil de definit (daca chiar se pot defini din afara camerei), in functie de cantitatea de intelesuri proprii atribuite suitei de simboluri. Pastrand mecanismul de functionare presupus in camera chinezeasca (si nu numai), inteligenta se transforma dintr-o stare binara intr-un spatiu continuu, sustinut de o masa critica de reguli si un mecanism sa le pastreze si sa le prelucreze in timp util.
Concluzia negativa a acestei a doua parti? Caci si aici exista una negativa: comunicarea intre doua inteligente este foarte dificila. E esential ca cele doua inteligente sa aiba un bagaj comun de cunostinte (deci simboluri, intelesuri) si o limba comuna (sau alta metoda) pentru a si le transmite. Cum e cand se intalnesc oameni din culturi diferite? Deja e problematic, ce sa mai vorbim de comunicarea cu furnicile sau extraterestrii.
Ca sa ma si repet (cred ca am mai spus asta pe undeva, eu si castravetii mei): noi programam in calculatoare numai reguli. Daca insa inauntru au loc procese emergente sansele de a le detecta sunt minore, si oricum odata detectate prima intentie ne-ar fi de a le "corecta" printr-un nou set de reguli. Ironic, nu?
miercuri, 17 noiembrie 2010
Gandesc deci cica exist
Camera chinezeasca porneste de la exemplul unui englez fara habar de limba chineza, care cu un set de reguli in fata poate produce raspunsuri corecte la intrebari in aceasta limba. Dar el totusi nu are habar de limba chineza deci nu are habar de ce produce acolo! La fel si un program cu un set de instructiuni poate da raspunsuri super corecte la intrebari super complicate fara insa a intelege despre ce este vorba, deci fara a fi de fapt inteligent. Se demonstreaza astfel ca inteligenta artificiala oricat ar fi de incarcata de reguli (sintaxa) nu este de fapt inteligenta cata vreme este lipsita de inteles (semantica).
Eu insa cred ca aceasta este o falsa dihotomie. Caci ce este semantica de fapt? Ce este intelesul? Este o suma de corelatii intre informatii. La urma urmei nici creierul sau mintea unui om nu este altceva decat o suma de experiente si de reactii la ele, ponderate de anumite inclinari ale personalitatii fiecaruia, totul facilitat de mecanismele de comunicare si stocare neuronale. Deci faptul ca "intelegem" ceva este practic maparea rapida a acelui concept peste suma cunostintelor noastre si nimic altceva. Englezul din camera pur si simplu nu are acele cunostinte pentru a intelege ce semn chinezesc se mapeaza pe ce concept - pentru ca nu i s-a furnizat in prealabil nici o cunostinta despre conceptele respective. Astfel in aceasta camera nu este vorba de o lipsa a lui de inteligenta ci de o lipsa de informare. Omul a primit prea putine reguli si i s-a refuzat tocmai setul de reguli care spun "semnul asta este o casa" - casa avand-o deja definita printr-un set mai vechi de reguli. Sustin astfel ca "inteligenta" nu este altceva decat un set extins de reguli, iar diferenta dintre camera chinezeasca si adevarata inteligenta artificiala (sau naturala) este numai una cantitativa.
Eu insa cred ca aceasta este o falsa dihotomie. Caci ce este semantica de fapt? Ce este intelesul? Este o suma de corelatii intre informatii. La urma urmei nici creierul sau mintea unui om nu este altceva decat o suma de experiente si de reactii la ele, ponderate de anumite inclinari ale personalitatii fiecaruia, totul facilitat de mecanismele de comunicare si stocare neuronale. Deci faptul ca "intelegem" ceva este practic maparea rapida a acelui concept peste suma cunostintelor noastre si nimic altceva. Englezul din camera pur si simplu nu are acele cunostinte pentru a intelege ce semn chinezesc se mapeaza pe ce concept - pentru ca nu i s-a furnizat in prealabil nici o cunostinta despre conceptele respective. Astfel in aceasta camera nu este vorba de o lipsa a lui de inteligenta ci de o lipsa de informare. Omul a primit prea putine reguli si i s-a refuzat tocmai setul de reguli care spun "semnul asta este o casa" - casa avand-o deja definita printr-un set mai vechi de reguli. Sustin astfel ca "inteligenta" nu este altceva decat un set extins de reguli, iar diferenta dintre camera chinezeasca si adevarata inteligenta artificiala (sau naturala) este numai una cantitativa.
duminică, 7 noiembrie 2010
Cartile si memoria
Mi-am pierdut o carte draga.
Am citit-o o singura data, insa a durat foarte mult pentru ca am revenit si am revenit si am revenit. Apoi am terminat-o si am pus-o deoparte cu gandul sa o recitesc mai tarziu. Apoi am pierdut-o.
Cand am realizat asta am cautat-o. O vreme, asa superficial cum ma pricep eu sa caut, apoi m-am obisnuit cu gandul ca a disparut. Dupa inca cativa ani am inceput sa ma gandesc sa o cumpar din nou... Am intrebat in vreo doua librarii si am aflat ca nu s-a reeditat (fiind destul de veche). Asa ca m-am gandit, lasa ca o sa ma uit prin anticariate. Si iarasi au mai trecut ceva ani. In drumul meu nu sunt anticariate.
Intr-o zi trec pe langa o taraba cu titlu pompos "anticariat". Gandul cartii mele pierdute imi vine imediat in minte... Ma indrept catre taraba, ma uit peste cotoarele cartilor si aproape imediat vad un cotor subtire, cenusiu, pe care nu scrie nimic.
O iau si o platesc.
Acum o recitesc.
Italo Calvino - Orasele invizibile
Am citit-o o singura data, insa a durat foarte mult pentru ca am revenit si am revenit si am revenit. Apoi am terminat-o si am pus-o deoparte cu gandul sa o recitesc mai tarziu. Apoi am pierdut-o.
Cand am realizat asta am cautat-o. O vreme, asa superficial cum ma pricep eu sa caut, apoi m-am obisnuit cu gandul ca a disparut. Dupa inca cativa ani am inceput sa ma gandesc sa o cumpar din nou... Am intrebat in vreo doua librarii si am aflat ca nu s-a reeditat (fiind destul de veche). Asa ca m-am gandit, lasa ca o sa ma uit prin anticariate. Si iarasi au mai trecut ceva ani. In drumul meu nu sunt anticariate.
Intr-o zi trec pe langa o taraba cu titlu pompos "anticariat". Gandul cartii mele pierdute imi vine imediat in minte... Ma indrept catre taraba, ma uit peste cotoarele cartilor si aproape imediat vad un cotor subtire, cenusiu, pe care nu scrie nimic.
O iau si o platesc.
Acum o recitesc.
Italo Calvino - Orasele invizibile
duminică, 24 octombrie 2010
Berea si amintirile
A fost odata ca niciodata,
Pe cand berea tinea vreo trei zile, dupa care se tulbura si nu era prea bine pentru tine s-o mai bei...
Cand strainezul venit in vizita spunea bere nu multumesc ca de la ultima am facut imprastiat...
Pe cand circulau povesti despre un prieten al unui prieten al unui vecin al unui prieten care pe cuvantul meu daca nu a vazut un soarece intr-o sticla de bere, si toata lumea dadea din cap aprobator...
O vreme in care ca sa cumperi bere trebuia sa mergi cu sticle la schimb ca altfel nu primeai nimic...
Si cand sticla proaspat deschisa putea sa aiba gust de ulei, de la o sticla data inapoi gresit, din intamplare sau din comoditate - cineva n-avusese destule goale pentru schimbul de mai sus, iar vanzatoarea fusese neatenta...
Iar daca sticla fusese ciobita, oricum intrase aer la ea si...
Cand iti faceai suport de creioane dintr-o cutie de bere taiata cu cutitul, ca dadea bine sa ai chestii din astea din strainatate pe masa...
Iar berea neagra era o curiozitate, de aceea "mai buna"...
Cand se vindea BR RC in camin - cu 2 lei oare? Sau ala era CFF-ul?
Si se stoca sub pat sau in dulapuri bine inchise ca sa nu o ajunga "prietenii care platesc mai tarziu"...
Insa tu dadeai faliment in incercarea de a te face vanzator, fiindca ti-ai consumat propria marfa... berea adica.
Cand calculai pentru seara de chef cam o lada de bere de caciula, ca doar mai vin si invitati (care insa nu prea veneau cu mana goala)...
Dar trebuia sa organizezi inainte casete cu sticle goale, ca fara ambalaj la schimb...
Insa de unde ajungea cineva - primul posesor - sa posede o caseta, a ramas pana in ziua de azi o enigma pentru mine...
Si asa te duceai cu pile si cu caseta direct la fabrica ca sa poti lua mai multa deodata...
O vreme cand puteai sa deschizi usor sticla de bere cu dintii, ca tabla din capace era moale...
Ba chiar cu ochiul - unii cel putin...
Oare nu exista si bere cu capac de aluminiu din ala de trageai de limba, ca la sticlele de ulei? Hmm...
Cand eticheta statea aiurea de stramba ba se si dezlipea si avea mai nene un clei maro si unsurossssss...
Iar daca treceai pe langa fabrica de bere mirosea totul asa dulceag...
Pe cand exista berea "Pinguin" facuta si imbuteliata la fabrica de frigidere. Ok, asta a fost mai tarziu, dar cum ii zicea de fapt??.
A fost odata...
Pe cand berea tinea vreo trei zile, dupa care se tulbura si nu era prea bine pentru tine s-o mai bei...
Cand strainezul venit in vizita spunea bere nu multumesc ca de la ultima am facut imprastiat...
Pe cand circulau povesti despre un prieten al unui prieten al unui vecin al unui prieten care pe cuvantul meu daca nu a vazut un soarece intr-o sticla de bere, si toata lumea dadea din cap aprobator...
O vreme in care ca sa cumperi bere trebuia sa mergi cu sticle la schimb ca altfel nu primeai nimic...
Si cand sticla proaspat deschisa putea sa aiba gust de ulei, de la o sticla data inapoi gresit, din intamplare sau din comoditate - cineva n-avusese destule goale pentru schimbul de mai sus, iar vanzatoarea fusese neatenta...
Iar daca sticla fusese ciobita, oricum intrase aer la ea si...
Cand iti faceai suport de creioane dintr-o cutie de bere taiata cu cutitul, ca dadea bine sa ai chestii din astea din strainatate pe masa...
Iar berea neagra era o curiozitate, de aceea "mai buna"...
Cand se vindea BR RC in camin - cu 2 lei oare? Sau ala era CFF-ul?
Si se stoca sub pat sau in dulapuri bine inchise ca sa nu o ajunga "prietenii care platesc mai tarziu"...
Insa tu dadeai faliment in incercarea de a te face vanzator, fiindca ti-ai consumat propria marfa... berea adica.
Cand calculai pentru seara de chef cam o lada de bere de caciula, ca doar mai vin si invitati (care insa nu prea veneau cu mana goala)...
Dar trebuia sa organizezi inainte casete cu sticle goale, ca fara ambalaj la schimb...
Insa de unde ajungea cineva - primul posesor - sa posede o caseta, a ramas pana in ziua de azi o enigma pentru mine...
Si asa te duceai cu pile si cu caseta direct la fabrica ca sa poti lua mai multa deodata...
O vreme cand puteai sa deschizi usor sticla de bere cu dintii, ca tabla din capace era moale...
Ba chiar cu ochiul - unii cel putin...
Oare nu exista si bere cu capac de aluminiu din ala de trageai de limba, ca la sticlele de ulei? Hmm...
Cand eticheta statea aiurea de stramba ba se si dezlipea si avea mai nene un clei maro si unsurossssss...
Iar daca treceai pe langa fabrica de bere mirosea totul asa dulceag...
Pe cand exista berea "Pinguin" facuta si imbuteliata la fabrica de frigidere. Ok, asta a fost mai tarziu, dar cum ii zicea de fapt??.
A fost odata...
joi, 7 octombrie 2010
Despre parinti
Ce am mai invatat eu despre parinti? Ca pe parinti de fapt nu ii scoleaza nimeni ca sa fie parinti. Pot citi ei niste carti dar de fapt tot la plesneala iau decizii, dupa cum ii taie capul ca ar fi mai bine. Trebuie sa le ia, deci le iau. Bineinteles, se gandesc si la binele copiilor, al familiei, al lor si probabil si al vecinilor, dar pana la urma totul poate iesi si pe dos (si si iese) fiindca na, nu devii supraom daca ajungi parinte.
Cum au fost parintii tai? Cand ai fost copil ai crezut ce ti-au spus - normal, nu stiai altceva. Cand ai mai crescut i-ai considerat niste inapoiati pentru ca trebuia sa te desprinzi, sa-ti gasesti felul tau. Mai apoi ai inceput sa le vezi greselile si sa ii condamni ca nu-s perfecti. Apoi ai devenit parinte si surpriza: nu esti perfect. Ei insa de ce-ar fi fost?
Asta ti-e soarta, draga parinte. Sa dai cu stangu-n dreptul uneori, sa ti se scoata ochii chiar si atunci cand n-o faci, sa ti se urmeze sfaturile taman pe dos, si poate, daca vei avea noroc, cand vei deveni bunic sa fii mangaiat pe crestet cu intelegere si sa ti se spuna "lasa, a trecut".
Sa nu spui ca n-ai stiut.
Cum au fost parintii tai? Cand ai fost copil ai crezut ce ti-au spus - normal, nu stiai altceva. Cand ai mai crescut i-ai considerat niste inapoiati pentru ca trebuia sa te desprinzi, sa-ti gasesti felul tau. Mai apoi ai inceput sa le vezi greselile si sa ii condamni ca nu-s perfecti. Apoi ai devenit parinte si surpriza: nu esti perfect. Ei insa de ce-ar fi fost?
Asta ti-e soarta, draga parinte. Sa dai cu stangu-n dreptul uneori, sa ti se scoata ochii chiar si atunci cand n-o faci, sa ti se urmeze sfaturile taman pe dos, si poate, daca vei avea noroc, cand vei deveni bunic sa fii mangaiat pe crestet cu intelegere si sa ti se spuna "lasa, a trecut".
Sa nu spui ca n-ai stiut.
sâmbătă, 25 septembrie 2010
Romania grecizata
Un articol ce mi-a dat fiori. Nu e despre Romania, dar gasesc ATATEA asemanari ca mi se zbarleste parul...
- minciuna catre EU (dati-ne bani sa mai angajam bugetari)
- Goldman Sachs (si cum dispare deficitul bugetar)
- sistem de educatie si sanitar in colaps (las ca mergem la privati)
- poporul de fapt nu vrea sa schimbe nimic (merge foarte bine cu o mita)
- demonstratii violente (m... boc)
- pomana electorala (cat ziceam ca-i varsta de pensionare?)
- neincrederea in aproape (in hotul ala?)
- preotul om de afaceri (ia hai sa mi te confesezi!)
Michael Lewis - Beware of Greeks Bearing Bonds
Fara alte comentarii. De rumegat.
- minciuna catre EU (dati-ne bani sa mai angajam bugetari)
- Goldman Sachs (si cum dispare deficitul bugetar)
- sistem de educatie si sanitar in colaps (las ca mergem la privati)
- poporul de fapt nu vrea sa schimbe nimic (merge foarte bine cu o mita)
- demonstratii violente (m... boc)
- pomana electorala (cat ziceam ca-i varsta de pensionare?)
- neincrederea in aproape (in hotul ala?)
- preotul om de afaceri (ia hai sa mi te confesezi!)
Michael Lewis - Beware of Greeks Bearing Bonds
Fara alte comentarii. De rumegat.
vineri, 17 septembrie 2010
Alta poveste cu trenuri
Iarasi trenuri, iarasi cu muzica-n urechi, iarasi noapte, iarasi gari... mi se pare ca desi isi schimba fetele, oamenii din gari si trenuri sunt aceiasi. Acelasi baiat de baiat cu parul gelat, aceeasi stewardesa pensionata, aceeasi chinezoaica vorbind la telefon, acelasi tip cu alura de tipa prietenoasa, acelasi politai masiv, aceeasi tanti stearsa cu naframa... toti sunt aceiasi si totusi toti sunt noi. Oare eu sunt acelasi sau sunt unul nou? N-am timp de alte ganduri ca trenul intra in gara si urc, ajungand langa tipul prietenos care ma priveste prietenos. Nu ma conformez.
La difuzor se aud voci puternice, e cazul sa scot castile si ce-mi aud urechile: din cauza unui accident cu persoane, trenul opreste in gara urmatoare definitiv. Dati-va jos fraierilor si ascultati la megafoane ce si cum. Valeu, imi zic, dar ce-o fi facut cu persoanele alea ca a trebuit sa opreasca circulatia trenurilor??? Brrr, cobor infiorat. Pe peron dezorientare, megafoanele tac chitic iar persoanele in uniforma se dovedesc a fi insotitori de handicapati, gunoieri sau agenti de siguranta. Nici un folos sa-i intrebi deci - nu ca nu i-ar fi intrebat tot al doilea calator.
In gara e un tip in uniforma de ceferist in fata ghiseului inchis de informatii. Pare competent, cel putin asa gandesc eu si inca douazeci de cetateni de toate sexele care fac coada in fata lui si-l intreaba toti acelasi lucru: ce ne facem acum nene? Nenea ne zice sa iesim la locul de taxiuri afara si la stanga si sa asteptam 20 de minute pana vin taxiurile din gara ailalta aducand alti oameni enervati de acolo. Ar fi putut sa puna un robot sa spuna chestia asta ca tot nu ne-am fi dat seama (eventual trebuia sa incrementeze minutele de intarziere din timp in timp).
Afara e racorica placuta, bate vantul taios adica. Ne strangem tot grupul unii aproape de altii si inaintam ordonat catre taxiuri - evident nu-s alea care ne intereseaza fiindca au evident numere locale. Asteptam, intrebandu-ne unii pe altii daca asteptam aceleasi taxiuri. ca si cum n-ar fi fost evident - cine naiba mai sta ca fraieru' in fata gramezii de taxiuri libere in speranta ca nu va trebui sa plateasca in plus.
De grup se apropie un tip cu un dulau si se intereseaza daca asteptam acelasi taxi (s-a integrat imediat cum s-ar zice). A ales sa intrebe pe singura persoana care vorbea la telefon (chinezoaica de mai sus) care a inceput prin a se speria de dulau apoi i-a raspuns politicos si a continuat la telefon. Ba nu, mai e un tip la telefon mai departe un pic care se plange ca e ultimul si vai de capul lui cand o sa prinda un taxi. Oricum nu vine niciunul. Ma plictisesc si ma duc sa apas butonul de informatii ca sa ma intretin cu permanenta de la informatii in legatura cu trenul absent. Tipul nu stie nimic nou dar mi-au mai trecut cateva minute asteptandu-l pe muzica de Vivaldi la difuzor.
Dupa o vreme apare ceferistul competent si ne zice ca un tren special o sa circule de la peronul trei. Fraierilor, se subintelege. Fraierii se bulucesc catre peronul trei si se aranjeaza in ordinea sperantelor, mai aproape sau mai departe de scari. Nu vine nimic, insa se aud aununturi dupa anunturi care toate spun cam acelasi lucru, numai numarul trenului se schimba (exista in gara asta oare trenuri care merg si intr-o ALTA directie???). Dupa o vreme o voce la megafon ne comunica ca trenul special va pleca de la peronul unu. Fraierii se bulucesc ordonat catre peronul unu. Si stau acolo. Si stau. Uuu vine trenul! Ne inghesuim in el unde ni se comunica (la megafon, dragul de el) ca n-o sa oprim nicaieri pe parcurs ci doar la statia terminus. Fine with me.
Atunci insa de ce oprim pe parcurs??? Ni se zice ca e o oprire tehnica, asa ca nu ne ramane decat sa ne uitam in ochii umezi ai celor din statia intermediara care isi strivesc nasurile de usile care nu se mai deschid. Pai n-ar vrea si ei sa calatoreasca cu trenul asta? Trenul spre fericire? Aleluia! Nici vorba, stati acolo pacatosilor si ardeti in focurile... na ca ma intrerupe megafonul care ne zice ca vom intarzia 4 minute din cauza unui accident cu persoane. Stai un pic, INCA un accident cu persoane? Sau e tot ala? Se petrec lucruri ciudate aici. Nimic nu e ce pare a fi. Doamnele din compartiment povestesc istorioare de groaza cu oameni calcati de tren, ambulante si accidente. Ne distram de minune.
In sfarsit ajung la destinatie. Ura, coboram toti, inclusiv chinezoaica vorbind in continuare la telefon (sau poate nu si-l mai poate dezlipi de ureche de cativa ani, nu stiu). La chioscul garii singur deschis imi iau provizii = bere si pornesc catre taxi. Greu sa te intelegi cu taxistii astia pe limba lor, noroc ca numele hotelurilor nu necesita declinari speciale... dar uite hotelul! Fericit intru in hol si ma indrept catre barmanul-receptioner.
Zambetul imi piere repede cand tipul imi spune ca n-am nici o rezervare, eventual luna viitoare dar clar NU azi. Ha??? Tipul e eficienta intruchipata, da imediat telefon la centrul de rezervari de unde i se zice ca nu exista nici o camera libera in intreg orasul fiindca e nusce targ de masinisti si tzeapa. Eventual in oraselul vecin. Hmmm. Cu demnitate ii spun ca asa aranjamente nu ma intereseaza si decat nustiuunde mai bine ma intorc acasa. Tipul ma priveste ciudat si nu zice nimic, la care ii comunic ca ma retrag un pic pentru consultari. Hop scot compu din geanta si-mi citesc posta - vai ce bou is, aveam rezervare la ALT hotel. Cu aceeasi figura demna ii comunic receptionerului ca vreau un taxi, si ma eclipsez. Pe asta l-am bagat in ceata.
Afara cat pe ce sa ma urc in masina unui alt taxist: adica nu a celui chemat la telefon, nu ca n-ar fi facut totul sa ma sui la el dar eu am ramas ferm - telefonat asteptat. In sfarsit, a aparut si cel asteptat, astalalt a mormait pe limba lui (nu foarte diferita de ce zicea pana acum - adica n-am prea inteles nici inainte nici dupa). Nu ca asta nou ar fi vorbit mai bine, oricum permisul nu si l-a luat pe aici dupa ce manevre a facut la intoarcere. Mi-am pus repede centura, vreau sa-mi revad familia curand.
Oooh, dar ce hotel sclifosit am domnilor, cine-mi rezerva camerele trebuie ca ma iubeste (la cum arata cu ochii bulbucati, sper ca ma insel). Ma instalez intr-un junior suite in care cred ca as putea juca un pic de beach volley daca as avea cu cine si ar fi nisip pe jos. Aaah provizia de bere soseste la timp, si daca nu mi-ar fi lene as si iesi s-o ascult pe tanti din lobby cum canta la pian - de fapt as iesi sa mananc ceva dar mi-i leeeeeeeeennnnnnnnnneeeeeeeee asa ca si alunele din minibar sunt bune. Adica nu-s, dar ceaiul de musetel primit din mila receptionistei (cica tusesc tare) e suficient sa le faca consumabile.
A sosit si vremea dusului. Um, am mentionat ca nici aici nu-s despartite dusurile de restul baii? Am inceput sa ma obisnuiesc sa plescai prin baltoace dupa dus, macar astia sunt constienti si mi-au dat si papuci de casa. Oricum, in dus am un scaunel. Na, asta e ceva nou! M-or fi vazut asa mai handicapat. E comod insa domnilor, zau! Nu merita sa ma atac, ca daca vii la 1 noaptea in camera e ceva extraordinar sa stai jos in timp ce te speli pe cap. Mai ales dupa ce ti-l incalzesti un pic inainte cu dusul care are numai doua pozitii: "fierbinte" si "au" (unde "au"=varianta prescurtata a "f*@*##@§°i"). Secretul e sa astepti un pic, timp in care li se termina apa calda (ha, ha) si din fierbinte devine ok. Sau sunt eu crioman? In fine, gata, plici plici catre halat (am si halat, cooool) si buf in pat la nani.
Over. A fost o seara
La difuzor se aud voci puternice, e cazul sa scot castile si ce-mi aud urechile: din cauza unui accident cu persoane, trenul opreste in gara urmatoare definitiv. Dati-va jos fraierilor si ascultati la megafoane ce si cum. Valeu, imi zic, dar ce-o fi facut cu persoanele alea ca a trebuit sa opreasca circulatia trenurilor??? Brrr, cobor infiorat. Pe peron dezorientare, megafoanele tac chitic iar persoanele in uniforma se dovedesc a fi insotitori de handicapati, gunoieri sau agenti de siguranta. Nici un folos sa-i intrebi deci - nu ca nu i-ar fi intrebat tot al doilea calator.
In gara e un tip in uniforma de ceferist in fata ghiseului inchis de informatii. Pare competent, cel putin asa gandesc eu si inca douazeci de cetateni de toate sexele care fac coada in fata lui si-l intreaba toti acelasi lucru: ce ne facem acum nene? Nenea ne zice sa iesim la locul de taxiuri afara si la stanga si sa asteptam 20 de minute pana vin taxiurile din gara ailalta aducand alti oameni enervati de acolo. Ar fi putut sa puna un robot sa spuna chestia asta ca tot nu ne-am fi dat seama (eventual trebuia sa incrementeze minutele de intarziere din timp in timp).
Afara e racorica placuta, bate vantul taios adica. Ne strangem tot grupul unii aproape de altii si inaintam ordonat catre taxiuri - evident nu-s alea care ne intereseaza fiindca au evident numere locale. Asteptam, intrebandu-ne unii pe altii daca asteptam aceleasi taxiuri. ca si cum n-ar fi fost evident - cine naiba mai sta ca fraieru' in fata gramezii de taxiuri libere in speranta ca nu va trebui sa plateasca in plus.
De grup se apropie un tip cu un dulau si se intereseaza daca asteptam acelasi taxi (s-a integrat imediat cum s-ar zice). A ales sa intrebe pe singura persoana care vorbea la telefon (chinezoaica de mai sus) care a inceput prin a se speria de dulau apoi i-a raspuns politicos si a continuat la telefon. Ba nu, mai e un tip la telefon mai departe un pic care se plange ca e ultimul si vai de capul lui cand o sa prinda un taxi. Oricum nu vine niciunul. Ma plictisesc si ma duc sa apas butonul de informatii ca sa ma intretin cu permanenta de la informatii in legatura cu trenul absent. Tipul nu stie nimic nou dar mi-au mai trecut cateva minute asteptandu-l pe muzica de Vivaldi la difuzor.
Dupa o vreme apare ceferistul competent si ne zice ca un tren special o sa circule de la peronul trei. Fraierilor, se subintelege. Fraierii se bulucesc catre peronul trei si se aranjeaza in ordinea sperantelor, mai aproape sau mai departe de scari. Nu vine nimic, insa se aud aununturi dupa anunturi care toate spun cam acelasi lucru, numai numarul trenului se schimba (exista in gara asta oare trenuri care merg si intr-o ALTA directie???). Dupa o vreme o voce la megafon ne comunica ca trenul special va pleca de la peronul unu. Fraierii se bulucesc ordonat catre peronul unu. Si stau acolo. Si stau. Uuu vine trenul! Ne inghesuim in el unde ni se comunica (la megafon, dragul de el) ca n-o sa oprim nicaieri pe parcurs ci doar la statia terminus. Fine with me.
Atunci insa de ce oprim pe parcurs??? Ni se zice ca e o oprire tehnica, asa ca nu ne ramane decat sa ne uitam in ochii umezi ai celor din statia intermediara care isi strivesc nasurile de usile care nu se mai deschid. Pai n-ar vrea si ei sa calatoreasca cu trenul asta? Trenul spre fericire? Aleluia! Nici vorba, stati acolo pacatosilor si ardeti in focurile... na ca ma intrerupe megafonul care ne zice ca vom intarzia 4 minute din cauza unui accident cu persoane. Stai un pic, INCA un accident cu persoane? Sau e tot ala? Se petrec lucruri ciudate aici. Nimic nu e ce pare a fi. Doamnele din compartiment povestesc istorioare de groaza cu oameni calcati de tren, ambulante si accidente. Ne distram de minune.
In sfarsit ajung la destinatie. Ura, coboram toti, inclusiv chinezoaica vorbind in continuare la telefon (sau poate nu si-l mai poate dezlipi de ureche de cativa ani, nu stiu). La chioscul garii singur deschis imi iau provizii = bere si pornesc catre taxi. Greu sa te intelegi cu taxistii astia pe limba lor, noroc ca numele hotelurilor nu necesita declinari speciale... dar uite hotelul! Fericit intru in hol si ma indrept catre barmanul-receptioner.
Zambetul imi piere repede cand tipul imi spune ca n-am nici o rezervare, eventual luna viitoare dar clar NU azi. Ha??? Tipul e eficienta intruchipata, da imediat telefon la centrul de rezervari de unde i se zice ca nu exista nici o camera libera in intreg orasul fiindca e nusce targ de masinisti si tzeapa. Eventual in oraselul vecin. Hmmm. Cu demnitate ii spun ca asa aranjamente nu ma intereseaza si decat nustiuunde mai bine ma intorc acasa. Tipul ma priveste ciudat si nu zice nimic, la care ii comunic ca ma retrag un pic pentru consultari. Hop scot compu din geanta si-mi citesc posta - vai ce bou is, aveam rezervare la ALT hotel. Cu aceeasi figura demna ii comunic receptionerului ca vreau un taxi, si ma eclipsez. Pe asta l-am bagat in ceata.
Afara cat pe ce sa ma urc in masina unui alt taxist: adica nu a celui chemat la telefon, nu ca n-ar fi facut totul sa ma sui la el dar eu am ramas ferm - telefonat asteptat. In sfarsit, a aparut si cel asteptat, astalalt a mormait pe limba lui (nu foarte diferita de ce zicea pana acum - adica n-am prea inteles nici inainte nici dupa). Nu ca asta nou ar fi vorbit mai bine, oricum permisul nu si l-a luat pe aici dupa ce manevre a facut la intoarcere. Mi-am pus repede centura, vreau sa-mi revad familia curand.
Oooh, dar ce hotel sclifosit am domnilor, cine-mi rezerva camerele trebuie ca ma iubeste (la cum arata cu ochii bulbucati, sper ca ma insel). Ma instalez intr-un junior suite in care cred ca as putea juca un pic de beach volley daca as avea cu cine si ar fi nisip pe jos. Aaah provizia de bere soseste la timp, si daca nu mi-ar fi lene as si iesi s-o ascult pe tanti din lobby cum canta la pian - de fapt as iesi sa mananc ceva dar mi-i leeeeeeeeennnnnnnnnneeeeeeeee asa ca si alunele din minibar sunt bune. Adica nu-s, dar ceaiul de musetel primit din mila receptionistei (cica tusesc tare) e suficient sa le faca consumabile.
A sosit si vremea dusului. Um, am mentionat ca nici aici nu-s despartite dusurile de restul baii? Am inceput sa ma obisnuiesc sa plescai prin baltoace dupa dus, macar astia sunt constienti si mi-au dat si papuci de casa. Oricum, in dus am un scaunel. Na, asta e ceva nou! M-or fi vazut asa mai handicapat. E comod insa domnilor, zau! Nu merita sa ma atac, ca daca vii la 1 noaptea in camera e ceva extraordinar sa stai jos in timp ce te speli pe cap. Mai ales dupa ce ti-l incalzesti un pic inainte cu dusul care are numai doua pozitii: "fierbinte" si "au" (unde "au"=varianta prescurtata a "f*@*##@§°i"). Secretul e sa astepti un pic, timp in care li se termina apa calda (ha, ha) si din fierbinte devine ok. Sau sunt eu crioman? In fine, gata, plici plici catre halat (am si halat, cooool) si buf in pat la nani.
Over. A fost o seara
duminică, 5 septembrie 2010
Despre copii
Copiii vostri nu sunt copiii vostri. Ei sunt fii si fiicele dorului vietii dupa ea insasi. Ei vin prin voi, insa nu din voi. Si desi sunt cu voi, nu va apartin. Aveti voie sa le dati dragostea voastra insa nu si gandurile voastre. Caci ei isi au gandurile lor. Aveti voie sa le dati corpurilor lor o casa, insa nu si sufletelor lor. Caci sufletele lor locuiesc in casa de maine. Pe care voi nu o puteti vizita, nici macar in visele voastre.
Aveti voie sa va straduiti sa fiti ca ei; dar nu incercati sa ii faceti pe ei asemenea voastra. Caci viata nu merge inapoi, nici nu ramane in ziua de ieri. Voi sunteti arcul din care copii vostri sunt trimisi ca niste sageti vii.
Asa le zicea Khalil Gibran.
Asa-i ca le zicea bine si frumos?
Asa-i ca e greu de crezut ca se poate asa ceva?
Asa-i ca asa e?
Aveti voie sa va straduiti sa fiti ca ei; dar nu incercati sa ii faceti pe ei asemenea voastra. Caci viata nu merge inapoi, nici nu ramane in ziua de ieri. Voi sunteti arcul din care copii vostri sunt trimisi ca niste sageti vii.
Asa le zicea Khalil Gibran.
Asa-i ca le zicea bine si frumos?
Asa-i ca e greu de crezut ca se poate asa ceva?
Asa-i ca asa e?
marți, 24 august 2010
Despre plictiseala
Ce e aia plictiseala totusi? Din cate aud, e ceva cand stai cu ochii-n soare si nu faci nimic fiindca nimic nu ti se (mai) pare interesant. Se spune ca odata cu varsta ai vazut si ai trait toate, si lipsit de exaltarea copilariei fata de lucrurile constant noi incepi sa te plictisesti.
Asta e probabil inceputul sfarsitului, si nu ma refer la sfarsitul biologic. Din acel moment esti demn de numele "batut in cap". Adica cum dom'le nu ti se intampla nimic? Alo, centrala, cum sa ti se intample ceva daca te-ai plafonat in insasi ideea ta limitata de "eu-sunt-adult-si-deci-stiu-totul"? Chiar iti inchipui ca stii totul si ca nimic nou si surprinzator nu mai exista pe lume? Poate nu esti constient de asta, de aceea incearca sa-ti aduci aminte de cate ori ti s-a spus in ultima vreme ca esti plafonat, retrograd, de moda veche, inchistat, rezistent la nou, inflexibil? Poate ca suntem obisnuiti sa atribuim toate aceste "calitati" adultilor si se turnam singur in acest mulaj de lut. Poate ca suntem obisnuiti sa atribuim exact contrarul acestor "calitati" copiilor si vrem sa ne dezicem de ei. Noi nu suntem copii, nuuu, noi avem experienta dom'le si cand deschidem orificul de mancat ne ies din el numai siraguri de margaritare.
Margaritare pe naiba. Asta se cheama plafonare si in momentul in care te simti prima data plictisit te rog sa te dai cu capul de primul perete, sa dai in panica (exact, panica) si sa faci ceva, ORICE. Deschide ochii, in jur o sa vezi o caraghioasa de musca pe perete cum se spala pe ochi. Sau pe geam o motocicleta murdara ingrozitor, oare pe ce dirt-track a fost? Sau la televizor zice de cercetari in genetica de care habar n-ai si probabil nu esti de acord oricum fiindca sunt ceva nou (dar totusi habar n-ai). Sau pe net sa afli ce-i aia genetica aia blastamata. Si daca tot esti acolo sa citesti un blog. Sau sa scrii tu unul, cu care sa-ti enervezi prietenii si sa-ti plictisesti dusmanii.
Asa e, mi s-a intamplat nu o data sa fiu intrebat ce mai fac si sa constat ca scot numai platitudini pe gura - sau cel putin sa fie receptate astfel. Dar ce conteaza? Poate ca sunt un povestitor prost, poate ca milioanele de nuante de alb sau cresterea copacilor nu impresioneaza pe nimeni altcineva. Conteaza insa numai ca nu am simtit niciodata ca ma plictisesc, din contra, am un stres continuu ca nu apuc sa fac tot ceea ce am in cap. Insa unele le termin totusi, ceea ce e superb. Incearca si tu.
Asta e probabil inceputul sfarsitului, si nu ma refer la sfarsitul biologic. Din acel moment esti demn de numele "batut in cap". Adica cum dom'le nu ti se intampla nimic? Alo, centrala, cum sa ti se intample ceva daca te-ai plafonat in insasi ideea ta limitata de "eu-sunt-adult-si-deci-stiu-totul"? Chiar iti inchipui ca stii totul si ca nimic nou si surprinzator nu mai exista pe lume? Poate nu esti constient de asta, de aceea incearca sa-ti aduci aminte de cate ori ti s-a spus in ultima vreme ca esti plafonat, retrograd, de moda veche, inchistat, rezistent la nou, inflexibil? Poate ca suntem obisnuiti sa atribuim toate aceste "calitati" adultilor si se turnam singur in acest mulaj de lut. Poate ca suntem obisnuiti sa atribuim exact contrarul acestor "calitati" copiilor si vrem sa ne dezicem de ei. Noi nu suntem copii, nuuu, noi avem experienta dom'le si cand deschidem orificul de mancat ne ies din el numai siraguri de margaritare.
Margaritare pe naiba. Asta se cheama plafonare si in momentul in care te simti prima data plictisit te rog sa te dai cu capul de primul perete, sa dai in panica (exact, panica) si sa faci ceva, ORICE. Deschide ochii, in jur o sa vezi o caraghioasa de musca pe perete cum se spala pe ochi. Sau pe geam o motocicleta murdara ingrozitor, oare pe ce dirt-track a fost? Sau la televizor zice de cercetari in genetica de care habar n-ai si probabil nu esti de acord oricum fiindca sunt ceva nou (dar totusi habar n-ai). Sau pe net sa afli ce-i aia genetica aia blastamata. Si daca tot esti acolo sa citesti un blog. Sau sa scrii tu unul, cu care sa-ti enervezi prietenii si sa-ti plictisesti dusmanii.
Asa e, mi s-a intamplat nu o data sa fiu intrebat ce mai fac si sa constat ca scot numai platitudini pe gura - sau cel putin sa fie receptate astfel. Dar ce conteaza? Poate ca sunt un povestitor prost, poate ca milioanele de nuante de alb sau cresterea copacilor nu impresioneaza pe nimeni altcineva. Conteaza insa numai ca nu am simtit niciodata ca ma plictisesc, din contra, am un stres continuu ca nu apuc sa fac tot ceea ce am in cap. Insa unele le termin totusi, ceea ce e superb. Incearca si tu.
duminică, 15 august 2010
O zi in Romania
Primesti in posta o instiintare de la Banca Transilvania ca contul pe care nu l-ai mai folosit de un an de zile iti va fi inchis iar banii pusi in nustiuce cont comun. Atata numai ca pentru contul acela ai facut cerere scrisa acum 5 ani sa ti se inchida si sa-ti dea suta aia de lei inapoi. Na, e inchis sau nu e si si-au perindat prin el toti infractorii banii la spalare? Mai ai suta de lei sau nu ca a fugit vreun functionar cu ea? La ghiseu se uita unul la tine crucis, iti ia copia cererii de acum 5 ani asa cu doua degete si iti promite sa chipintaci.
Ai parcat senin alaturi de o suta de altii pe marginea strazii, dar cand te intorci la masina ai biletel de amenda pe parbriz. Se pare ca acolo nu era voie de fapt. Pe biletel zice ca daca platesti in 2 zile ai conditii speciale si amenda este de numai 100 de lei. Cat e daca NU o platesti in 2 zile? Mai mult? Cat, 1000 de lei? Sau mai putin, 10 lei? Nu zice, probabil nu se asteapta nimeni ca tu n-o sa-ti platesti amenda in 2 zile (banda cu rasete in fundal). Bineinteles ca sa o platesti trebuie sa mergi la CEC apoi sa duci per-so-nal chitanta la sediul politiei. Aparent politia habar n-are ce i se intampla in conturi. Te temi ca acolo te asteapta un portar inrait, cozi si ghisee cu o suta de formulare de completat.
Tipul de la asigurari Tiriac zice sa-i semnezi o hartie in alb. Adica nu chiar in alb, ci numai ca esti de acord cu ce suma urmeaza ei sa iti dea pentru incident, insa fara sa se completeze suma. Cica nu are calculatia pregatita si nu stie cat este. Zau zau, ba ridica si din sprancene convingator. Asta in conditiile in care de un AN se tine el dupa tine sa incheie cazul. E tampit sau a gasit o metoda cum sa fure? Daca da, de la cine, de la tine sau de la asigurari?
Asta a fost de fapt numai o dimineata.
Ai parcat senin alaturi de o suta de altii pe marginea strazii, dar cand te intorci la masina ai biletel de amenda pe parbriz. Se pare ca acolo nu era voie de fapt. Pe biletel zice ca daca platesti in 2 zile ai conditii speciale si amenda este de numai 100 de lei. Cat e daca NU o platesti in 2 zile? Mai mult? Cat, 1000 de lei? Sau mai putin, 10 lei? Nu zice, probabil nu se asteapta nimeni ca tu n-o sa-ti platesti amenda in 2 zile (banda cu rasete in fundal). Bineinteles ca sa o platesti trebuie sa mergi la CEC apoi sa duci per-so-nal chitanta la sediul politiei. Aparent politia habar n-are ce i se intampla in conturi. Te temi ca acolo te asteapta un portar inrait, cozi si ghisee cu o suta de formulare de completat.
Tipul de la asigurari Tiriac zice sa-i semnezi o hartie in alb. Adica nu chiar in alb, ci numai ca esti de acord cu ce suma urmeaza ei sa iti dea pentru incident, insa fara sa se completeze suma. Cica nu are calculatia pregatita si nu stie cat este. Zau zau, ba ridica si din sprancene convingator. Asta in conditiile in care de un AN se tine el dupa tine sa incheie cazul. E tampit sau a gasit o metoda cum sa fure? Daca da, de la cine, de la tine sau de la asigurari?
Asta a fost de fapt numai o dimineata.
duminică, 8 august 2010
Inventii sub dus
Ce liniste e in oras... echipa nationala tocmai a pierdut asa ca chiar si taxistul care abia o rupe pe limba tarii e nervos si critic sportiv. Ma alatur necazului lui ba chiar ii las si bacsis. Ma lasa in fata hotelului. Insa... in fata hotelului nu e intrarea hotelului. Fraierilor, nu ma fentati voi pe mine, eu o iau pe langa unde vad asa intr-o parte mai lumina si ca sa vezi, un covor rosu. Ahaaaa. Intru, vad o tejghea si o duduie imi spune servus iar eu ma holbez ca e cu o halba in mana. Langa ea un dozator, uuuhhhh in mine se da o lupta... castiga totusi misiunea: pardon zic eu, unde-i receptia? Aici zice ea - asa-i modelul la noi, avem bar cu receptie (sau receptie cu bar o corecteaza colegul barreceptionerman). Am mentionat ca stau intr-un designer-hotel? Iau cardul-cheie si dupa scurta bajbaiala ajung la camera. Mare hotel dom'le. langa camera obisnuitul dozator de prostii, printre altele cu chipsuri cu chili. Ia sa vedem ce zice... selectez produsul, bag moneduta dupa moneduta unele de doua ori pana se hotaraste sa mi le ia, pana se strange suma, mai introduc o data numarul produsului ca l-a uitat intre timp, si,bbbbBLONKbrrrBLONKBLONK se misca ceva inauntru dupa care-mi zice "Lift up error" si sa introduc banii. Ha?!? Da ailalti ce-au fost? Adica i-am platit numai reprezentatia cu brrBLUNK??? ma duc la receptie-bar si in loc de bere comand un barman-receptioner caruia ii explic indignat porcaria. Ala ma asculta rabdator, cauta prin zece dulapuri un vraf de chei si vine cu mine. Dupa cateva minute de incercat degeaba chei la dozator o lasa balta si ma roaga sa vin cu el la receptie sa-mi dea porcariile alea de chipsuri in mana. Pe care bineinteles ca nu le gaseste in primul, al doilea, al treilea... al zecelea dulap si dupa ce am citit lista de meniu cap-coada-cap de cateva ori apare triumfator cu punga de chipsuri cu chili. Uraaa, ma pot retrage in camera fericit. Camera e draguta, designer carivraszica, flori negre pe pereti, buline, mobila modulara... na. Priza de pe birou are si legatura de monitor (catre TV presupun) asa ca as putea sa scriu astea si sa mi le vad pe teveu, DACA as avea cablu de legatura intre ele. Dar cine naiba se gandeste sa-si ia cablu VGA de acasa... zic noroc ca m-am intors din drum sa-mi iau adaptor de priza (multumesc pe aceasta cale familiei mele ca mi-au subliniat acesta lipsa). Pe lista de room service nu scrie nimic de cablu VGA asa ca o las balta. Ops cititorul de amprente al calculatorului nu functioneaza dupa ce mananci chipsuri cu degetul ala. La televizor ruleaza ceva cu numele de Pumpkin Man - bai ce de nume romanesti sunt pe generic. Filmul totusi pare o tampenie (daca nu cumva considerati capodopere filmele in care unii urmariti de monstri noaptea prin padure cad cu capul in capcana de ursi) asa ca hai sa fac o baie. Un dus de fapt dupa cum reiese imediat. Designerul ori a facut economie la sticla mata ori a hotarat ca usile la dus sunt ceva perimat si de moda veche, asa ca asez precaut prosopul de picioare in fata deschiderii si iau la mana tuburile cu chestii de pe pervazul de deasupra chiuvetei ca o cutie de banane de portelan (cutia nu bananele). Ce naiba e in astea? Pe fiecare scrie un text de vreo juma de pagina de prostii din care, cu rabdare maaaareee, deduc de fapt la ce-i bun fiecare: un dus-gel ca sa poti fi agatat mai bine, un sampon ca sa atragi privirile blondelor cu "prosoape" mari (sa-nnebunesc chiar asa scrie pe tub!) si un ceva pentru corp la care n-am avut rabdare sa-i citesc tot textul. In ce hotel am nimerit??? Imi propun sa ies dupa baie prin holul hotelului, ca dupa ce zic tuburile se promite o noapte activa. Oare daca eram femeie ce fel de tuburi imi puneau? In fine, pasesc cu curaj in despartitura dusului, iau o tzeava modernista in mana si invart de un robinet mai mare. Nu se-ntampla nimica. A naibii. Invart in partea ailalta. Tot asa. A naibii idioti. E un robinet ma mic deasupra lui, il invart si pe ala. A NAIBII **** pe tzeava din mana iese apa rece printr-o parte surprinzatoare si ma improasca exact in fata - panicat invart de robinetul mic inapoi se pare insa ca prea cu viteza fiindca imediat incepe sa-mi curga din tavan in cap aceeasi apa rece. Aici urmeaza partea cenzurata pentru minori. Cine naiba ii impinge pe creatorii de instalatii sanitare sa inventeze mereu noi si noi metode de a te surprinde? Ce-au robinetele clasice unul de rece si unul de calda??? Sau manivela aia haida na... in fine, ochesc eu ca pe mijloc nu ma stropeste nimeni si ca ala mare de fapt e de cald-rece si ma apuc de sapunit in cap. Oooohh, samponul ala de agatzat are o consistenta pastoasa, daca apesi tubul si-ti umpli mana cu el si slabesti presiunea pe tub, ti-l suge inapoi pe tot imediat. Nu stiu daca e by design sau nu, dar trebuia sa filmez. Coool, i-am mai iertat pentru dusul scotian. Din tavan iese apa in toate directiile, iarasi nu stiu daca by design sau li s-au cam infundat gaurile cu calcar. Pariez pe design. In fine, gata treaba, cand ies din dus bineinteles in baie e apa aproape pana la glezne (remember, fara usa) dar camera e oricum la parter asa ca n-am vecini sa se planga. Total aburit ies in camera BRRRRR clima vad ca era pusa pe 10 grade na s-au gandit oamenii ospitalieri sa nu mor de cald la ei. N-am murit de cald. Deloc. Ops ca cititorul de amprente nu functioneaza nici dupa baie... iar chipsurile cu chili si poze cu pompieri interbelici s-au terminat deci noapte buna.
duminică, 25 iulie 2010
Poveste cu trenuri
Stai in tren si astepti sa plece, si astepti sa plece, si asptepti sa plece. O voce la difuzor iti spune ca din cauza incarcarii liniei vei avea intarziere. Te gandesti "astia-s batuti in cap? Cand au calculat mersul treburilor nu s-au gandit ca o sa incarce liniile? Sau un bug in programul de calcul a programat 287682332 trenuri in acelasi timp?". Bineinteles cand urmeaza sa schimbi trenul cu cel urmator iarasi astepti. Macar acum stii exact cat: exact cat aveai la dispozitie pentru a schimba din nou, mai tarziu. S-a dus rezerva carevrasazica. Te stresezi, astepti si astepti si bodoganesti si-ti desfaci berea din provizii cu naduf. Da-o-ncolo, la ce s-o pastrezi. Cand vine in sfarsit trenul si urci in el, in intreg vagonul gol tocmai pe locul tau rezervat sta un mosulet, care insa nu comenteaza nimic cand iti dregi vocea langa el, zice numai pardon si se muta la locul lui pe partea cealalta. Unii se pare ca prefera sa stea in soare, poate vine cu varsta (ca la dinozauri?). Iti desfaci bagheta cu salam picat italian, picant RAU, noroc ca a mai ramas ceva din bere, si citesti cu admiratie intr-un ziar strain despre performantele unei trupe de teatru romanesc. Conductoarea iti spune, la plangerea ta, ca problema cu legatura ta este cunoscuta si a fost anuntata dar cum nu ei decid ci caile ferate trebuie sa stai cuminte pana cand se anunta la difuzor daca o sa prinzi legatura ultima sau daca nu ce anume poti face (peretele de dat cu capul este pregatit). O crezi. Anuntul de la difuzor vine intarziat: trenurile X si Y si al tau vor astepta sa-si ia calatorii programati. Cobori din tren totusi stresat si te grabesti la peronul anuntat unde nu e nici un tren. Hopa! insa scrie mare ca si trenul respectiv are intarziere. Sa fi asteptat pe altii in statia dinainte? Sa fi avut oricum intarziere iar treaba cu asteptatul a fost o poveste "just in case"? Oricum te urci multumit in el. In statia urmatoare de tranzit afli ca si urmatoarea legatura a intarziat atat de mult incat te sui relaxat intr-alt tren si te bucuri ca sunt de fapt atatea pe tablou dintre care sa poti alege.
O poveste cu prea multe trenuri... a fost insa o poveste trista? Sau a fost o poveste comica? In orice caz, n-a fost o poveste romaneasca (motivele sunt multe).
PS: doua saptamani mai tarziu, acelasi traseu. Ghici ghici cum a mers? Pai, tot asa - adica mai rau ca a intarziat si mai mult asa ca n-am mai prins legaturile alea bune. Mai am de mers pe acolo asa ca raman tensionat.
O poveste cu prea multe trenuri... a fost insa o poveste trista? Sau a fost o poveste comica? In orice caz, n-a fost o poveste romaneasca (motivele sunt multe).
PS: doua saptamani mai tarziu, acelasi traseu. Ghici ghici cum a mers? Pai, tot asa - adica mai rau ca a intarziat si mai mult asa ca n-am mai prins legaturile alea bune. Mai am de mers pe acolo asa ca raman tensionat.
luni, 5 iulie 2010
Cum vei vrea sa fii maine?
Anticorpi din plastic?
Vaccin anti cancer sau SIDA?
Nanoparticule ce impiedica infectiile?
Readucerea creierului la invatarea din copilarie?
Spray pentru memorie?
Ochi ajustati dupa profesie?
Magnet anti-remuscari?
Picioare sau degete artificiale?
Ba chiar autoregenerarea tesuturilor pierdute?
Virusi artificiali care produc combustibili?
Alge producatoare de curent?
REPLICANTI? (vezi Blade Runner)
La toate astea se lucreaza ACUM.
Pe langa iPad si alte prostii, oamenii lucreaza la chestii care ne vor schimba cu adevarat - atat viitorul nostru cat si pe noi INSINE.
Gandeste-te la asta.
Cum vei vrea sa fii maine?
Vaccin anti cancer sau SIDA?
Nanoparticule ce impiedica infectiile?
Readucerea creierului la invatarea din copilarie?
Spray pentru memorie?
Ochi ajustati dupa profesie?
Magnet anti-remuscari?
Picioare sau degete artificiale?
Ba chiar autoregenerarea tesuturilor pierdute?
Virusi artificiali care produc combustibili?
Alge producatoare de curent?
REPLICANTI? (vezi Blade Runner)
La toate astea se lucreaza ACUM.
Pe langa iPad si alte prostii, oamenii lucreaza la chestii care ne vor schimba cu adevarat - atat viitorul nostru cat si pe noi INSINE.
Gandeste-te la asta.
Cum vei vrea sa fii maine?
miercuri, 23 iunie 2010
Geniul si maciuca
Tema de astazi:
Intelectuali enciclopedisti sau intelectualii clasei de mijloc?
Mi se pare amuzant cum, desi punctul de plecare a fost ideea de "idoli infailibili" si unele dintre comentarii si raspunsuri intr-adevar se refera la aceasta, in prea multe se cauta prilejuri de a se da cu pumnul in piept, de a se indentifica cu o tabara sau cu cealalta...
In fine, revenind: Cornea are dreptate spunand ca acesti intelectuali enciclopedici nu fac decat sa articuleze ceea ce altii nu percep decat confuz. E ok asa. Problema mea este ca aceasta articulatie intelectuala este apoi aurita si asezata in rama ca si cum ar avea vreo valoare in sine. Da, Liiceanu e citit din cap pana in picioare, insa lumea nu functioneaza dupa metafore si comparatii. Logica este placuta si gadilatoare gandirii insa nu inseamna nimic daca nu are si o baza. Metoda stiintifica respinge orice studiu daca baza de pornire este gresit aleasa, de ce n-am face la fel si cu parerile intelectualilor de elita? Patapievici nu ofera nici un continut dincolo de logica perfecta si gramada de metafore. Si n-ar fi nici o problema aici, dar lumea il ia apoi de "specialist". Specialist in ce? Este un scriitor dom'le, si asa cum zice Cornea, inafara de chestii de morala sau alte teorii nu este indreptatit sa fie luat in seama la nici un alt subiect. Sau
na, nu mai indreptatit decat mine sau tine sau Gicu de la scularie cata vreme singura diferenta dintre noi si ei este faptul ca noi nu ne putem exprima la fel de pretios. Diferenta de forma, nu de fond deci, dar aparuta intr-o societate in care forma a ajuns sa primeze. Da, forma primeaza: daca dau din gura tare sunt destept, daca am masina tare sunt de succes, daca am tzoale ultimul racnet sunt sexy, daca am diplome teanc sunt intelectual.
Bineinteles exista si problema generalizarii aici. Nu toti oamenii de rand au habar de lumea pe care traiesc, si nu toti scriitorii sunt total pe langa problemele despre care vorbesc. Intre alb si negru exista nenumarate nuante de gri - X va emite pareri mai fondate in domeniul A decat Y - ecuatie in care A, X, si Y pot lua orice valori de la trasul cu pila la macroeconomie si de la Bula la regele Mihai. Deci si intelectualii in cauza mai zic si bine uneori, fara insa sa si aiba automat dreptate caci dreptatea de obicei este ceva ce se poate determina cu certitudine numai la 100 de ani dupa decesul tuturor celor implicati. Intr-adevar, modelul patriarhal ne mananca, de la institutia prezidentiala la intelectualul luminat si pana la tatuca de la rasarit.
PS:
In plus mai am (din nou) o problema cu atacul la persoana. Stiu ca in Romania asta a devenit un mod de viata, stiu ca altfel nu se mai poate discuta mai mult de 5 minute, dar TOTUSI! Cand citesc un articol de Plesu in care se ia de cineva, sau citesc argumentele lui Cornea din articolul de mai sus, automat ii plasez in categoria "plin de gaz" si imi vine sa le "rasfoiesc" argumentele. O fac in ciuda faptului ca recunosc ca sunt cititi, ca sunt pregatiti, ca LE AU. Dar la ce le foloseste? Evidenta spune ca la nimic - se folosesc de intregul bagaj de cunostinte ca de o maciuca, nu ca de o pana. Intelectual cu maciuca, nu se prea potriveste dupa mintea mea. Pamfletul e pentru pseudointelectuali sa am pardon. Daca ai o idee spune-o, daca nu taci in banca ta fiindca o pancarta cu "sunt destept" atarnata de gat nu te face automat si destept.
Intelectuali enciclopedisti sau intelectualii clasei de mijloc?
Mi se pare amuzant cum, desi punctul de plecare a fost ideea de "idoli infailibili" si unele dintre comentarii si raspunsuri intr-adevar se refera la aceasta, in prea multe se cauta prilejuri de a se da cu pumnul in piept, de a se indentifica cu o tabara sau cu cealalta...
In fine, revenind: Cornea are dreptate spunand ca acesti intelectuali enciclopedici nu fac decat sa articuleze ceea ce altii nu percep decat confuz. E ok asa. Problema mea este ca aceasta articulatie intelectuala este apoi aurita si asezata in rama ca si cum ar avea vreo valoare in sine. Da, Liiceanu e citit din cap pana in picioare, insa lumea nu functioneaza dupa metafore si comparatii. Logica este placuta si gadilatoare gandirii insa nu inseamna nimic daca nu are si o baza. Metoda stiintifica respinge orice studiu daca baza de pornire este gresit aleasa, de ce n-am face la fel si cu parerile intelectualilor de elita? Patapievici nu ofera nici un continut dincolo de logica perfecta si gramada de metafore. Si n-ar fi nici o problema aici, dar lumea il ia apoi de "specialist". Specialist in ce? Este un scriitor dom'le, si asa cum zice Cornea, inafara de chestii de morala sau alte teorii nu este indreptatit sa fie luat in seama la nici un alt subiect. Sau
na, nu mai indreptatit decat mine sau tine sau Gicu de la scularie cata vreme singura diferenta dintre noi si ei este faptul ca noi nu ne putem exprima la fel de pretios. Diferenta de forma, nu de fond deci, dar aparuta intr-o societate in care forma a ajuns sa primeze. Da, forma primeaza: daca dau din gura tare sunt destept, daca am masina tare sunt de succes, daca am tzoale ultimul racnet sunt sexy, daca am diplome teanc sunt intelectual.
Bineinteles exista si problema generalizarii aici. Nu toti oamenii de rand au habar de lumea pe care traiesc, si nu toti scriitorii sunt total pe langa problemele despre care vorbesc. Intre alb si negru exista nenumarate nuante de gri - X va emite pareri mai fondate in domeniul A decat Y - ecuatie in care A, X, si Y pot lua orice valori de la trasul cu pila la macroeconomie si de la Bula la regele Mihai. Deci si intelectualii in cauza mai zic si bine uneori, fara insa sa si aiba automat dreptate caci dreptatea de obicei este ceva ce se poate determina cu certitudine numai la 100 de ani dupa decesul tuturor celor implicati. Intr-adevar, modelul patriarhal ne mananca, de la institutia prezidentiala la intelectualul luminat si pana la tatuca de la rasarit.
PS:
In plus mai am (din nou) o problema cu atacul la persoana. Stiu ca in Romania asta a devenit un mod de viata, stiu ca altfel nu se mai poate discuta mai mult de 5 minute, dar TOTUSI! Cand citesc un articol de Plesu in care se ia de cineva, sau citesc argumentele lui Cornea din articolul de mai sus, automat ii plasez in categoria "plin de gaz" si imi vine sa le "rasfoiesc" argumentele. O fac in ciuda faptului ca recunosc ca sunt cititi, ca sunt pregatiti, ca LE AU. Dar la ce le foloseste? Evidenta spune ca la nimic - se folosesc de intregul bagaj de cunostinte ca de o maciuca, nu ca de o pana. Intelectual cu maciuca, nu se prea potriveste dupa mintea mea. Pamfletul e pentru pseudointelectuali sa am pardon. Daca ai o idee spune-o, daca nu taci in banca ta fiindca o pancarta cu "sunt destept" atarnata de gat nu te face automat si destept.
joi, 13 mai 2010
Romanul emigrant
Atatea afirmatii, atatea situatii, pe care poate nu le-as fi remarcat altfel, care nu mi s-ar fi parut ciudate, deosebite, anormale, zic anormale in sensul de nepotrivite, dar atat de normale in sensul de des intalnite...
- trebuie sa tinem toti unii cu altii, suntem romani toti, aveti un job si pentru mine?
- va credeti smecheri ca ati ajuns de mult aici?
- cum adica sa citesc informatiile de la autoritati, adica nu vreti sa ma ajutati voi?
- sa nu mai aud de avocati, auzi a vrut sa-i platesc pentru niste simple informatii...
- stiu eu pe cineva care-ti rezolva problema, suna-ma sau mesaj privat
- astia habar n-au sa se distreze, n-am vazut vreodata pe unul beat
- colegii mei sunt batuti in cap, de cand vin de dimineata aproape numai despre servici vorbesc
- a naibii strainii astia, numai negri si arabeti
- invatamantul din Romania nu-l bate nimeni, astia habar n-au care e capitala Zimbabwe
- aiurea spitalele astea, stai si astepti, acasa dadeam ceva si intram imediat
- cea mai buna slanina din lume tot in Romania se face
- mi-a cumparat frate-miu cartela din tara sa prind satelitul ala romanesc
- organizatorii ne-au pus sa ne platim mancarea, nesimtire
...si cate am mai uitat probabil... cate inseamna oare dintre astea "spirit romanesc" si cate "traditii", cate sunt de fapt calitati si cate le purtam pe unde mergem ca pe niste tare?
Omul din tara lui e alt animal decat cel scapat. Macar atat este clar, chiar daca dupa explicatii n-am prea cautat.
- trebuie sa tinem toti unii cu altii, suntem romani toti, aveti un job si pentru mine?
- va credeti smecheri ca ati ajuns de mult aici?
- cum adica sa citesc informatiile de la autoritati, adica nu vreti sa ma ajutati voi?
- sa nu mai aud de avocati, auzi a vrut sa-i platesc pentru niste simple informatii...
- stiu eu pe cineva care-ti rezolva problema, suna-ma sau mesaj privat
- astia habar n-au sa se distreze, n-am vazut vreodata pe unul beat
- colegii mei sunt batuti in cap, de cand vin de dimineata aproape numai despre servici vorbesc
- a naibii strainii astia, numai negri si arabeti
- invatamantul din Romania nu-l bate nimeni, astia habar n-au care e capitala Zimbabwe
- aiurea spitalele astea, stai si astepti, acasa dadeam ceva si intram imediat
- cea mai buna slanina din lume tot in Romania se face
- mi-a cumparat frate-miu cartela din tara sa prind satelitul ala romanesc
- organizatorii ne-au pus sa ne platim mancarea, nesimtire
...si cate am mai uitat probabil... cate inseamna oare dintre astea "spirit romanesc" si cate "traditii", cate sunt de fapt calitati si cate le purtam pe unde mergem ca pe niste tare?
Omul din tara lui e alt animal decat cel scapat. Macar atat este clar, chiar daca dupa explicatii n-am prea cautat.
joi, 8 aprilie 2010
Viziuni in delir
Tot ceea ce vedem in jurul nostru sunt de fapt "viziuni". Universul nu "arata" asa sau altfel, ci il "percepem" asa sau altfel. Beauty (si tot restul) is in the eye of the beholder.
Experienta dobandita de la nastere incoace ne face sa-l "vedem" intr-un anumit fel, si prin interactiunea cu cei din jurul nostru felul asta ajunge standard. Prin aceasta vedere inteleg perceptia senzoriala (cu ajutorul senzorilor nostri, deci cateva seturi de lungimi de unda acolo) plus maparea acestor senzatii pe niste concepte stabilite de comun acord de catre societate si poate alterate pe ici pe colo dupa cheful propriu. Pentru ca exista deja un "standard", tot ceea ce nu se invarteste in jurul acestui standard este numit "delir". Acuma se pune intrebarea: este acest delir mai bun? Mai rau? Superior deci? Experienta colectiva il trateaza ca pe ceva rau - de aici si conotatia negativa a termenului "delir". E rau asa cum si saritul fara parasuta este rau - poate scapi, daca da castigi o experienta foarte interesanta, insa tragand linia este o chestie proasta pentru om. Totusi asta nu inseamna neaparat ca este rau, ne lipsesc insa niste criterii plauzibile pentru a-i aprecia utilitatea.
Faptul ca delirul este uneori frumos (uuuuhhh culoorrriiii, mi-am facut praf senzorii) nu-l face mai bun, vedem chestii frumoase la tot pasul ca sa zic asa. Senzatia ca delirul te face sa intelegi universul (in delir poate mi-am alterat logica) nu dureaza nici ea mai mult decat delirul insusi deci cat dureaza si alterarea gandirii logice de zi cu zi, deci imi pare foarte indoielnic sa fie ceva mai mult decat o alta gadilatura placuta. Fascinatia haului, pericolului si necunoscutului? O, dar asta ne este atat de specifica: cadem pe spate la fel si in fata piramidelor mayasilor, prapastiilor din Alpi, masinilor Ferrari... dar atunci ce ramane ca sa faca delirul mai SPECIAL? Cu ce e mai special decat masturbarea, de exemplu?
Experienta dobandita de la nastere incoace ne face sa-l "vedem" intr-un anumit fel, si prin interactiunea cu cei din jurul nostru felul asta ajunge standard. Prin aceasta vedere inteleg perceptia senzoriala (cu ajutorul senzorilor nostri, deci cateva seturi de lungimi de unda acolo) plus maparea acestor senzatii pe niste concepte stabilite de comun acord de catre societate si poate alterate pe ici pe colo dupa cheful propriu. Pentru ca exista deja un "standard", tot ceea ce nu se invarteste in jurul acestui standard este numit "delir". Acuma se pune intrebarea: este acest delir mai bun? Mai rau? Superior deci? Experienta colectiva il trateaza ca pe ceva rau - de aici si conotatia negativa a termenului "delir". E rau asa cum si saritul fara parasuta este rau - poate scapi, daca da castigi o experienta foarte interesanta, insa tragand linia este o chestie proasta pentru om. Totusi asta nu inseamna neaparat ca este rau, ne lipsesc insa niste criterii plauzibile pentru a-i aprecia utilitatea.
Faptul ca delirul este uneori frumos (uuuuhhh culoorrriiii, mi-am facut praf senzorii) nu-l face mai bun, vedem chestii frumoase la tot pasul ca sa zic asa. Senzatia ca delirul te face sa intelegi universul (in delir poate mi-am alterat logica) nu dureaza nici ea mai mult decat delirul insusi deci cat dureaza si alterarea gandirii logice de zi cu zi, deci imi pare foarte indoielnic sa fie ceva mai mult decat o alta gadilatura placuta. Fascinatia haului, pericolului si necunoscutului? O, dar asta ne este atat de specifica: cadem pe spate la fel si in fata piramidelor mayasilor, prapastiilor din Alpi, masinilor Ferrari... dar atunci ce ramane ca sa faca delirul mai SPECIAL? Cu ce e mai special decat masturbarea, de exemplu?
miercuri, 17 martie 2010
Falsa alternativa
Mai, ce-au astia de la medicina alternativa impotriva statisticii?
Bun, cand intrebi pe nea Vasile-mare-fan-homeopatie imediat iti sare cu un caz din familie in care Lilica s-a vindecat de tuse magareasca luand timp de 3 ani nasturei homeopati de 5 ori pe zi. In exemple izolate sa ne batem? Si eu am in familie cineva care a luat picaturici de levantica 2 ani dupa care mergand la un doctor "clasic" a aflat ca are astm si dupa 3 saptamani de nusce spray n-a mai tusit deloc, si nici de-atunci incolo. Ha, 1:1 carivraszica. Dar ce relevanta are duelul nostru in fata statisticii? Nici una, deci argumentatie fassss.
Dar cum sa faci statistica, zice iar fanul-homeopat, cand un tratament din asta nu trateaza o boala anume ci cateva sau intreg individul? Alo domnilor, cred ca a trecut ceva vreme deja de cand s-au inventat formularele cu mai mult de o casuta de bifat: pui pe lista si migrena, si depresia si matreata. Omul cand se duce la doctor de obicei cam stie ce-l doare, ca altfel nu s-ar duce. Primeste tratament pentru aia plus cele 5 probleme holistice nou descoperite, si dupa o juma de an sau cat vreti voi bifeaza la care punct s-a facut bine. Iaca si statistica dorita.
Si cine spune ca statistica e facuta cu rea-vointa sa faca bine sa sponsorizeze singur studii. Cum exista studii care spun ca homeopatia ajuta exact cat placebo, sa plateasca si Scoala Academica De Homeopatie sau vreo asociatie profesionala, ceva, un studiu cat de mic, ridicand un piciorus. Dar chiar niciunul dom'le? Cumva dovedirea propriilor afirmatii e considerat bad feng shui de catre medicina alternativa?
Chinezii au intr-adevar miiiiiiiiiii de ani experienta in acupunctura. Dar conteaza anii astia? Daca ar fi un criteriu relevant ar insemna ca prin shiatsu se pot trata toate bolile existente - sau ma rog toate bolile din China. Se trateaza insa? Paaaaaiiii... nu. Traiesc chinezii o mie de ani si se inmultesc ca Rahila? Paaaiiiii.... da (insa numai partea cu Rahila)
Si da-o-ncolo, unde sunt exemplele negative ale tratamentelor natiuriste? Adica aia o nimeresc intotdeauna, si au o rata de succes de 100%? Ori nu se vorbeste deloc despre rateuri si atunci vedem mereu numai o fata a medaliei (traiasca ochelarii de cal), ori e chiar geniala insa neinteleasa ca ochii inginerilor. Sau bineinteles se mai poate si sa n-aiba nici un efect negativ - o iei poaaate te faci bine (chm chm, chirurgie psihica anyone?), sau in cel mai rau caz nu ti se intampla nimica nimica (atentie, injectiile cu bicarbonat nu intra aici bineinteles)
Pai si atunci de ce nu luam toti medicamente alternative, nu ne dam in bobi, in stele, nu bem urina si alte alea? Ca doar ce riscam, daca nu ajuta nici nu strica, si daca exista o sansa minora s-o incercam si pe ea? Asta e ca si religiile - nu poti sa crezi in toate asa ca mai bine nu cred in nici una fiindca oricum nici una nu are vreun argument sa stea in picioare. Nu, nici macar monstrul spaghetti. Sunt si norocos fiindca nici nu-s atat de disperat incat sa am nevoie de aceasta ultima speranta, nu ca as avea vreo statistica care sa mi-o indreptateasca: la mine in familie/cerc din trei bolnavi de cancer unul a murit cu tot cu naturisme, unul a murit fara naturisme si al treilea s-a vindecat numai cu chemo usoara si fara naturisme. Deci nici macar exemplele irelevante nu ma conving... nu ca n-ar putea sa fie ceva adevarat in toata tarasenia, in toate miile de tratamente respinse din lipsa de dovezi. Asteptam insa inca dovezile.
Astept statistica. Astept o abordare sistematica, astept studii verificate de alte grupuri care sa confirme afirmatiile. Nici una dintre aceste cerinte nu afecteaza tratamentul propriu-zis alternativ, asa ca inafara de bad feng shui nu vad nici un motiv pentru care nu sunt facute.
Sau sa fie si reaua vointa un motiv?
Bun, cand intrebi pe nea Vasile-mare-fan-homeopatie imediat iti sare cu un caz din familie in care Lilica s-a vindecat de tuse magareasca luand timp de 3 ani nasturei homeopati de 5 ori pe zi. In exemple izolate sa ne batem? Si eu am in familie cineva care a luat picaturici de levantica 2 ani dupa care mergand la un doctor "clasic" a aflat ca are astm si dupa 3 saptamani de nusce spray n-a mai tusit deloc, si nici de-atunci incolo. Ha, 1:1 carivraszica. Dar ce relevanta are duelul nostru in fata statisticii? Nici una, deci argumentatie fassss.
Dar cum sa faci statistica, zice iar fanul-homeopat, cand un tratament din asta nu trateaza o boala anume ci cateva sau intreg individul? Alo domnilor, cred ca a trecut ceva vreme deja de cand s-au inventat formularele cu mai mult de o casuta de bifat: pui pe lista si migrena, si depresia si matreata. Omul cand se duce la doctor de obicei cam stie ce-l doare, ca altfel nu s-ar duce. Primeste tratament pentru aia plus cele 5 probleme holistice nou descoperite, si dupa o juma de an sau cat vreti voi bifeaza la care punct s-a facut bine. Iaca si statistica dorita.
Si cine spune ca statistica e facuta cu rea-vointa sa faca bine sa sponsorizeze singur studii. Cum exista studii care spun ca homeopatia ajuta exact cat placebo, sa plateasca si Scoala Academica De Homeopatie sau vreo asociatie profesionala, ceva, un studiu cat de mic, ridicand un piciorus. Dar chiar niciunul dom'le? Cumva dovedirea propriilor afirmatii e considerat bad feng shui de catre medicina alternativa?
Chinezii au intr-adevar miiiiiiiiiii de ani experienta in acupunctura. Dar conteaza anii astia? Daca ar fi un criteriu relevant ar insemna ca prin shiatsu se pot trata toate bolile existente - sau ma rog toate bolile din China. Se trateaza insa? Paaaaaiiii... nu. Traiesc chinezii o mie de ani si se inmultesc ca Rahila? Paaaiiiii.... da (insa numai partea cu Rahila)
Si da-o-ncolo, unde sunt exemplele negative ale tratamentelor natiuriste? Adica aia o nimeresc intotdeauna, si au o rata de succes de 100%? Ori nu se vorbeste deloc despre rateuri si atunci vedem mereu numai o fata a medaliei (traiasca ochelarii de cal), ori e chiar geniala insa neinteleasa ca ochii inginerilor. Sau bineinteles se mai poate si sa n-aiba nici un efect negativ - o iei poaaate te faci bine (chm chm, chirurgie psihica anyone?), sau in cel mai rau caz nu ti se intampla nimica nimica (atentie, injectiile cu bicarbonat nu intra aici bineinteles)
Pai si atunci de ce nu luam toti medicamente alternative, nu ne dam in bobi, in stele, nu bem urina si alte alea? Ca doar ce riscam, daca nu ajuta nici nu strica, si daca exista o sansa minora s-o incercam si pe ea? Asta e ca si religiile - nu poti sa crezi in toate asa ca mai bine nu cred in nici una fiindca oricum nici una nu are vreun argument sa stea in picioare. Nu, nici macar monstrul spaghetti. Sunt si norocos fiindca nici nu-s atat de disperat incat sa am nevoie de aceasta ultima speranta, nu ca as avea vreo statistica care sa mi-o indreptateasca: la mine in familie/cerc din trei bolnavi de cancer unul a murit cu tot cu naturisme, unul a murit fara naturisme si al treilea s-a vindecat numai cu chemo usoara si fara naturisme. Deci nici macar exemplele irelevante nu ma conving... nu ca n-ar putea sa fie ceva adevarat in toata tarasenia, in toate miile de tratamente respinse din lipsa de dovezi. Asteptam insa inca dovezile.
Astept statistica. Astept o abordare sistematica, astept studii verificate de alte grupuri care sa confirme afirmatiile. Nici una dintre aceste cerinte nu afecteaza tratamentul propriu-zis alternativ, asa ca inafara de bad feng shui nu vad nici un motiv pentru care nu sunt facute.
Sau sa fie si reaua vointa un motiv?
joi, 7 ianuarie 2010
Pehedofiliehee domle
Faptele: un artist oarecare s-a hotarat sa isi pozeze odrasla ferchezuita si unii au sarit cu gura ca e pedofilie.
Daaar totusi, cine hotaraste ce este pedofilie si ce nu? Mai are artistul vreun control asupra a ce a aruncat in lumea mare? Caci daca hotaraste ochiul privitorului, poate fi orice de la pedofilie la marea plictiseala.
Din punct de vedere legal ar trebui sa fie incadrata la pedofilie, si nu cred ca poate comenta cineva la asta. Intr-adevar e pacat de cine a avut alte intentii facand astfel de poze ca astfel ajunge sa fie aruncat cu tot cu albia, dar poate un anumit nivel de constiEnta se poate astepta si de la artistul respectiv ca om. Doar nu s-a nascut ieri...
Dar poate fi spus ca e pedofilie daca nu a fost folosit/chinuit nici un copil pentru asta? Si de fapt si de drept, deranjeaza pedofilul pe cineva daca nu se leaga de copiii nimanui ci numai se masturbeaza privind la poze artistice?
PS: oare citesc si alt blog decat al Oceaniei? :))
Daaar totusi, cine hotaraste ce este pedofilie si ce nu? Mai are artistul vreun control asupra a ce a aruncat in lumea mare? Caci daca hotaraste ochiul privitorului, poate fi orice de la pedofilie la marea plictiseala.
Din punct de vedere legal ar trebui sa fie incadrata la pedofilie, si nu cred ca poate comenta cineva la asta. Intr-adevar e pacat de cine a avut alte intentii facand astfel de poze ca astfel ajunge sa fie aruncat cu tot cu albia, dar poate un anumit nivel de constiEnta se poate astepta si de la artistul respectiv ca om. Doar nu s-a nascut ieri...
Dar poate fi spus ca e pedofilie daca nu a fost folosit/chinuit nici un copil pentru asta? Si de fapt si de drept, deranjeaza pedofilul pe cineva daca nu se leaga de copiii nimanui ci numai se masturbeaza privind la poze artistice?
PS: oare citesc si alt blog decat al Oceaniei? :))
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
