La difuzor se aud voci puternice, e cazul sa scot castile si ce-mi aud urechile: din cauza unui accident cu persoane, trenul opreste in gara urmatoare definitiv. Dati-va jos fraierilor si ascultati la megafoane ce si cum. Valeu, imi zic, dar ce-o fi facut cu persoanele alea ca a trebuit sa opreasca circulatia trenurilor??? Brrr, cobor infiorat. Pe peron dezorientare, megafoanele tac chitic iar persoanele in uniforma se dovedesc a fi insotitori de handicapati, gunoieri sau agenti de siguranta. Nici un folos sa-i intrebi deci - nu ca nu i-ar fi intrebat tot al doilea calator.
In gara e un tip in uniforma de ceferist in fata ghiseului inchis de informatii. Pare competent, cel putin asa gandesc eu si inca douazeci de cetateni de toate sexele care fac coada in fata lui si-l intreaba toti acelasi lucru: ce ne facem acum nene? Nenea ne zice sa iesim la locul de taxiuri afara si la stanga si sa asteptam 20 de minute pana vin taxiurile din gara ailalta aducand alti oameni enervati de acolo. Ar fi putut sa puna un robot sa spuna chestia asta ca tot nu ne-am fi dat seama (eventual trebuia sa incrementeze minutele de intarziere din timp in timp).
Afara e racorica placuta, bate vantul taios adica. Ne strangem tot grupul unii aproape de altii si inaintam ordonat catre taxiuri - evident nu-s alea care ne intereseaza fiindca au evident numere locale. Asteptam, intrebandu-ne unii pe altii daca asteptam aceleasi taxiuri. ca si cum n-ar fi fost evident - cine naiba mai sta ca fraieru' in fata gramezii de taxiuri libere in speranta ca nu va trebui sa plateasca in plus.
De grup se apropie un tip cu un dulau si se intereseaza daca asteptam acelasi taxi (s-a integrat imediat cum s-ar zice). A ales sa intrebe pe singura persoana care vorbea la telefon (chinezoaica de mai sus) care a inceput prin a se speria de dulau apoi i-a raspuns politicos si a continuat la telefon. Ba nu, mai e un tip la telefon mai departe un pic care se plange ca e ultimul si vai de capul lui cand o sa prinda un taxi. Oricum nu vine niciunul. Ma plictisesc si ma duc sa apas butonul de informatii ca sa ma intretin cu permanenta de la informatii in legatura cu trenul absent. Tipul nu stie nimic nou dar mi-au mai trecut cateva minute asteptandu-l pe muzica de Vivaldi la difuzor.
Dupa o vreme apare ceferistul competent si ne zice ca un tren special o sa circule de la peronul trei. Fraierilor, se subintelege. Fraierii se bulucesc catre peronul trei si se aranjeaza in ordinea sperantelor, mai aproape sau mai departe de scari. Nu vine nimic, insa se aud aununturi dupa anunturi care toate spun cam acelasi lucru, numai numarul trenului se schimba (exista in gara asta oare trenuri care merg si intr-o ALTA directie???). Dupa o vreme o voce la megafon ne comunica ca trenul special va pleca de la peronul unu. Fraierii se bulucesc ordonat catre peronul unu. Si stau acolo. Si stau. Uuu vine trenul! Ne inghesuim in el unde ni se comunica (la megafon, dragul de el) ca n-o sa oprim nicaieri pe parcurs ci doar la statia terminus. Fine with me.
Atunci insa de ce oprim pe parcurs??? Ni se zice ca e o oprire tehnica, asa ca nu ne ramane decat sa ne uitam in ochii umezi ai celor din statia intermediara care isi strivesc nasurile de usile care nu se mai deschid. Pai n-ar vrea si ei sa calatoreasca cu trenul asta? Trenul spre fericire? Aleluia! Nici vorba, stati acolo pacatosilor si ardeti in focurile... na ca ma intrerupe megafonul care ne zice ca vom intarzia 4 minute din cauza unui accident cu persoane. Stai un pic, INCA un accident cu persoane? Sau e tot ala? Se petrec lucruri ciudate aici. Nimic nu e ce pare a fi. Doamnele din compartiment povestesc istorioare de groaza cu oameni calcati de tren, ambulante si accidente. Ne distram de minune.
In sfarsit ajung la destinatie. Ura, coboram toti, inclusiv chinezoaica vorbind in continuare la telefon (sau poate nu si-l mai poate dezlipi de ureche de cativa ani, nu stiu). La chioscul garii singur deschis imi iau provizii = bere si pornesc catre taxi. Greu sa te intelegi cu taxistii astia pe limba lor, noroc ca numele hotelurilor nu necesita declinari speciale... dar uite hotelul! Fericit intru in hol si ma indrept catre barmanul-receptioner.
Zambetul imi piere repede cand tipul imi spune ca n-am nici o rezervare, eventual luna viitoare dar clar NU azi. Ha??? Tipul e eficienta intruchipata, da imediat telefon la centrul de rezervari de unde i se zice ca nu exista nici o camera libera in intreg orasul fiindca e nusce targ de masinisti si tzeapa. Eventual in oraselul vecin. Hmmm. Cu demnitate ii spun ca asa aranjamente nu ma intereseaza si decat nustiuunde mai bine ma intorc acasa. Tipul ma priveste ciudat si nu zice nimic, la care ii comunic ca ma retrag un pic pentru consultari. Hop scot compu din geanta si-mi citesc posta - vai ce bou is, aveam rezervare la ALT hotel. Cu aceeasi figura demna ii comunic receptionerului ca vreau un taxi, si ma eclipsez. Pe asta l-am bagat in ceata.
Afara cat pe ce sa ma urc in masina unui alt taxist: adica nu a celui chemat la telefon, nu ca n-ar fi facut totul sa ma sui la el dar eu am ramas ferm - telefonat asteptat. In sfarsit, a aparut si cel asteptat, astalalt a mormait pe limba lui (nu foarte diferita de ce zicea pana acum - adica n-am prea inteles nici inainte nici dupa). Nu ca asta nou ar fi vorbit mai bine, oricum permisul nu si l-a luat pe aici dupa ce manevre a facut la intoarcere. Mi-am pus repede centura, vreau sa-mi revad familia curand.
Oooh, dar ce hotel sclifosit am domnilor, cine-mi rezerva camerele trebuie ca ma iubeste (la cum arata cu ochii bulbucati, sper ca ma insel). Ma instalez intr-un junior suite in care cred ca as putea juca un pic de beach volley daca as avea cu cine si ar fi nisip pe jos. Aaah provizia de bere soseste la timp, si daca nu mi-ar fi lene as si iesi s-o ascult pe tanti din lobby cum canta la pian - de fapt as iesi sa mananc ceva dar mi-i leeeeeeeeennnnnnnnnneeeeeeeee asa ca si alunele din minibar sunt bune. Adica nu-s, dar ceaiul de musetel primit din mila receptionistei (cica tusesc tare) e suficient sa le faca consumabile.
A sosit si vremea dusului. Um, am mentionat ca nici aici nu-s despartite dusurile de restul baii? Am inceput sa ma obisnuiesc sa plescai prin baltoace dupa dus, macar astia sunt constienti si mi-au dat si papuci de casa. Oricum, in dus am un scaunel. Na, asta e ceva nou! M-or fi vazut asa mai handicapat. E comod insa domnilor, zau! Nu merita sa ma atac, ca daca vii la 1 noaptea in camera e ceva extraordinar sa stai jos in timp ce te speli pe cap. Mai ales dupa ce ti-l incalzesti un pic inainte cu dusul care are numai doua pozitii: "fierbinte" si "au" (unde "au"=varianta prescurtata a "f*@*##@§°i"). Secretul e sa astepti un pic, timp in care li se termina apa calda (ha, ha) si din fierbinte devine ok. Sau sunt eu crioman? In fine, gata, plici plici catre halat (am si halat, cooool) si buf in pat la nani.
Over. A fost o seara
Un comentariu:
a fost o seara...de pomina :)
intamplarea ta nu pare o calatorie turistica. mai degraba una de nevoie (afaceri).
Trimiteți un comentariu