Omul simplu cauta raspunsuri care sa-i para logice la intrebari fundamentale - "de ce sunt eu pe lume?", "ce caut eu aici?", "de unde am aparut?". Religia e mai mult decat bucuroasa sa ofere raspunsuri la aceste intrebari, cat de logice poate (si cand nu-s, le potriveste). Sunt insa verificabile aceste raspunsuri? Deloc. Si care-i problema cu asta??? - intreaba omul simplu... Doar am zis chiar acum: omul simplu NU cauta verificari! El vrea numai raspunsurile alea care sa-i linisteasca psihicul speriat de necazurile de zi cu zi, de amenintarile din jur, de lumea rea in care e nevoit sa traiasca. El vrea un refugiu caldut unde cineva mare si tare sa aiba grija de el, sa-l inveleasca si sa-i promita acadele daca nu in viata asta macar dupa moarte. O imagine potrivita ar fi cea a magarului cu un morcov in fata - imagine de care unii credinciosi chiar sunt constienti.
Stiinta porneste din start cu un handicap: ea nu poate si de altfel nici nu are de gand sa ofere asta. Pai cum sa nu fie nemultumit omul simplu? Cand el cauta Adevarrrrul, vine stiinta si ii spune ca astazi genetica este altfel decat acum cativa ani. Halal stiinta, zice omul simplu si se intoarce la religia care ii suna la fel ca acum jde mii de ani. Sau, traiasca stiinta zice omul la fel de simplu, continuand sa venereze adevarul de ieri - chiar daca a fost dovedit gresit, deci tansformand stiinta intr-o noua religie. Asta insa nu-i stiinta!
Domnilor, stiinta nu este o religie noua! Stiinta nu ofera adevaruri! Stiinta nu ofera refugiu caldut! Stiinta nu ofera explicatii definitive! Chestia asta se pare ca nu este repetata indeajuns, asa ca o s-o mai zic o data: stiinta este o Unealta, nu un Scop! Ciocanul pneumatic il inlocuim cand se invecheste si il reparam cand se strica, tocmai de aia fiindca ne ajuta sa sapam mai bine in mina. Asta e stiinta: o unealta care ne ajuta sa inaintam intr-un mediu dificil si mai ales, necunoscut. Stiinta este incercarea omului de o mie de ori sa bage un stift patrat intr-o gaura rotunda, pana cand ii vine o alta idee mai buna. De aceea stiinta se schimba, de aceea stiinta o da in bara, de aceea stiinta totusi, totusi, totusi, ne duce inainte.
Ne-ar putea duce si mai iute de n-ar fi atatea conflicte cu religia... Conflictul este evident: prin definitie religia este obisnuita sa ofere raspunsuri la tot ce ne inconjoara si nu este inca raspuns. S-a extins in mod traditional peste tot ce nu e acoperit de stiinta. A avut nevoie omul vechi de o explicatie religioasa pentru caderea lucrurilor? Nu, era clar pentru stiinta lui de atunci ca o fac din cauza greutatii. A avut nevoie omul vechi de o explicatie cum a aparut Pamantul? Pai, a avut, ca de unde sa stie saracul de nebuloase. Dar ce se intampla cand raspunsurile date demult de religie se dovedesc astazi empiric/evident/debunsimt ca gresite? Na? Solutiile religioase istorice le cunoastem: se ridiculizeaza rezultatul cercetarii, se baga la zdup cercetatorii, se anatemizeaza, excomunica... Pana la urma totusi evidenta ajunge prea... evidenta si teologii gasesc o portita - ca de exemplu Eva a fost clonata deci clonarea este ok, ca cele 7 zile au fost de fapt eoni, ca fosilele totusi au existat, ca aia, ca ailalta, din nou raspunsuri neverificabile care insa au o calitate: NU MAI contrazic stiinta! Pacat insa ca trebuie sa cada atatea capete pana cand religia accepta aceste evidente.
Concluzia mea este simpla: religia isi are locul ei atata vreme cat atatia oameni au nevoie de raspunsuri metafizice. Conditia de coexistenta este insa perpendicularitatea: pentru ca stiinta sa poata progresa libera religia trebuie sa se preocupe de raspunsurile metafizice. Teologii ar avea oricum destul de lucru in zona aia a raspunsurilor pentru a-si ridica religiile la pretentiile de moralitate si mod de viata curat pe care le emit... In conditiile astea m-as astepta de la oamenii de stiinta si cei care nu au nevoie de raspunsuri metafizice sa invete s-o lase mai moale cu elitismul si sa recunoasca existenta omului simplu si dreptul lui la Doamne-Doamne.
Teme de casa:
- Nu s-ar transforma oare astfel religia intr-o Cale?
- Cum ar fi oare daca stiinta ar reusi sa umple burta omului simplu intr-atat incat promisiunile paradisului de dupa sa nu mai para nustiuce scofala? Ar scadea numarul de extremisti?
- Care ar fi locul religiei intr-o societate utopica, lipsita de probleme si plina de refugii caldute? (nu discut utopia, ci locul religiei in ea)
Disclaimer: Am pornit de la axioma ca stiinta si cuceririle ei ne imbunatatesc viata. Ii rog pe amish si ludditi sa-mi ignore textul.
19 comentarii:
Spui "handicap" de parca ar fi un lucru rau :)
Eu personal sunt de acord cu urmatorii:
"Pot să trăiesc cu dubii, incertitudini şi neştiinţă. Cred că e mult mai interesant să trăieşti aşa decât să ai răspunsuri ce pot fi greşite."
- Richard Feynman
"Este de departe mai bine să se înţeleagă universul aşa cum este el de fapt decât să se persiste în amăgire, oricât de satifăcătoare şi liniştitoare ar fi."
- Carl Sagan
Stiinta sa umple burta astfel incat promisiuni paradisului sa nu para o mare scofala? LOL.
Promisiunea paradisului contine si Justitia, viata mai lunga (chiar daca e infinita) si fericita. Desigur peste ideile astea simple se adauga rahat (aka teologie) se amesteca pina ramine rahat (aka "Justitiarul ii iarta pe violatorii care cred in el", eternitatea raiului nu e mentionata prea des ca nu cumva oaia sa-si imagineze o infinitate de viati de cate 3 miliarde de ani bucata).
Stiinta dupa parerea mea ar trebui sa faca greva dupa principiul: "vreti mancarica? rugati-va pentru mana cereasca", "vreti medicamente? faceti matanii", "vreti viata lunga? nu mancati si nu luati medicamente, o sa muriti si ajungeti in rai... sa vezi acolo viata lunga"
@tlp
Faptul de necontestat este ca exista foarte multi oameni care au nevoie de aceste raspunsuri. Nu inseamna ca este bine sa fie asa, dar este un fapt ca exista. Spunand ca "este mai bine sa inteleaga" nu-i ajuta cu nimic - Sagan si Feynman exprima idealul insa fara a oferi o cale catre el. Lasand idealul la o parte, ce ne facem cu oamenii care nu inteleg universul, acum si aici? Educatia este o cale lunga si pentru a o implementa e nevoie din start (si mai tarziu) de o oarecare flexibilitate a religiei.
@logossfera
Dar daca utopia ofera SI viata nesfarsita SI justitie, ce-i mai poate promite religia bizonului?
Cat despre greva, sa recunoastem ca lumea a progresat in pasi mici si inainte de revolutiile stiintifice. Istoria spune ca omul se descurca si fara Stiinta ca disciplina - cu pretul injumatatirii populatiei (sau mai rau) si a progresului in ritm de melc.
Pai propun ca cei care reneaga stiinta sa refuze de buna voie roadele ei.
Cat despre cei care vor sa afle acele raspunsuri, lectia ramane: asteapta pana vin, fiindca exista o singura metoda prin care se afla raspunsuri despre realitatea obiectiva - cercetarea stiintifica.
Daca ei vor sa afle forma pamantului, pot sa-si imagineze cate raspunsuri vor. Stiinta are unul, si asta nu inseamna ca pana n-a fost determinata forma era bun orice raspuns.
NU era bun.
Pamantul nu era plat cand oamenii credeau asta.
Eu cred ca omul va avea intotdeauna nevoie de spiritualite intr-o forma sau alta. Chiar daca va exista o societate care-i va oferit totul el tot va dori ceva care sa-l duca la sfere. Nu e vorba de-a refuza stiinta, n-are nicio legatura cu asta. Si poate ca nici religiile cunoscute de noi azi un vor mai conta ci doar perfectiunea spirituala. Antropologii contemporani, asemenea lui Tilhard de Chardin, afirma ca destinul omului este sa creasca spre perfectiune spirituala pana la unirea cu Dumnezeu. Cred ca multi oameni vor vedea lucrurile asa.
@tlp:
Unii dintre cei care neaga stiinta in intregime fac exact asa cum ceri tu: i-am amintit pe amish. Insa cati neaga stiinta in intregime? Majoritatea sunt dispusi sa o accepte insa ingradita. Bineinteles astfel isi ingradesc chiar ei unele optiuni, imediat sau in viitor, asa ca cerinta ta este indeplinita chiar si astazi - fara vreun rezultat remarcabil :) Dar oricum, fortand pe cineva sa faca asa ceva ar crea numai revolte populare impotriva politiei care forteaza regulile.
Cat despre corectitudinea raspunsurilor... ce inseamna raspuns corect? Occam ne spune ca este cel mai simplu care raspunde problemei. Iar problemele oamenilor din vechime erau satisfacute suficient de un pamant plat - nu aveau de navigat in jurul lui, nu aveau nevoie de fuse orare... deci pamantul plat a fost pentru o vreme un raspuns foarte bun. Poti fi cu adevarat sigur ca pamantul rotund de azi nu se va dovedi un teseract maine?
@oceania:
"Antropologii contemporani afirma..."?!? Toti toti fara osebire? Esti sigura-sigura? :) Si adevarati oameni de stiinta fiind, sigur nu se vor razgandi maine?
Trecand cu eleganta peste asta :) perfectiunea spirituala ar fi ceea ce mi-am imaginat eu spunand "Calea" si sunt de acord ca n-ar contrazice stiinta - abia in viitorul ala indepartat cand se va ajunge la asa o perfectiune. Etapa de tranzitie ne mananca insa...
The principle states that the explanation of any phenomenon should make as few assumptions as possible.
Cand spui ca pamantul e plat deja faci o presupunere in plus, aceea ca pamantul e plat. Intelegi? Pentru ca pamantul nu e plat. Singurul raspuns care nu presupune o presupunere in plus este "Nu stiu". Si "nu stiu" este un raspuns.
Tu zici ca oamenii simpli au nevoie de raspunsuri. Ei pe naiba. N-au nevoie de nici un raspuns. Pentru ca nu-i intereseaza. Oamenii simpli sunt simpli deoarece ii intereseaza foarte putine lucruri. Intreaba cate intrebari vrei tu pe un om simplu si ai sa vezi ca cel mai frecvent raspuns este, ai ghicit, "nu stiu".
Iluzia ca au nevoie de raspunsuri la intrebari existentiale este data de faptul ca se duc la biserica sau ca au frica de prietenul imaginar. De ce au frica? Pentru ca sunt simpli si asa au fost invatati de mici. De cine au fost invatati? De bunica, de mama, persoane pe care un om simplu le respecta. De aceea, atunci cand ii ataci credinta, ii ataci, inevitabil, imaginea mamei, a bunicii, a parintelui. Bine cunoscutul, "te iei de mama?!" Acesti oameni sunt indoctrinati de mici cu frica de Dumnezeu. Asta e, n-ai ce sa le faci...
Nu oamenii simpli cauta raspunsuri ci oamenii care nu se multumesc cu primul raspuns care le pica in brate. Multi atei, indraznesc sa spun majoritatea, ajung atei prin forte propri, pentru ca sunt capabili sa recunoasca atunci cand gresesc si accepta schimbari mai usor. Oamenii simpli cauta raspunsuri doar la nivelul unui copil de 3-4 ani, cand intreaba "De ce?". Se multumesc cu primul raspuns si gata. Daca le zici ca pamantul a aparut din nebuloase se multumesc cu el.
Omul simplu e simplu, el crede ce i se spune de o persoana autoritara. Nu are el nevoie de raspunsuri. N-are timp de ele ca de asta e simplu. Cautand raspunsuri n-ar mai fi simplu.
Partea proasta este sunt prea multi oameni simpli. Pe asta se bazeaza biserica si politicienii nostrii. Multi da... simpli! Patriarhul lor este un om oportunist. A observat ca poate face ce vrea cu acesti oameni si o face. Vocile firave ale ratiunii sunt prea firave si prea putine.
Daca un om, sa zicem, complex poate trai cu dubii, de ce unul simplu n-ar putea, cand are mult mai multe dubii ca unul complex?
Probabil vrei sa zici ca cel simplu are mai putine dubii? Oricum, ma gandeam la o capacitate mai redusa de adaptare, de a face fata situatiilor noi, neobisnuite, namaiauzite...
In rest principiile sunt una si realitatea adesea alta :)
omul simplu nu isi pune niciodata intrebari de ordin pilozopistic precum: de ce sunt eu pe lume ?
doar in conditzu` cand acest "de ce" / "warum" - este insuportabil iar acel intrebator homo "homini" este prea slab spre a-si "servi exodus-ul" ! ai capito hazule ?
nu confundatiza intrebarea de ordin aristotelic cu una pur-retorica .
pa ! eu ie-ma-nonima !
p.s.aaaa... si sa nu imi spui ca a facut oarecum referire pe la descartes oder leibniz ! claro !
pa ! tot ieu !
Adica spui ca omul simplu nu isi bate capul cu termeni ca "suflet" sau "spiritual"?
E si asta o parere.
mon cher - epurashul cel puoznashu -
omul zimpal nu defineste "sufletul" precum o face una bucata mare ganditor (printre altii) adica herr erwin rohde - care explicheaza cu largetze in lucrarea sa "psyche`" tocmai despre acest complique suflet ... avand drept sursa fix antique ...epoci - chiar pana la hommer fie iertat !
iar acest terminus semnifica in acceptiunea bisericoasa doar "mantuirea" ! na ja :) indiferent de modul interpretativ .
spiritualul in schimb ... este un terminus pretentzios daca imi permitezi asa . adica implica valori all-inclusive culturale .
also ! data viitoare pliz ... un peu achtung ! poti reformula . vin sa te verific :)))
Deci pari sa fii de acord ca omul simplu este interesat de chestii spirituale ca de exemplu sufletul. Ai si dreptate, altfel de ce ar vorbi orice prospect al martorilor lui J sau cartzulie ortodoxa despre Raspunsuri si Adevaruri.
ei. sper ca nu ti-am oferit prilejul chiar si pentru un singur momentissim sa intelegi ca sunt naiva si usor de manipulat. looool man :).
linkurile ti le poti cumva economisi . pliz.
lectura mi-o aleg eu singura si intotdeauna dupa bunul plac si intr-un mod extrem de "pretendentzios" !
pa. e.
Confirmation Bias: the tendency to look only for evidence in favor of one's controversial hypothesis and not to look for disconfirming evidence, or to pay insufficient attention to it.
in primul rand ai prostul obicei ca cel al patrupezilor buni : bipezilor RAI de a raspunde prin link-uri. adica te incriminezi fara ajutaorul unei alte persoane de fragmentarism.
pentru ca in intregime la ceea ce incerci tu sa faci referire este deja cunoscut de la francis bacon incoace nu-i asa ?
iar schimbul de informatii poate avea loc in mod fals deja de la premisa de a pune intrebarea vizavi de informatia concreta - intrucat informatia generala poate sa anuleaze informatia concreta atunci cat o verificare intensiva axata pe o shina de cercetare poate sa te aduca in situatia de a recunoaste ceea ce in prealabil sustineai ca fiind verosimil. asta nu inseamna ca tu cel care ai renuntat potential la ceea ce credeai anterior te-ai incadrat intr-o gresala de gandire . mai curand exista pericolul de a fi fost manevrat manipulativ spre un alt centru informational .
e complicat . insa asigurate ca tu esti pe deplin in posesia informatiei obiective inainte de a trage concluzi pripite si extrem de subiective.
si da. mai exista si pericolul de a te supraestima insa si de partea cealalta de a subestima pe cineva este la fel plauzibil. asadar . nu uita ca este mai mult decat probabil ca tu sa ai un scop ... si eu sa fiu acea persoana care are alte viziuni . ramane in stele de vazut care suntem in "posesia adevarului " - relativand aici adevarul obiectiv.
O tema ca asta merita o discutie separata. Comentariile la acest post s-au indepartat insa prea mult de ideea initiala.
Crezi ca ai vrea sa rescrii ce ai zis adineaori intr-un post pe blogul asta, in calitate de coautor? Te-as fi invitat fara sa intreb insa softul asta superdestept permite numai invitarea oamenilor cu email cunoscut.
mi-am reactivat email-ul la profil . oricum iti multumesc pentru invitatie. nu cred ca as fi in stare sa dezvolt doar din cauza ca eu fug realmente de teme care imi suprasolicita "puterea de concetratie" din diverse motive. dar daca doresti si ai idee de ce nu o faci tu ? eu raman curioasa.
Trimiteți un comentariu