Pe ei ii meritam!

Conform statisticilor unor oameni mai statisticieni decat mine alegatorul roman mediu e un barbat de peste 50 de ani si sub 10 clase pregatire. Conform concluziilor de altfel evidente ale altor oameni mai scriitori decat mine, acestor oameni li se adreseaza campaniile electorale, discursurile politice, dezbaterile televizate si toate celelalte pe care eu, neincadrat fiind in segmentul de mai sus, le consider niste mizerii ordinare.

Partea proasta este ca toate aceste discutii mizerabile sunt purtate de oameni sub 50 de ani, peste 10 clase pregatire si printre altii si femei. Si asta nu numai in televiziuni ci si in ziare, bloguri, comentarii si probabil si in alte locuri unde eu nu patrund. Cloaca s-a extins peste tot: orice parere este insotita si intarita de invective, nimeni nu se deranjeaza sa raspunda argumentelor ci ataca direct persoana, si as putea continua dar cred ca ati prins ideea. Omul de rand s-a obisnuit sa injure si pare sa iubeasca asta. Nu e asa cumva? Cine gaseste un articol din care sa lipseasca invectivele merita un premiu - premiu pe care nu-l pot da eu dar cred ca insasi citirea unui astfel de articol este un premiu pentru cititor. Cum se face ca discutiile fara mizerii au ajuns atat de rare?

Cum se face de fapt ca DISCUTIILE au ajuns atat de rare? Bineinteles, aruncatul cu excremente (ca rudele noastre de care ne rusinam - maimutele) nu se considera discutie. Cate discutii televizate serioase ati vazut despre starea sistemului sanitar? Cate anchete jurnalistice in ziare de mare tiraj despre educatia nationala? Cate discutii ati purtat pe forumuri, pe bloguri, unde va mai preumblati, in care sa se intalneasca un basesc cu un taricean si sa nu purceada imediat in a-si aplica lovituri la turloaie?

Ce e de-a dreptul caraghios e modul in care, mai sincer sau mai degraba mai mincinos, fiecare isi vede candidatul calare pe un cal alb aparand valorile democratiei/libertatii/economiei/insertyourfavorite ca nimeni altul, in contrast cu SAAATAAAHHNAAA de contracandidat care este adolfhitlerpolpotstalinloyolanero pe pamant. Atatea exagerari teatrale ca nu mai vezi argumentul din spatele mucavalei prafuite (in caz ca exista vreunul). Dar, cati romani au votat o adevarata schimbare = jos cu cei deja preabinecunoscuti? Vreo 185.000 zice BEC - adica aproape 1,5%. Bravos.

Pai nu avem reprezentantii pe care-i meritam? 98,5% dintre alegatori sunt multumiti cu alde basescu, becali, geoana, antonescu si ceilalti. Va mai rog si sa nu ma plictisiti cu termeni ca "manelizarea" - caci da, avem si muzica pe care-o meritam.

Nu merg la vot, muuUU

Mie nu mi se pare o pozitie logica asta cu "nu ma duc ca n-am cu cine", ci una sentimentala, o pozitie a unuia dezamagit, morocanos si inciudat. Pe buna dreptate zic eu, privind inapoi peisajul politic romanesc, o pozitie justificata de TRECUT. Dar cu ce ajuta aceasta pozitie situatia tarii si cea personala a alegatorului? Cu ce schimba asta VIITORUL? Din cate citesc primprejur singura motivatie concreta de a NU merge la vot este ca nici unul dintre cei eligibili nu va face ceva. Intrebarea mea este atunci: CUM va putea ajunge unul nou sa fie eligibil? Daca nemultumitii refuza sa se uite la unul ca Remus Cernea, cum va ajunge el sau altul pe o pozitie care sa ameninte capii mafiei actuale? Daca toti cei nemultumiti nu vor merge niciodata la vot, domnia celor eligibili si nefacatoridenimic va continua pe vecie. Pe plan personal, te face sa te simti mai bine faptul ca nu te duci la vot? Prin ce, e vorba de economia de bani si timp? De cand face lehamitea fericiti pe oameni? Ai putea sa te duci sa votezi un candidat ne-eligibil pentru a-i da un semnal acelui candidat ca nu e singur, ai putea sa te duci pentru a vedea dupa aceea cati alti nemultumiti ca si tine exista in tara, nemultumiti care s-au dus la vot numai si numai pentru a vota un candidat neeligibil si a-si arata astfel dispretul fata de cei eligibili. Daca cei nemultumiti ar fi un bloc suficient de mare, ar exista si urechi care sa-i asculte - asta e legea pietei. Insa copilul care nu plange nu capata sa suga... iar prin neprezentare se poate spune cu siguranta ca am ales CEVA: am ales exact ceea ce a ales majoritatea. Muuuu, brother.

Nemtii au zis-o foarte bine aici:
Geh nicht hin

PS: un argument mai stupid ca "Ygreceanu nu are experienta" rar mai auzi. Adica domnilor cum vine asta, pe de o parte acuzam ca toti cei eligibili sunt mafioti si afaceristi versati, si pe de alta bocim ca celui nou ii lipsesc aceste "calitati"? Pun pariu ca si lui Fat Frumos, daca ar lua acum o pauza de la infrant vrasmasi si condus imparatii si ar veni sa candideze, i s-ar reprosa ca "e rupt de realitate", lui Obama daca ar vrea sa conduca Romania ca "nu e de pe-aici", lui Vlad Tepes ca "e demodat" si asa mai departe. Este evident ca nu suntem in stare sa ne sortam prioritatile daca incurajarea jafului practicata de toate guvernarile anterioare poate fi pusa in balanta cu cusururi de genul asta.

Si tu, bloggerule fiule

Chiar daca nu intotdeauna a fost evident, postarile dinainte mi le-a pregatit cu o oarecare grija. Acum insa scriu pur si simplu ce-mi vine. M-am straduit sa si pastrez o oarecare distanta fata de mocirla politicii de zi cu zi. Am pastrat distanta fiindca mi-era clar ca nu cunosc indeajuns pentru a putea face distinctia intre convingeri politice si interese materiale. Dintre voi, putinii bloggeri ai caror jurnale le citesc, cati scrieti ceea ce scrieti din convingere si cati scrieti pentru ca asa "trebuie"? Pentru ca asa "da bine"? Nu sunt in stare sa fac deosebirea, si n-am vrut sa arunc copilul cu tot cu apa din albie. Mi-e insa tot mai greu sa pastrez aceasta distanta, poate si fiindca
NU VREAU
s-o pastrez. Mi-e scarba de aceasta distanta. Mi-era scarba inainte de clasa politica, cancerul insa s-a extins si a inceput sa-mi fie scarba si de jurnalisti, de scriitori, de bloggeri. Exact, politica romana care murdareste tot ceea ce atinge. Sau aproape.
Inca nu am vazut un blogger "independent" pro-Basescu, lucru de-a dreptul suspect - statistic vorbind. Argumentele prezentate, nu numai la televiziuni, sunt puerile, propagandistice, bau-bau-istice, evident sub nivelul de pregatire a celor care le prezinta. Am inteles deja ca tara ne vrea prosti, inculti, bolnavi si in genunchi (ma repet cu link-ul), dar a ajuns s-o faca chiar asa, pe fata??? Daca vreunii dintre cei ce scriu asa ceva o fac cu cu sinceritate, din pura convingere, as spune ca in cazul lor tara a castigat meciul.
Sper ca nu l-a castigat insa definitiv. Nu e niciodata tarziu sa (re)invatam sa vedem padurea de dincolo de copaci. Dar bineinteles ca n-o s-o facem, e atat de convenabil sa fii aparat de o putere mai mare...

Citate

Light in the absence of eyes illuminates nothing. Visible forms are not inherent in the world, but are granted by the act of seeing. Though the world and events do exist independent of mind, they obtain of no meaning in themselves- none that the mind is not guilty of imposing on them.

The height in tension in any game occurs when the rules allow for the influence of human judgement.

Pain isn't real beyond the individual who feels it.

We can undo only what others have already forgotten.

What the flame does not consume consumes the flame.

Love isn't the answer. It's the problem.

We're meant to die. Its what makes everything about us matter.

They say cats always land on their feet but at this point there's really no floor.

(Æon Flux)

Asa sa fie?

.
..:

Ganduri sexuale

Atatia ani s-a zis ca barbatul e superior, apoi ca suntem egali, sau ca femeia e superioara... aceeasi gandire simplista si liniara pe o axa artificiala superior/inferior care ignora complet faptul ca oamenii, indiferent de sex, gen sau rasa sunt niste fiinte complexe cu mii de calitati si defecte. Una spune ca femeile sunt mai bune fiindca stau mai mult cu burta pe carte. Altul spune ca barbatii sunt mai buni fiindca pot ridica greutati mai mari. Vreti categorizari? Dar care e criteriul potrivit? Luati mai bine cateva mii de axe si atunci o sa vedem cine e superior si cine nu si in ce directie anume din cele cateva mii. Oho si cum se inghesuie parerile: uneori ne convine sa spunem ca suntem egali, alteori ca femeia e mai subtila, sau ca barbatii mai directi, si bineinteles bias-ul domneste peste tot. Zau, rar discutii mai sterile si mai pline de prejudecati ca si cele despre sexe (depasite doar de cele despre religie).

Si ca sa-mi zic si parerea mea: votez pentru diferenta. Trendul politicocorect la zi e sa spunem ca suntem toti egali, negandu-ne unii altora calitatile care ne fac speciali. Progresul vine din schimburi de idei, schimburi care prin definitie cer diferente de idei. Chiar daca o suportam atat de greu, chiar daca tribalitatea ne este innascuta si ne imparte automat in noi si ei, in barbati si femei, in stelisti si caini, in catolici si adventisti, diversitatea ne inalta. Traiasca diversitatea!

Si in alta ordine de idei, cateva teme de gandire. Ia ganditi-va un pic la cateva chestii:

...pestii guppy isi schimba sexul dupa chef in cateva secunde...
...se discuta despre observarea aparitiei la insecte a unui al treilea sau chiar al patrulea sex...
...a lipsit putin sa impartim planeta cu alte cateva specii de oameni...

Cum ar suna sexismul daca ne-am gasi (si) in astfel de situatii?

Exercitiu de integrare

Ne e foarte usor sa vorbim despre integrare si toleranta. Dar ia sa vedem, in numele exercitiului, ce ne-am face daca ar trebui sa ne mutam cu serviciul intr-o tara asa mai diferita, sa zicem Arabia Saudita, sau Etiopia. Ne-am cioparti genitalele, atat personal cat si intregii familii? In numele integrarii, bineinteles. La ce varsta v-ati vinde fata si pe cate camile? Daca ati trai in Mauritania si fiica si-ar dori sa manance ca o sparta ca sa fie frumoasa (adica obeza), ati aproba? Sau ati chiar forta-o sa manance ca sa-si poata gasi un sot?

Oripilati deja? Drepturile fundamentale se definesc in functie de cultura fiecaruia si fiecare se tine de drepturile SALE fundamentale. Oamenii aia care vin in occident vin pentru o viata mai buna, nu neaparat pentru o viata ALTFEL. Nu se gandesc destul, e adevarat, si chiar daca se gandesc nu isi dau seama ca vor fi presati sa renunte la modul lor de viata. Repet, majoritatea nu au venit ca sa-si schimbe modul de viata, ci ca sa aiba mai mult de mancare. Cand au venit aveau probabil probleme mai mari decat sa-si bata capul cu parerea vecinilor despre lacasul de cult in care o sa-si petreaca timpul... Intai haine si papa, restul nevoilor abia dupa aceea - zicea nenea Maslow.

Scoala romaneasca

Printre alte ocazii de a fornai despre Rrromania si meritele ei, am observat ca e la moda si sa se critice scoala din occident si sa se extazieze despre scoala din Romania. Mai jos cateva citate din studiile PISA (Programme for International Student Assessment) care pot fi consultate partial si online pe situl OECD (Organisation for Economic Co-operation and Development http://www.pisa.oecd.org). Oricum va recomand citirea rezumatului pe 56 de pagini al studiului.

Am spicuit cateva constatari despre educatia romaneasca:

A number of countries saw a decline in their reading performance between PISA 2000 and PISA 2006, comprising nine OECD countries (in descending order) - Spain, Japan, Iceland, Norway, Italy, France, Australia, Greece and Mexico, and the partner countries Argentina, Romania, Bulgaria, the Russian Federation and Thailand.

(in cadere libera)

Students scored 10+ points lower in using scientifc evidence than in science overall in Norway, the Czech Republic and the Slovak Republic, and in the partner countries Azerbaijan, Kyrgyzstan, Qatar, Jordan, Bulgaria, Brazil, Romania and Serbia

(asta oare datorita educatiei religioase in scoala?)

Self-efficacy was lowest in Japan, Korea and Italy and the partner countries Indonesia, Azerbaijan and Romania.

(sa ni se dea!)

Among the lowest-performing countries in PISA, a very high proportion of students had low levels of proficiency, indicating a need to improve standards across the board, for example through improvements in the curriculum. In Mexico and Turkey, as well as the partner countries Kyrgyzstan, Qatar, Azerbaijan, Tunisia, Indonesia, Brazil, Colombia, Argentina, Montenegro, Romania, Thailand, Jordan, Bulgaria and Uruguay, more than 40% of 15-year-old students performed at Level 1 or below (Table 2.1a).

(Nivelul 1 inseamna: "At Level 1, students have such a limited scientifc knowledge that it can only be applied to a few, familiar situations. They can present scientifc explanations that are obvious and follow explicitly from given evidence.". Iar in Romania sunt 40% SUB NIVELUL 1 ceea ce se traduce "Those unable to perform even the easiest PISA tasks reliably were rated as 'below Level 1'")

At the other extreme, fewer than 1% were proficient at Level 5 [in reading] in Mexico and in the partner countries/economies Indonesia, Kyrgyzstan, Azerbaijan, Tunisia, Jordan, Thailand, Serbia, Romania and Montenegro it was less than one-half of a percent (Table 6.1a).

(Nivelul 5 in citire: "These students are capable of sophisticated, critical thinking.". Unul din 200 de elevi romani de 15 ani poate asta.)

Si clasamentele finale cu 57 de tari:

• la stiinte Romania locul 44 din 57 de tari
  
• la citire Romania locul 44 din 57 de tari
  
• la matematica Romania locul 43 din 57 de tari
  

Am auzit adesea si comentariul "ah dar avem atatia olimpici cat alte 75 de tari la un loc" Sa fim totusi realisti: cati dintre acesti olimpici isi invata materia pe bancile scolii? Olimpicii nu sunt in nici un fel un criteriu reprezentativ de apreciere a calitatii invatamantului actual din Romania. De asemenea, se spune ca programa noastra de clasa 1 comparata cu cea din alte tari invata elevul mult mai multe chestii... insa chiar il invata? Fapt este ca statistic, la 15 ani scolarul mediu din Romania este mult mai prost pregatit decat media vest europeana. Cauze pot fi multe:

• ori ca in anii urmatori sunt invatati in Romania numai prostii (chiar daca dupa clasa 1 sunt mici genii),
• ori ca ceea ce arata extraordinar pe hartie (programa scolara romaneasca de clasa 1) in practica functioneaza de kko
• ori ca lipsa materialelor si spatiilor si mai ales a unui mediu in care omul sa se poata dezvolta cum trebuie, atat acasa cat si la scoala si pe strada, in Romania de azi cam lipseste.

Inca o data spus, ma refer la ziua de azi. Rezultatele scolii ardelene, a scolii din Schei sau a olimpicilor de pe vremea lui Ceasca ma lasa COMPLET rece. Ba ma chiar deranjeaza, in momentul in care mi se falfaie prin fata ochilor cu intentia constienta sau inconstienta de a masca actualitatea dezolanta.

PS: si cum sa ne miram cand insasi doamna ministru nu stie diferenta dintre ore facultative si optionale...

Sondaje si ideologii

Cat de (i)relevanta este in ziua de astazi o distinctie intre stanga si dreapta politica se observa si in numarul 3 al sondajului "valorile romanilor" efectuat de ICCV. Rezultate care se bat atat de tare cap in cap nu pot denota decat o falsa dihotomie, o neintelegere a acestor concepte sau mai bine, o inaplicabilitate in lumea reala a conventiilor de "stanga" si "dreapta". Cum altfel imi pot explica faptul ca, desi la primele intrebari concluziile aparente sunt ca romanul are o gandire de dreapta, jumatate dintre romani doresc ca diferentele de venituri sa scada? Ce poate fi mai de stanga decat egalitarismul?

Bineinteles, o astfel de concluzie simplista ca si cea a mea din paragraful anterior nu rezista la o analiza mai atenta. In discutia aceluiasi grafic despre diferentele de venituri se mentioneaza ca Romania s-a situat pe locul 3 in urma Elvetiei. Nu cred ca poate considera cineva Elvetia o tara de stanga. Atunci de ce isi doresc elvetienii o mai mare egalitate in venituri? Poate fiindca in Elvetia nu de putina vreme se discuta intens despre salariile manageriale lipsite de orice legatura cu realitatea, nemultumire acutizata acum in conditiile crizei actuale in care atatea firme sufera din cauza actiunilor iresponsabile ale atator manageri... deci eventuala plasare stanga-dreapta din nou pierde din relevanta.

Se discuta mai apoi despre dreptul somerilor de a refuza un loc de munca. La o extrema se situeaza sintagma "somerii ar trebui sa accepte orice slujba disponibila sau sa nu primeasca ajutorul de somaj" iar la cealalta "somerii ar trebui sa aiba dreptul de a refuza o slujba pe care nu o doresc". Ce inseamna insa "orice slujba disponibila"? Sa fie obligat inginerul sa accepte sa spele vase? Sa accepte orice slujba disponibila chiar daca e in alt judet? Sau cum? Cata vreme acesti termeni nu au fost definiti, fiecare intervievat a trebuit sa-si completeze de la sine golurile (probabil inconstient) lasandu-ma pe mine cu o statistica de nefolosit in fata.

Paranteza: o statistica de nefolosit s-a strecurat si in numarul anterior (2) al analizei sondajului, unde am intalnit graficul "Valorile medii ale religiozităţii în funcţie de anul naşterii". Nu cumva ar fi trebuit sa fie "Valorile medii ale religiozităţii în funcţie de vârsta"? Daca cel nascut in 1960 avea in 1993 33 de ani, in 2008 va avea insa 48 - diferenta de varsta deci o variabila in plus. Ma rog, oameni suntem.

Revenind la numarul 3 observ o chestie semnficativa pentru Romania de azi: aproape doua treimi dintre romani considera ca responsabilitatea bunastarii sta in atributiile individului. De dreapta, suna concluzia oficiala. Dreapta sa fie? Daca adaug acestui rezultat si observatia ca jumatate dintre romani considera competitia un lucru foarte bun, plus ca suntem si pe ultimul loc la importanta acordata prietenilor... Romania s-a transformat intr-o jungla, dog-eat-dog, in care statul a esuat vizibil in a-si apara si sustine cetatenii a caror singura optiune ramasa este lupta. Nu e o imagine prea mioritica, as zice, si nici prea imbucuratoare.

De aceea si refuz sa interpretez aceste rezultate ca o orientare spre dreapta a poporului, ci mai degraba ca un semnal de alarma luminand falimentul statului de drept in Romania. Daca ma uit la modul in care romanul se autopozitioneaza pe axa stanga dreapta (chiar prima intrebare a sondajului) pot recunoaste o distributie gaussiana - adica la nimereala. Asta ar cam confirma concluzia ca, de fapt, omul mediu nu prea stie ce-i cu notiunile astea. Indiferent de ce pregatire are, taran, inginer sau sociolog.

Istoria pentru popor

Istoria ne salveaza, istoria ne da identitate, istoria ne invata...

Istoria ne salveaza... de la ce? Ne-a salvat istoria de Ceausescu? Doar nu a fost primul dictator din lume iar cetatenii Romaniei au invatat istorie pe vremea aia nu gluma - spre deosebire de generatia de acum care habar n-are de istorie *buuuu*. Daca tinerii de acum nu mai invata istorie ca pe vremea noastra, cum se face ca noi, cei care suntem toba de carte de istorie le-am pregatit o lume plina de gunoaie, de dictatori, de razboaie, de ura rasiala si religioasa, de... Cum se poate ca noi, cei care ne batem cu pumnii-n piept atata cu "pe vremea mea" nu avem nici o dovada ca am pus in aplicare aceasta invatatura?

Istoria ne da identitate... de care? Oare unde aud cel mai des vorbindu-se despre identitate? La Vadim? La Hitler? Cand a fost ultima data cand am argumentat folosind identitatea nationala in mod pozitiv? Pozitiv nu inseamna deloc sa imi dau cu pumnii in piept in speranta ca daca strabunicul a fost destept, frumos si curajos o sa conving pe ceilalti ca si eu sunt asa. Pozitiv nu inseamna nici sa ma delimitez plin de scarba fata de rromi, fata de vecini, fata de tineret, fata de cel de langa mine, fata de cealalta echipa de fotbal, fata de... Ce-i cu identitatea asta, a ajuns o motivatie a dispretului fata de ceilalti?

Istoria ne invata... ce? Ne invata ca in 1907 o luai in freza daca te puneai cu ocarmuirea, ca in 1848 o luai in freza daca te puneai cu ocarmuirea, ca in 1601 o luai in freza daca te puneai cu ocarmuirea, nimic nou sub soare. Sa intelegem ca ocarmuirea este prin definitie rea? Sau buna? Ne invata istoria sa facem deosebirea dintre rau si bine? A fost bine ca am fost aliati cu criminalii nazisti, sau ca am fost aliati cu criminalii comunisti? A fost bine pe cand aruncam cu daci in sulite? Bine pentru cine? Deci inca o data pentru grupul din spate, ce am invatat din istorie?

Ne agatam de acest cuvant cu o disperare demna de o cauza mai buna. Din istorie am invatat... ca n-am invatat nimic din istorie, si ca nici n-o sa invatam vreodata. La fel e si cu religiile, toate se lauda ca ne salveaza sufletul (ce-o fi si ala) si ne invata bunatatea dar cand e vorba de fapte oamenii abia asteapta sa-si dea cu cartile sfinte la gioale. Ba acum avem si istoria sa ne salveze, sa ne educe si sa ne identifice: piei de-aici mai venetice ca istoria mea e mai tare ca a ta, are tractiune 4x4 si acum 1413 ani te-a calcat de ti-au mers fulgii. E buna istoria domnilor! Cu cat un popor are mai multa istorie, cu atat mai mult succes o sa aiba la dat in cap altora cu cartile sale, mai grele, de istorie. Selectia naturala varianta macroistorica.

Zau ca nu mi se pare ca istoria este folosita si la altceva decat la dat in cap cu ea. Bineinteles, am putea invata atat de multe din ea - mecanica multimilor, credulitate, disperare, demagogie, idealuri si caderi... insa pana cand istoria se va folosi asa eu n-o sa-mi schimb parerea. O fi istoria o unealta excelenta dar cata vreme nu reusesc cu ea decat sa stramb cuiele sau sa(-mi) invinetesc degetele, mai bine o arunc naibii si studiez altceva in timpul acela.

Nu mai incapi de minciuni

Si-am tot zis eu ca politicienii nu-s prosti, sau conducatorii iubiti nu-s prosti, si altii si altii, dar am ramas dator cu o lamurire: daca aia nu-s prosti atunci cine sunt prostii dom'le? Ca nu se poate sa nu existe prosti pe lume, noi asa am fost invatati ca unde e desteptaciune este si prostie...
Am fost foarte tentat sa declam, teatral: "voi sunteti prostii, cititorilor!" dar realitatea este ca nici dracu' nu citeste ce scriu eu aici, cu cateva exceptii carora din pacate nu le pot spune prosti oricat mi-as dori efectul artistic (astept exceptiile la exceptii). De fapt nici n-as avea chiar atata dreptate cata mi-as dori, caci nu toti oamenii sunt atat de prosti incat sa creada balivernele ce li se servesc zilnic pe toate canalele senzoriale. Multi se straduiesc cu succes sa le ignore. Care canale media ma aduc cu vorba laaaa... *rapait de tobe*... jurnalistul tipic roman.
Nu cunosc prea multe natii de jurnalisti de fapt asa ca sa lasam partea cu "roman". E vorba despre jurnalistul ala care-si zice anal-ist, ca o recunoastere tacita a misiunii sale de pupincurist. Jurnalistul ala care desi e suficient de ticalos ca sa fie politician, este si suficient de prost incat sa nu poata sa ajunga vreodata. Ca scrie pe bloguri sau ca apare la talkshowuri e o deosebire numai de scara. Are o gandire simplista care serveste unui singur scop: sa convinga pe cine poate ca e destept. O fi o chestie psihologica aici, daca cel putin X aplaudaci ma cred destept inseamna ca si sunt destept indiferent cate enormitati debitez pe minut. E pacat insa ca multi oameni simpli, care daca ar avea o sansa sa compare aceste enormitati le-ar arunca imediat la groapa de gunoi simbol al civilizatiei romanesti, astfel le iau ca atare si le si sustin pana cand se fac de ras sau mor de foame cu ele in brate. Sau si si, si uite-asa ne prabusim noi, victime ale prostiei agresive care ne repeta o minciuna de milioane de ori in speranta de a o transforma intr-un adevar.

PS: am vrut sa dau si exemple dar m-am razgandit. Si uite cum a ramas postul de azi asa, uscat...

Povara sau sansa

Oamenii de azi discuta pe forumuri, scriu pe bloguri, se intalnesc in lumi virtuale. Relatiile lor online nu sunt radical diferite de cele reale, doar si inainte mergea omu' la crasma la o bere cu oricine s-a gasi ca sa uite de singuratate. Acum fuge in lumea virtuala unde are siguranta ca va gasi intr-un colt sau altul nu numai pe cineva sa-l asculte, ci chiar pe cineva cu pasiuni asemanatoare. Nu te mai bazezi pe norocul intalnirii din tramvai... caci care sunt sansele de a avea ceva, orice, in comun cu cel ce se inghesuie in metrou langa tine? Are rost sa deschizi gura numai ca sa schimbi politeturi despre vreme (grija mare cu politica)? Daca ai posibilitatea, mai bine mergi direct pe grupul de discutii despre caini pechinezi. Chiar daca nu discuta acolo nimeni chiar in acest moment, recitind discutiile mai vechi din arhiva faptul ca-ti poti adauga parerea proprie te face sa te simti ca la o petrecere cand te bagi in discutia pasionata a unui grup de petrecareti.

Ni se flutura pe sub nas in tot felul de discutii cei care devin dependenti de net, cei care nu se mai dezlipesc de ecran, cei care... sa fim seriosi, cati anume cunoasteti din astia? Sigur or fi existand si cazuri extreme, asa cum exista si alcoolici sau maniaci. Pot sa inteleg de ce ar face trocul acesta - dau o viata goala si reala pe una plina si virtuala in care se simt competenti, in care se simt bineveniti, in care simt ca au control. Unde incepe insa virtualul? E vreo diferenta intre imaginile colorate ale unui extaz si imaginile colorate ale unei lumi virtuale? Diferenta calitativa sau cantitativa?

La urma urmei nu este asta singura utilizare a orelor pe internet. Bogatia resurselor de stiri, literatura, grafica sau alte medii creste in fiecare zi. Ni se reproseaza si ca vorbim mult la telefonul mobil. Sa fie atunci vorba de Internet sau de Comunicatie? Comunicatia unidirectionala, in care consum la biblioteca ce mi se ofera si daca sunt unul intre cei alesi contribui si eu, este de domeniul trecutului. Acum oricine vrea este in masura sa si dea. Si mai sunt si alte resurse - legaturi de afaceri, partide de sex, partide politice, istorie, discoteci, viata online se impleteste pentru multi cu cea reala. Care este procentul amestecului la care decidem ca se numeste boala?

Judecarea simplista a tuturor internautilor dupa niste cazuri extreme imi sugereaza si o oarecare spaima din partea celor "normali". Cei care se autonumesc in sinea lor normali se straduiesc sa iti arate ca pentru ei Internetul este numai o unealta, numai o extensie a vietii lor fericite si reale. Se prezinta cu numele intreg si-ti pretind sa faci la fel - ca si baba din tren care te ia la intrebari cine iti este mama si cu ce se ocupa matusa Floare. Zau tanti, las-o mai moale cu intrebarile ca nu-s la popa. Cand discuti la carciuma cu vecinul de masa un "eu is Nicu" iti ajunge. Acolo nu ai pretentia sa iti prezinte pasaportul, de ce ai avea pretentia asta pe net? De ce ti-e frica de el? Fizic chiar nu-ti poate face nimic, cyber-bullying e pentru o alta varsta, deci de unde atitudinea asta de victima? N-am gasit nimic, nici un studiu despre asta. L-as scrie eu :) dar cum n-am nimic de-a face cu psihologia trebuie sa continui cu cautatul.

Sunt curios.

Povesti nemuritoare

Am cateva fragmente de povesti nemuritoare care mi-au ramas in amintire:

[...]vede ca nu mai gaseste nimic, isi pune in gand una: asaza cele doua capete cu dintii ranjiti in feresti, de ti se parea ca radeau; pe urma unge toti paretii cu sange[...]

[...]Taie-ti o bucatica din calcai, ii zise mama-sa, punandu-i in mana cutitul[...]

[...]Omoar-o, si drept marturie ca mi-ai implinit porunca, sa-mi aduci plamanii si inima netrebnicii[...]

Suna cunoscute? Capra cu trei iezi, Cenusareasa, Alba ca Zapada sunt povesti pe care trebuie sa le stie fiecare, eu insa recunosc ca mi-ar fi total jena, greata si oroare sa le citesc vreunui copil in forma lor "istorica". La Praslea cel Voinic care-si taie o bucata de picior sa hraneasca pasarea am din nou o retinere, retinere care insa paleste in comparatie cu craniile ranjite ale lui Creanga. Pai cum vine asta vecine cu standardele duble, infieram violenta jocurilor video, dar ne topim de drag in fata dulshilor povesti ale lui Creanga? Sau ne topim numai in fata povestii pxxxx? (ha, ha.)

Oare cati copii au renuntat a-si suge degetul vazand in cartea de succes a domnului Hoffmann cum vine croitorul sa li-l taie?

Altfel gandeau oamenii pe vremuri, se pare. N-aveau mari probleme in a asista la executii, adevarate spectacole populare. Pedepsele prevazute prin lege: biciuirea, torturarea, dezmembrarea, retezarea unei maini, lapidarea sugereaza orice numai stomac sensibil nu. Cat de eficiente erau in comparatie cu cele de astazi nu stiu, un lucru mi-e clar insa: omul nu era ridicat pe piedestalul pe care incearca sa fie ridicat astazi. Si cand ma gandesc cati regreta "vremurile bune de demult"...